1,264 matches
-
acest motiv lenea este un mare păcat și o stare reprobabilă. Omul atinge sfințenia prin implicare și puritate, așa cum îi place divinității. Trândavul este o persoană aflată la marginea comunității 156. Sarcina unui bun creștin este aceea de a fi ascetic și de a munci pentru gloria lui Dumnezeu. Totul se întâmplă pentru Dumnezeu și în favoarea lui Dumnezeu, iar omul nu are altă datorie decât aceea de a se supune legilor divine. Chiar dacă acumularea averii nu este un păcat, aceasta se
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
considerate toate, într-un fel sau altul, ca provenind de la absolutul divin aflat în legătură directă cu omul"295. Hinduismul este o religie a ascetismului și renunțării.,, Cele mai înalte valori recunoscute de hinduism sunt de fapt legate de comportamentul ascetic și de depășirea condiției umane urmată de acesta. Dar renunțarea (sannyăsa) atât în manifestarea sa individuală, cât și în forma instituționalizată nu este inteligibilă decât în funcție de o anumită ordine socială ,,ideală" a cărei logică interioară caută să o tulbure. În
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Binele suveran este abandonul gândirii și al acțiunii". L.V. Mises, Acțiunea umană, www.mises.ro, p. 28. 216 Simion Mehedinți, Civilizație și cultură. Concepte, definiții, rezonanțe, Editura Trei, București, 1999, p. 269. 217 L.V. Mises arată:,,Creștinul primitiv nu este ascetic. Cu o acceptare bucuroasă a vieții dădea de bună voie la o parte idealurile ascetice care împânzeau multe secte contemporane. Ascetismul a fost introdus în creștinism de abia în secolele al III-lea și al IV-lea, de când datează reinterpretarea
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
p. 28. 216 Simion Mehedinți, Civilizație și cultură. Concepte, definiții, rezonanțe, Editura Trei, București, 1999, p. 269. 217 L.V. Mises arată:,,Creștinul primitiv nu este ascetic. Cu o acceptare bucuroasă a vieții dădea de bună voie la o parte idealurile ascetice care împânzeau multe secte contemporane. Ascetismul a fost introdus în creștinism de abia în secolele al III-lea și al IV-lea, de când datează reinterpretarea ascetică și reformarea ascetică a învățăturii evangheliei", Socialismul, o analiză economică și sociologică, www.mises
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Cu o acceptare bucuroasă a vieții dădea de bună voie la o parte idealurile ascetice care împânzeau multe secte contemporane. Ascetismul a fost introdus în creștinism de abia în secolele al III-lea și al IV-lea, de când datează reinterpretarea ascetică și reformarea ascetică a învățăturii evangheliei", Socialismul, o analiză economică și sociologică, www.mises.ro, p. 261. 218 Nicolae Bagdasar, Scrieri, Editura Eminescu, București, 1988, p. 380. 219 Ibidem, p. 380. 220 Ibidem, p. 380. 221 Anton Dumitriu arată că
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
bucuroasă a vieții dădea de bună voie la o parte idealurile ascetice care împânzeau multe secte contemporane. Ascetismul a fost introdus în creștinism de abia în secolele al III-lea și al IV-lea, de când datează reinterpretarea ascetică și reformarea ascetică a învățăturii evangheliei", Socialismul, o analiză economică și sociologică, www.mises.ro, p. 261. 218 Nicolae Bagdasar, Scrieri, Editura Eminescu, București, 1988, p. 380. 219 Ibidem, p. 380. 220 Ibidem, p. 380. 221 Anton Dumitriu arată că: ,,În Occident, individul
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
21. 47 Aristotel, Politica, Editura IRI, București, 2001, p. 59. 48 Mai degrabă ascetismul, ca mod de a fi în lume, a impus orânduirea capitalistă. Mircea Malița subliniază: ,,Citindu-l pe Weber, suntem izbiți de frecvența cuvântului ascetism. A muncii ascetic, resemnat, cu o dăruire fără margini, refuzând luxul, condamnând risipa, acceptând disciplina, respectând exigențele profesiunii, căutând performanța și mai ales economisind, iată mănunchiul de valori transformate în etos comportamental, care a dus civilizație modernă și prosperitate". Zece mii de culturi, o
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
bombată o figură fină, palidă, ochi albaștri, iar părul, negru, îl purta pieptănat cînd cu cărare, cînd pe spate. Gimnast și patinator fervent în adolescență, ținuta îi era elegantă, mersul sigur. Fotografiile ni-l arată cu barbă tunsă, mustăți, aer ascetic, foarte supravegheat. Cei care l-au apropiat și-l amintesc surîzînd "smerit", mai de grabă reținut, cum era și în gesturi și vorbe. Voce gravă, cavernoasă, părînd (fără să fie în realitate) puțin afectată. La absolvirea gimnaziului marea atracție ce
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
umane a societății și a conștiinței individuale. Considerată în întregime, totaliiter, această schemă carnavalesca se aplică românului cu greu, restrictiv și parțial, nefiind valabilă decât pentru anumite momente ale acțiunii și pentru anumite trăsături a nu multe a ale personajelor. Asceticul și eroicul cavaler rătăcitor al carui ideal este "să apere fecioarele, să ocrotească văduvele și să ajute pe nevoiași" nu este deloc nici burlesc, nici parodic. Mișcarea sufletului și a faptelor sale este înălțarea spirituală spre sublim, nu coborârea în
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
simplificator, pe Nicolae Balotă, se configurează imaginea unui erou al culturii. Lumină pe care o ține peste noapte aprinsă în camera lui de lucru, într-o țară scufundata în întuneric, simbolizează tocmai formă să de luptă, care este lectură. Tinerețea ascetica și studioasa a lui Mircea Eliade a fost de multă vreme mitologizata. Despre tânărul Nicolae Balotă nu se știa însă până deunăzi aproape nimic, desi l-a caracterizat același efort titanic de cunoaștere. Și nu este vorba, nici pe departe
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
pot fi împărțite în trei secțiuni: Sila (care se referă la acțiuni fizice, la gesturi), Samadhi (care vizează concentrarea meditativă) și Prajñă (care dirijează pătrunderea spirituală în adevărata natură a lucrurilor). Sila este educația cea mai morală, stilul de viață ascetic, simplist, abținerea de la comiterea faptelor nepotrivite. "Sila" conține trei izvoare: Samadhi această cale "dezvoltă controlul asupra minții". Din această categorie fac parte trei căi: Prajñă nu poate fi altceva decât "înțelepciunea care purifică mintea". În această categorie sunt cuprinse ultimele
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
condiții ale śīlei sunt castitatea, liniștea deplină, calmul și anihilarea factorilor perturbatori ai pasiunii. Śīla vizează în general normele de conduită. Există diferite grade ale acestei conduite care corespund "moralității de bază" (cele cinci porunci), "principiilor de bază ale moralei ascetice" (cele opt porunci), "monahismului noviciatului" (cele zece porunci) și "monahismului" (Vinaya or Patimokkha). Oamenii de rând acceptă de obicei să își asume respectarea "celor cinci porunci" care sunt comune tuturor școlilor budiste. Dacă doresc ei pot alege să se supună
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
afectiv față de vreo persoană. În consecință, nu se poate stabili cu certitudine dacă a avut vreo relație afectivă și/sau eventual sexuală, cu vreo persoană, bărbat sau femeie. Din contră, cei care l-au cunoscut, vorbesc despre o existență aproape ascetică, dedicată trup și suflet artei și științei. Una din notele sale conține câteva referințe privind sexualitatea și procreația: Această frază a fost interpretată în fel și chip, cu scopul de a defini orientarea sexuală a artistului. Actele din dosarul acestui
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
Alexandru cel Mare ar fi rostit: ""Dacă nu eram Alexandru, aș fi vrut să fiu Diogene"". Sosit cu tatăl său Hicesias în exil la Atena, Diogene ajunge discipol al sofisticatului Antistene. A încercat să exemplifice cu modul său de viață ascetic principiile curentului filosofic al cărui fondator este considerat acesta din urmă - cinismul - și anume o existență la limita necesarului supraviețuirii și un dispreț suveran față de convențiile și principiile societății. Diogene, care se considera "cetățean al lumii", rămas la un moment
Diogene din Sinop () [Corola-website/Science/301057_a_302386]
-
depreciativă față de Orfeu și orfism devine evidentă după ruptura cu Wagner, care este caracterizat în capitolul 87 („Despre vanitatea artistului”) din „Știința veselă” (1882) drept un „Orfeu al tuturor mizeriilor secrete” (verdictul este repetat în „Nietzsche contra Wagner”, 1895). Tendințele ascetice ale orfismului sunt evidențiate deja în capitolul 5 („Întrecerea lui Homer”) din „Cinci preambuluri pentru cinci cărți nescrise” (1872). Personajul a inspirat pe mulți muzicieni, de exemplu: Una din cele mai vechi reprezentări ale lui Orfeu se întâlnește pe o
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Râșca din județul Suceava, Moldova, România. În anul 1797, egumenul Chiril Râșcanul de la Mănăstirea Râșca - urmând pilda starețului Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care strămutase satele aflate în apropierea Mănăstirilor Neamț și Secu, pe motiv că satele strică moralul vieții ascetice - a cerut Divanului domnesc strămutarea satului Râșca de pe vatra mănăstirii. Domnitorul Constantin Ipsilanti a dat poruncă de strămutare a satului, Mănăstirea Râșca fiind obligată să-i despăgubească pe săteni de cheltuiala de casă și de strămutare și să le dea
Slătioara (Râșca), Suceava () [Corola-website/Science/301997_a_303326]
-
ei, și chiar inevitabilul morții. O trăsătură importantă în "Decameronul" lui Boccaccio este că opera prezintă și expresia sentimentului popular, printre personaje apărând meșteșugari, preoți, călugări, țărani, alături de personaje feminine din mediile respective. Boccaccio redă viața eliberată de constrângerile morale ascetice, studiază pasiunile omenești nu numai în forma lor plenară, ci și în cea instinctuală, punându-le față în față cu convențiile unei societăți ipocrite, naive. Astfel, "Decameronul" devine expresia unei ample, puternice, variate și incisiv de satirice răzvrătiri împotriva tradițiilor
Giovanni Boccaccio () [Corola-website/Science/298681_a_300010]
-
beatitudinii“ (a tinereții și a longevității), adică a nemuririi - prin unitatea primordială, starea care preceda, de fapt, însăși creația. Și astfel, prin întoarcerea la origini, se pot anula efectele timpului - ale timpului scurs și se poate reîncepe viața. Filosofiile, tehnicile ascetice și contemplative indiene urmăresc vindecarea omului de suferința vieții în timp, de legea Karmei adică, aceea care impune transmigrațiunile - veșnica reîntoarcere la viață, la suferință. A ieși de sub „jugul“ legii Karmei înseamnă, în fond, a te vindeca, a avea acces
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
rândul lui, fundamenta o adevărată filosofie a naturii și matematismului sistematic. „Totul este număr”, considera acest matematician, fizician, filosof și „zeu”, omul în jurul căruia s-a creat în secolul VI î.Hr. o mișcare (eterie) politico-militară, cu numeroase caracteristici de sectă ascetică și purificatoare (în sudul Italiei și Sicilia). Democrit din Abdera susținea o cosmogonie mecanicistă cu rezonante divizibile și imuabile - atomii în veșnică mișcare. Apariția sofiștilor, în secolul V î.Hr., a echivalat cu o „revoluție” în gândirea elenică, ei introducând spiritul
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
Pirinei, răspândindu-se ulterior în toată Europa de Vest. Fiind asemănător bogomilismului din Balcani, catarismul a fost creat pe baza influențelor din Estul Europei, pe filiera rutelor comerciale. Considerând că întreg universul vizibil reprezintă opera Diavolului, catarii se pronunțau pentru o morală ascetică, fiind împotriva căsătoriei (depuneau jurământ de castitate) și considerând nașterea și chiar viața, rele în esența lor. Priveau întreaga lume materială ca pe o uriașă temniță în care sunt închise sufletele (luminoase, aparținând lui Dumnezeu). În ciuda doctrinei radicale, singurii care
Catarism () [Corola-website/Science/299805_a_301134]
-
Luther și-a revenit și a mulțumit prietenilor. În septembrie 1506, el a pronunțat votul irevocabil al sărăciei, fecioriei și ascultării. În mai 1507 a fost hirotonit preot, dar era chinuit, încă, de gândul că, în ciuda atâtor posturi și abțineri ascetice, nu avea siguranța mântuirii. Ispitele și îndoielile îl devorau, scepticismul și chiar disperarea îi copleșeau zilele și nopțile cu viziuni cerești și îndeosebi diabolice. Colegii călugări îi dădeau sfaturi amicale. Unul dintre ei l-a asigurat că Jertfa lui Hristos
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
fețe diferite ale creștinismului ortodox. Dacă Zosima reprezintă latura luminoasă a ortodoxismului, manifestată prin cunoaștere, studiul și aplicarea Evangheliei, umanism și sentimentul comunității ("соборность"), caricaturalul Ferapont scoate în evidență obscurantismul, superstiția, nevoia de a fascina masele prin miracole, mortificări, sforțări ascetice și pretenții de sanctitate. Prin Ferapont, Dostoievski vrea să atraga atenția asupra vestigiilor păgâne și a interpretărilor greșite care au rămas prezente în structura creștinismului ortodox. Multe din ideile politice ale lui Dostoievski, legate de conservatorism și sprijinirea absolutismului monarhic
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
în lagărele germane. În 1929 a fost trimis de la Mănăstirea Frăsinei un grup de șase monahi, avându-l stareț pe Cuviosul Visarion Toia, care a ridicat din ruine mănăstirea, construind clădirile necesare și introducând viață de obște cu un regim ascetic sever, întocmai ca la Mănăstirea Frăsinei. Datorită seriozității, disciplinei duhovnicești și slujbelor care se săvârșeau aici, Mănăstirea Lainici devine tot mai căutată de numeroși credincioși din împrejurimi. După 1947, când vine la conducere regimul comunist, Mănăstirea Lainici este din nou
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
Georgescu, care a început să facă unele îmbunătățiri în viața mănăstirii, favorizat fiind de politica vremii, care părea să fie mai blândă și mai omenoasă. Astfel, după 1983, datorită novicilor care au început să se înmulțească, introduce din nou rânduielile ascetice monahicești, respectiv, slujbele de la miezul nopții și neconsumul de carne în obște, lucru ce a dus la o viață duhovnicească mai bună. După Revoluția din 1989, ca urmare a afluenței crescânde de credincioși, în Mănăstirea Lainici se simțea nevoia unei
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
în interpretările și scrierile lor, deși de cele mai multe ori nu έρως va fi cuvîntul folosit, ci αγάπη. Cuvintele έραν, έρως nu apar aproape deloc în Vechiul Testament și nu sînt deloc admise în cărțile Noului Testament. Totuși, ele apar în scrierile ascetice, la părinți mistici precum Grigore de Nyssa, Nicolae Cabasila sau Simeon Noul Teolog, pentru a exprima iubirea superioară față de Dumnezeu. Simeon Noul Teolog are chiar o vastă operă despre iubirea pentru Dumnezeu intitulată Έρωτες, adică Erosuri. Cuvîntul a căpătat astfel
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]