1,401 matches
-
magnanimă nu presupune flateria, aderența intuitivă nu se asociază cu adularea. Fraza are un regim dialectic special: nu e nici encomiu onctuos, nici contestare contondentă, ci tensiune reală a căutării, demnitate a exactității. Deslușim în asemenea linii un grad de "asceză" a moralistului care-și purifică astfel impresiile, desfăcîndu-le de scoriile intereselor sau reflexelor mundane. Ne oprim la un magistral profil al lui Ion Caraion, comprehensiv surprins în chiar nodul său de contradicții acute, în tulburătoarea sa supraviețuire pe muchii: Nu
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
mai expresiv al acestei "evadări din sine" îl întrupează figura etniei britanice, una, desigur, artificială, a "palimpsestului identitar", pe direcția pastișei și a șarjei: Refugiul dureros în această identitate voit falsă funcționează la Ionesco drept un fel de exercițiu de asceză necesară «naturalizării» într-o altă țară, asemănătoare ascezei lingvistice pentru care se pronunță și Cioran, încă din primii lui ani de exil în Franța". Drama depeizării și a naturalizării într-o țară străină se reflectă în măștile englezilor pur sînge
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
întrupează figura etniei britanice, una, desigur, artificială, a "palimpsestului identitar", pe direcția pastișei și a șarjei: Refugiul dureros în această identitate voit falsă funcționează la Ionesco drept un fel de exercițiu de asceză necesară «naturalizării» într-o altă țară, asemănătoare ascezei lingvistice pentru care se pronunță și Cioran, încă din primii lui ani de exil în Franța". Drama depeizării și a naturalizării într-o țară străină se reflectă în măștile englezilor pur sînge și - mai încape îndoială? - "patrioți", care practică o
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
a crea un vid în care să se instituie ficțiunea verbală. Disciplină în sine, producția literară presupune o disciplină a scriptorului. Acesta nu mai poate fi omul-standard, trecînd treptat la un mod de-a trăi distinct, la un soi de asceză. Deosebită de asceza monahală, ea nu impune neapărat renunțarea aspră la satisfacțiile terestre, la relațiile sentimentale și senzuale cu lumea. E vorba de o distanță melancolică pe care o așezi între tine și celălalt, ca și între tine și tine
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
vid în care să se instituie ficțiunea verbală. Disciplină în sine, producția literară presupune o disciplină a scriptorului. Acesta nu mai poate fi omul-standard, trecînd treptat la un mod de-a trăi distinct, la un soi de asceză. Deosebită de asceza monahală, ea nu impune neapărat renunțarea aspră la satisfacțiile terestre, la relațiile sentimentale și senzuale cu lumea. E vorba de o distanță melancolică pe care o așezi între tine și celălalt, ca și între tine și tine. Astfel ia naștere
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
că mă voi referi la fenomenul pe care-l semnalezi și anume că azi lectura e în descreștere. De ce oare? Îngăduie-mi să revin la cele spuse mai înainte. Plăsmuirea artistică e o îndepărtare de viață, putînd căpăta notele unei asceze, ale unui sacrificiu. Cititorul ideal e cel ce posedă o natură psihică analoagă cu cea a scriitorului. Îl însoțește în periplul său precum un alter ego. Un asemenea tip nu se întîlnește pe toate cărările. Majoritatea cititorilor subînțelege o ecuație
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
de lepra comunistă" (pp. 28-29). Citind aceste rînduri nu poți să nu te întrebi dacă nu cumva apelativul talibani li s-ar potrivi mai bine staliniștilor postmoderni din jurul unor publicații care se autoproclamă ca fiind de factură neoliberală. Copilărie și asceză este un capitol de suflet despre oamenii și operele care i-au marcat devenirea umană și intelectuală. Alexandru Paleologu, Constantin Noica, Mircea Eliade, N. Steinhardt, Theodor Cazaban, Andrei Pleșu, Petru Creția, dar și colegii de generație, H.-R Patapievici, Dan
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
omenești, în fața aceleiași absurde existențe și-au pus aceeași întrebare: "La ce bun?" Din mănunchiul de tineri porniți să înfrunte viața sub crucea gândirii, fiecare caută să evadeze cum poate: Emilian în social, Eleazar în credință, David mai întâi în asceză apoi în cotidian. Singur Pavel, consecvent duce experiența la capăt, în moarte"... Și-acum finalul (alături de regretul că n-am reprodus decât a zecea parte din eseul acelei doamne care nu figurează în istoria literaturii române): " Ne e foame de
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
lima într-un bar./ lima toată este un bar.// lumea, ca să zic așa, e lima” (ukulele). Legat de un personaj feminin, negresa, ce revine obsesiv ca o nălucire a unei senzualități toride, însă totodată ca o transfigurare izbăvitoare, ca o asceză selenară: „goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ face în lumina lunii duș.// înfășurată în lumina lunii/ ce-i prisosea din plin,/ după dușul luminiscent// goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ citește acest sexy-text/ imprimat
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
a face neapărat cu expresionismul, față de care Blaga ia distanță: „Criza de care suferă expresionismul e că tinde individual, prin poeții, dramaturgii, pictorii și sculptorii lui, către un stil colectiv. Îmi dau seama: această credință în arta colectivă e o asceză a propriei individualități”. Idealul este, așadar, anonimatul artistic. Ideile lui Blaga au, cel puțin, o logică și anume aceea a gândirii dominante în epocă, fascinată de tot ce se împotrivea liberalismului și individualismului burghez și care va conduce finalmente la
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
pasiune (ce se transformă pe nesimțite în obsesie) pentru o fostă studentă. Chip e un om al exceselor. El face regulile pe care tot el le și încalcă. Seriozitatea și voluptatea au aceeași intensitate. Se cufundă în studiu sau în asceză, ca mai apoi să abandoneze totul pentru un drog care-i potențează simțurile. El e veșnicul (ratat) scriitor în căutarea unei rime salvatoare. El nu intră în tiparul familiei Lambert, ca și Denise (mezina), de altfel, dezamăgirea cea mai cruntă
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
necesită timp. Suprimă deci, treptat, cîte un minut din necesarul de somn. Idealul lui este să doarmă doar două ore pe noapte, cum citise despre A. von Humboldt. Cînd într-o dimineață leșină de epuizare, își pune "experiența" sub semnul ascezei și se preocupă de moartea aparentă. În convergență cu eforturile titanice de înălțare spirituală, își alege modele pe măsură: N. Iorga (seriozitate și geniu), B.P. Hasdeu (enciclopedism), Nae Ionescu (ortodoxie, elocvență, charismă). Trăind atitudinal la temperatura incandescentă a frondei de
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
politic), religios (comparația cu Țuțea, Blaga, Cioran) și chiar de ordin sociologic (referitor la analiza mentalității poporului român). Fiecare domeniu prezent produce revelația unei alte fațete a Jurnalului unui jurnalist fără jurnal: acesta e "exercițiu de uitare", "o formă de asceză intelectuală", "expresie a unei revolte", "eseu de filosofie politică, subsumat întregului ca eseu de filosofia istoriei", "antiutopie". Toate aceste definiții sunt unificate prin existența unui centru semnificativ care articulează acest jurnal : "eul cu odiseea și calitățile lui". Și totuși acest
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
criticii incapabili să țină pasul. Poate și pentru că romanele sale sunt variațiuni pe aceleași teme: discipol al lui René Guénon - via Vasile Lovinescu - și al Tradiției ezoterice, dar influențat literar de Eliade și Bulgakov, Stanca scrie mereu, obsesiv, despre eșecul ascezei și al inițierii spirituale într-o lume postcomunistă coruptă și îndemonită, echivalent apocaliptic al Kali Yuga. E greu de spus în ce măsură ideologia anti(post)modernă a autorului i-a făcut pe unii comentatori să-l supraevalueze, iar pe alții să
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
să-l subevalueze, din rațiuni deopotrivă extraliterare. Un lucru e cert: miza sa este una transliterară. Pe de altă parte, ca și solitarul Guénon (și spre deosebire de Julius Evola), Stanca nu-și transformă „revolta împotriva lumii moderne” în program politic, preferînd asceza individuală a scrisului și a meditației. Impopular mai curînd prin idei și atitudine decît prin rețeta narativă, polemică și eseizantă, scriitorul nu-i un răsfățat al premiilor, iar turneele și traducerile în străinătate l-au ocolit. Deși nu sunt un
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
numai atâta. SFÂNTĂ MARIA. Știm de la lisus, că vom purta și chipul pe care ni l-a arătat El, schimbându-Se la fața. Această însă, când Se va naște în noi Iisus, așa cum S-a născut în sfântă Fecioara. Prin asceza și iubire sufletul nostru trebuie să ajungă la curăția sufletului fecioara, în care se va naște chipul nostru veșnic. SFÂNTĂ MARIA. Nu e prin urmare numai o urmare a Domnului, ci și o urmare a Maicii Domnului. Iar Maica Domnului
SFÂNTA MARIA. Arsenie Boca, despre rugăciunea pe care trebuie să o rosteşti by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21715_a_23040]
-
Iarna se arată ca un Dumnezeu rănit de moarte fulgii albi levitează-n amiaza firii și-a nemărginirii iar Verbul copleșit de precaritatea clipei e-mpresurat de-atîta infinire. Și din uitare se întrupează imaginea transparentă pe măsură ce chipul întrezărit e transfigurat prin figurile ascezei inspirate. Viața irumpe aprig iar ninsaorea e duhul neumbrit al lui Dumnezeu și-n care se-nfiripă ne-ntrerupt icoana minunată a vreunui sfînt. Nu-i rana vindecată și nici desăvîrșirea imitînd o sferă ci doar copilărie ahasveră și nici un de
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
Liviu Georgescu înfățișează același discurs revărsat, convulsionat pe care ni l-a oferit debutul d-sale, discurs în pasta căruia își dau întîlnire materiile cele mai felurite, plasat la intersecțiile expresionismului cu avangarda. Imaginarul balansează între nostalgia geometriei (formă de asceză lirică) și imprevizibilul voluptuos al mixărilor metaforice (stare orgiastică). Năzuind la o simplificare, la o reducere la liniamente, poetul se descoperă a fi funciarmente posedatul unui duh dionisiac, al unui prea-plin ce debordează peste limitele proprii, identificîndu-se cu natura în
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
căci castitatea este unificare în iubire, integrare a faptelor haotice ale vieții într-o relație personală<footnote Olivier Clément, op. cit., p. 57. footnote> care se poate realiza fie în planul iubirii omenești, fie direct cu Dumnezeu. Astfel, se realizează o asceză care devine armă împotriva desfrânării constând într-o înfrânare biologică și trupească, înfrânare morală și duhovnicească<footnote Iosif Vatopedinul, Asceza, maica sfințeniei, traducere din limba greacă de ieromonahul Agapie, Edit. Bizantină, București, 2000, p. 24. footnote>, atât pentru cei căsătoriți
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
p. 57. footnote> care se poate realiza fie în planul iubirii omenești, fie direct cu Dumnezeu. Astfel, se realizează o asceză care devine armă împotriva desfrânării constând într-o înfrânare biologică și trupească, înfrânare morală și duhovnicească<footnote Iosif Vatopedinul, Asceza, maica sfințeniei, traducere din limba greacă de ieromonahul Agapie, Edit. Bizantină, București, 2000, p. 24. footnote>, atât pentru cei căsătoriți, cât și pentru monahi. Luată din acest punct de vedere, fără exagerări, asceza are un aspect și un efect pozitiv
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
înfrânare morală și duhovnicească<footnote Iosif Vatopedinul, Asceza, maica sfințeniei, traducere din limba greacă de ieromonahul Agapie, Edit. Bizantină, București, 2000, p. 24. footnote>, atât pentru cei căsătoriți, cât și pentru monahi. Luată din acest punct de vedere, fără exagerări, asceza are un aspect și un efect pozitiv, fiindcă duce la restaurarea caracterului<footnote Ibidem, p. 25. footnote>, înfrânarea pântecelui și castitatea nu mai sunt nici o utopie, nici o naivitate și nici o tăgăduire a vieții<footnote V. V. Zenkovsky, op. cit., p. 19. footnote
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
mai sunt nici o utopie, nici o naivitate și nici o tăgăduire a vieții<footnote V. V. Zenkovsky, op. cit., p. 19. footnote>. Ascetul nu luptă împotriva corpului, ci a cărnii. Pentru a-și salva trupul trebuie să dezrădăcineze din el egoismul. Lupta spirituală și asceza duc la frumusețe, fac persoanele frumoase, deoarece permit propriului corp să trăiască din ce în ce mai mult ca și corp pnevmatic, spiritual, ca loc al iubirii<footnote Marko Ivan Rupnik, op. cit., p.23. footnote>. În timpul încercărilor de a ieși de sub influența malefică a
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
cale duhovnicească deosebit de importantă, ca pe un loc mistic în care bărbatul și femeia lupta interior pentru unirea cu Atotțiitorul.<footnote Michel Philippe Laroche, Un singur trup. Aventura mistică a cupluluiă, p. 42. footnote> În căsătorie sunt necesare perioade de asceză trupească a cuplului, urmată de ambii soți, aceasta având ca scop să precumpănească transcendența persoanei în raport cu o natură căzută<footnote Olivier Clément, op. cit., p. 78. footnote>, predispusă spre împuținare biologică și degradare morală<footnote Prof. Ion Lazăr, op. cit., p. 10
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
fire, omului fiindu-i cu neputință să zboare cu aripi proprii la această înaltă și cerească cunună a sfințeniei făcându-se astfel următor îngerilor, de nu-l va ridica harul lui Dumnezeu. Prin toate luptele noastre, prin chinuirea trupului și asceză, prin pocăință și lacrimi nu ne eliberăm pe deplin de patimă, fiindcă disciplina ascetică poate obține de la plăcere un armistițiu, dar numai harul poate aduce libertatea<footnote Columba Stewart, op. cit., p. 114. footnote>. Iar harul îl putem dobândi doar atunci când
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
footnote>. Omul curat le privește pe toate curat, înfrumusețându-le și împodobindu-le cu această calitate de curăție, chiar și pe cele mai întunecoase. La această curăție a simțurilor și a sufletului trebuie să ajungem, calea atingerii ei constituindu-o asceza, înduhovnicirea trupului și a sufletului<footnote Preot Ioan C. Teșu, op. cit., p.106. footnote>. Semnul vindecării de această patimă este atunci când sufletul, chiar și în vremea somnului, nu ia seama la nici un chip al nălucirii de rușine, căci, deși această
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]