1,489 matches
-
mișcare care se număra printre cele mai progresiste ale vremurilor acelea. Grecia a fost doar tangențial implicată în Războaiele napoleoniene, dar un episod al acestor conflicte a avut o consecință majoră. Când armatele franceze conduse de împăratul Napoleon Bonaparte au asediat Veneția în 1797, ele au reușit să ocupe și Insulele Ionice, punând astfel capăt a patru sute de ani de dominație italiană . Insulele au fost ridicate la statutul de „dependență franceză” și au primit numele de Republica Septinsulară, care se bucura
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
în 1806, atunci când Napoleon Bonaparte a întemeiat propriul său Regat al Italiei, fără vreo legătură cu cel din evul mediu. După înfrângerea și uciderea în luptă a regelui ostrogot Totila, generalul bizantin Narses a cucerit Roma și a început să asedieze Cumae. Teia, noul rege al ostrogoților, a adunat resturile armatei ostrogote și a pornit în marș pentru a salva orașul, însă în octombrie 552 Narses l-a atras într-o ambuscadă la "Mons Lactarius" (astpzi, Monti Lattari) în Campania, în
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
succesiune a Mantovei, parte a mult mai extinsului Război de 30 de ani. De asemenea, la începutul secolului al XVIII-lea, în timpul Războiului de succesiune la tronul Spaniei, pretențiile imperiale de suzeranitate au fost folosite din nou pentru a fi asediată Mantova în 1708, care a fost adăugată de către Habsburgii austrieci la nou cuceritul Ducat de Milano. În fapt, acesta a fost ultimul fapt notabil de uzitare a puterii imperiale asupra unui teritoriu din Italia. Austriecii și-au păstrat în continuare
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
principele Adelchis de Benevento. Ludovic a împresurat orașul, după care Ludovic a acordar iertarea atât lui Lambert cât și protectorului său din Benevento, în schimbul loialității, în vreme ce Hildebert a trebuit să fugă mai departe, în Bari. În 866, Ludovic l-a asediat fără succes pe Landulf al II-lea, contele-episcop de Capua. Pentru continuarea asediului, împăratul i-a acordat lui Lambert comitatul de Capua. În acel moment, ducatul de Spoleto atingea cea mai mare extindere a sa. Lambert a părăsit asediul asupra
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
soției sale, împărăteasa Engelberga. Ludovic a revenit în Italia de sud în 873, ocazie cu care papa Ioan al VIII-lea l-a absolvit de jurământul făcut lui Adelchis de Benevento cu ocazia eliberării sale. Ca urmare, trupele imperiale au asediat Benevento, însă au eșuat în a-l captura și pe Lambert. După moartea lui Ludovic din 876, el a fost înlocuit ca împărat de către fratele său, Carol cel Pleșuv, care l-a numit din nou pe Lambert ca duce de
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
a fost convins de papa Ioan al VIII-lea să renunțe la acest plan. În martie 878, Lambert și Adalbert I de Toscana au silit populația romană să îl recunoască pe Carloman ca rege al Italiei. Cei doi l-au asediat apoi pe papă în Cetatea Leonină vreme de 30 de zile, papa Ioan al VIII-lea fiind nevoit să părăsească Roma și să se refugieze în Franța, la Troyes. Ajuns acolo, el a ținut un sinod prin care s-a
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
împărat, l-a adoptat pe Boso de Arles ca fiu și i-a excomunicat pe inamicii săi din Italia, Lambert de Spoleto și Adalbert de Toscana. După acest episod roman, Lambert și-a îndreptat atenția către Capua și a murit asediind această cetate, în 880. El a fost succedat în Spoleto de către fiul său, Guy al II-lea. Fratele său Guy al III-lea va deveni ulterior rege al Italiei și împărat roman, la fel ca și nepotul de frate al
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
posibil asupra relicvelor Sfântului Bartolomeu, sfânt-patron de Benevento, căruia Otto tocmai îi construise și dedicase o nouă biserică pe Isola Tiberina—San Bartolomeo all'Isola—. În conformitate cu "Annales Beneventani", "Otto rex cum magno exercitu obsedit Benevento" ("Regele cu mare armată a asediat Benevento.") Totuși, expediția asupra Benevento nu a avut vreun rezultat, decât eventual preluarea câtorva moaște de sfinți. În 1003, o răscoală condusă de Adelfer, contele de Avellino, i-a înlăturat din Benevento pe Pandulf și pe fiul său, însă perioada
Landulf al V-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324903_a_326232]
-
posibil asupra relicvelor Sfanțului Bartolomeu, sfânt-patron de Benevento, căruia Otto tocmai îi construise și dedicase o nouă biserică pe Isola Tiberina—San Bartolomeo all'Isola—. În conformitate cu "Annales Beneventani", "Otto rex cum magno exercitu obsedit Benevento" ("Regele cu mare armata a asediat Benevento.") Totuși, expediția asupra Benevento nu a avut vreun rezultat, decat eventual preluarea câtorva moaște de sfinți. Tot în anul 1000, cetățenii din Capua l-au înlăturat de la domnie pe principele Ademar, om de încredere al împăratului, și l-au
Pandulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324902_a_326231]
-
lor. În nord, evreii au avut succese militare în Tiberias, Haifa, și Safed. La Haifa, Înaltul Comitet Arab a refuzat să permită populației arabe să rămână sub controlul evreiesc contribuind la părăsirea orașului de către populația arabă. Lângă Ierusalim, arabii au asediat si capturat 4 așezări evreiești în zona Kfar Etzion și 100.000 de evrei (o șesime din populația evreiască) au rămas blocați în asediu la Ierusalim, având in vedere că drumul dintre Tel-Aviv și Ierusalim fiind pe teritoriul controlat de
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
O ofensivă israeliană care avea scopul opririi și întoarcerii lor peste Iordan a fost respinsă (9-14 iulie). Oricum, o a doua ofensivă a extins controlul israelian asupra coastei la nord de Haifa și s-a extins în interior pentru a asedia Nazaretul (12-16 iulie). Prin lupte puternice, israelienii au capturat orașele Lydda și Ramel (9-12 iulie), dar au fost din nou respinși de Liga Arabă din Ierusalim (9-18 iulie) și Latrun (14-18 iulie). În sud, israelienii au organizat atacuri de încercare
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
Expediția s-a încheiat cu capturarea atât a Spoleto cât și a Camerino. În 962, atunci cînd Adalbert a revenit din exilul din Corsica pentru a încerca să revendice drepturile sale la tron, Guy și Conrad i s-au alăturat, asediind împreună Pavia, capitala Italiei. Cei trei frați s-au retras apoi îndărătul fortărețelor din jurul lacurilor Como și Garda. Pământurile lui Guy au fost confiscate de către împăratul Otto I "cel Mare" și acordate episcopului Guy de Modena. În 965, în timp ce asalta
Guy de Ivrea () [Corola-website/Science/324961_a_326290]
-
aceasta îl condamnă pe Șchiop la secole de tortură, iar pe Șoaptă o transformă în Înrobită, folosind magia învățată de la Dominator. În luptele care urmează, Durul este omorât, dar îl ia cu el pe Spânzurat. Cercul suferă multe pierderi, dar asediază Turnul Doamnei. Compania reușește să îi captureze pe vrăjitorii Pană și Călătorie, slăbind mai mult forțele rebele, iar cei doi împărtășesc aceeași soartă ca și Șoaptă. În bătălia Turnului, sfertului de milion de oameni ai Cercului Doamna îi opune doar
Compania Neagră () [Corola-website/Science/324394_a_325723]
-
bizantine să avanseze până la Sredec (Sofia) în 1186, dar ea nu s-a soldat cu readucerea sub ascultarea Imperiului a teritoriilor noului stat bulgaro-vlah. Împăratul de la Constantinopol a atacat din nou în 1187, de această dată amenințând direct Târnovo și asediind Loveci vreme de trei luni de zile, însă fără succes. Pe parcursul asediului, bizantinii au capturat-o pe soția lui Asan, care a fost ulterior răscumpărată, în schimbul predării fratelui mai tânăr al lui Petru și Asan, Ioniță Caloian, la încheierea armistițiului
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
de Taranto (Tarent), ca parte din ducatul de Apulia care, potrivit testamentului tatălui său, Robert Guiscard, revenea fratelui lui Bohemund, Roger Borsa. Însă Bohemund nu a rămas pentru multă vreme în noul principal creat pentru sine, dat fiind că, în vreme ce asedia orașul Amalfi împreună cu unchiul și cu fratele său, s-a raliat unui grup de cruciați aflați în drum spre Palestina. Alături de el, în cruciadă s-a înrolat și un nepot al său, pe nume Tancred. Bohemund s-a impus ca
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
porțile trupelor arhiepiscopului, iar Pandul s-a văzut nevoit să se predea. În loc să se întoarcă spre răsărit către Troia (în regiunea Foggia), unde era masat grosul trupelor imperiale, Pilgrim s-a îndreptat către Salerno, pe care a început să îl asedieze. Spaima pe care trupele sale au provocat-o asupra ducelui Sergiu al IV-lea de Neapole l-a făcut pe acesta din urmă să se supună, fără a fi măcar amenințat cu asediul. După doar o lună de asediu asupra
Pilgrim de Köln () [Corola-website/Science/324498_a_325827]
-
se refugiase cumnatul lui Melus, Dattus, însă acest eveniment a condus, ca măsură punitivă, la invadarea Italiei de catre o puternică armată venind din Germania. Un detașament al acesteia, condus de arhipiescopul Pilgrim de Koln a străbătut coasta tireniană, ajungând să asedieze chiar Capua. În 1022, principele a fost capturat, germanii instalând la conducere un nou principe, Pandulf al V-lea, pe atunci conte de Teano. Pandulf al IV-lea a fost pus în lanțuri și dus în fața împăratului Henric al II
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
de către împăratul Conrad al II-lea în 1024, la rugămintea principelui Guaimar al III-lea de Salerno, care spera astfel să aibă sprijinul unui nou aliat. Ajutat de Guaimar și de aventurierul normand Rainulf Drengot, Pandulf a început imedat să asedieze Capua. În 1025, generalul Vasile Boioannes, care până atunci fusese ocupat cu o expediție asupra sarazinilor din Siclia, i s-a alăturat cu o puternică armată. Ca urmare, în 1026, după un asediu de 18 luni de zile, orașul a
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
de arsenal, biserica Ordinului Trinitarian (1719, azi biblioteca Bathyaneum) au fost ridicate sub conducerea lui Iosif de Quadri, la fel și artera principală de circulație în cetate. În anul 1849 trupele ungare ale lui Kossuth conduse de generalul Bem, au asediat timp de trei luni fortificația. Populația s-a refugiat atunci - așa cum avea voie - în șanțurile interioare. Ansamblul - compus din trei sisteme de apărare - prezintă caracteristici specifice primului și celui de al doilea sistem Vauban. Corpul principal al cetății este de
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
și ciclul Moștenirea. Într-un interviu, el a vorbit despre o posibilă "carte a cincea", un preludiu centrat pe Brom, declarând că are în plan "vreo șapte alte povestiri a căror acțiune se petrece în Alagaësia". "Moștenirea" începe cu vardenii asediind orașul Belatona. În timpul bătăliei, Saphira este aproape ucisă de sulița Dauthdaert numită Niernen, care provine din vremea Războaielor Dragonilor. După căderea Belatonei, pisicile fermecate se aliază cu vardenii, iar Roran este trimis să cucerească orașul Aroughs, al cărui asediu se
Moștenirea (roman) () [Corola-website/Science/327515_a_328844]
-
energie și cunoștințe pentru confruntarea finală.. În timp ce vardenii se apropie de Urû'baen, Galbatorix o supune la cazne pe Nasuada, încercând să îi obțină supunerea. Spre surprinderea și bucuria ei, Murtagh o ajută discret în timp ce urmează ordinele lui Galbatorix. Vardenii asediază orașul, iar Eragon, Saphira, Arya, Elva și un grup de lfi conduși de Blödhgarm intră pe scuns în citadelă, unde sunt nevoiți să evite o serie de capcane. Ajungând în cele din urmă la Galbatorix, ei află că acesta a
Moștenirea (roman) () [Corola-website/Science/327515_a_328844]
-
capitalei tătărești crimeene Solghat (Eski Kârâm sau Staraia Krim), pe drumul dintre Caffa și Solghat, în iulie 1434 trupele sale au fost surprinse și înfrânte de cei 15,000 oșteni ai lui Hadji Ghirai, iviți din pădure... Hadji Ghirai a asediat apoi centrul principal al genovezilor, colonia Caffa, (Feodosia de astăzi) și le-a impus acestora la 13 iulie 1434 un acord prin care îi recunoșteau suzeranitatea și acceptau să-i plătească o mare răscumpărare în schimbul ostaticilor și prizonierilor. Și totuși
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
moarte lui Attila, dar acesta dispare în totalitate în 469 datorită războaielelor intermitente pentru succesiune. Prima menționare a hunilor este datătă în jurul anului 370 când triburile alanilor sunt înfrânte lângă Marea Caspică. În 395 aceștia trec Caucazul, unde captureză Erzurum, asediază Antiohia și Edessa, atingând Tirul. În fosta provincie Dacia, îi înfrânge pe ostrogoți, ca în 408 să treacă Dunărea și să devasteze provincia Moesia. Hunii erau o confederație de triburi până la regele Oktar care i-a unit sub steagul său
Imperiul Hun () [Corola-website/Science/326975_a_328304]
-
Aur și descendent al lui Berke Han. La moartea lui Djabar Berdi Han în 1419, Hoarda de aur fu împărțită temporar între Devlet Berdi și Ulugh Muhammad, care s-a instalat în capitala Sarai. În anul 1420 Devlet Berdi a asediat și cucerit Sarai, detronându-l și izgonindu-l pe Ulugh Muhammad. Prin 1423-1424 atât Ulugh Muhammad, cât și Devlet Berdi sunt înfrânți de către Barak (Borak) han, care a preluat până în 1427 conducerea Hoardei de aur. Așezat între timp în Lituania
Devlet Berdi () [Corola-website/Science/326982_a_328311]
-
fugit din valea Megiddo, risipiți în munții din jur. Regele de Cades a reușit să-și evite moartea și captivitatea, fiind adăpostit în cetate. O parte a supraviețuitorilor din trupelor hyksosilor au început să se adune. După victorie, egiptenii au asediat orașul cetate Megiddo. Faraonul a supravegheat personal lucrările de asediu, înconjurând cetatea cu un zid construit. El a rămas cu personalul său pentru a consolida, aliniamentul la est de cetate asediată. Tutmose III “a examinat toate, ceea ce a fost făcut
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]