1,947 matches
-
azi) și gnosticism se reflectă În opoziția dintre apostolul Petru și Maria Magdalena. În Evanghelia Mariei, Petru are un complice, pe apostolul Andrei, care, la capătul revelației Mariei, mărturisește că nu crede o iotă din spusele acesteia. Petru, „politicos”, reia aserțiunea fratelui său: „Oare [Domnul] să fi vorbit În taină unei femei fără ca noi să știm nimic?” Conflictul dintre Petru și Andrei, pe de o parte, și Maria Magdalena, pe de altă parte, este curmat de intervenția fermă, de adevărat gentleman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
pentru toți cei care vor să fie discipoli ai lui Isus. El este singurul apostol care În mode real Îl Înțelege pe Isus”. Traducerea, În parte, dar mai ales studiile incluse În volum (cu precădere studiul lui Bart Ehrman) justifică aserțiunile de pe copertă. Vulgata, montată de savanți, nu de ziariști de scandal, pare bine fondată: Evanghelia lui Iuda răstoarnă rolurile În mod radical, protagonistul apărând Într-o lumină mai mult decât favorabilă. Departe de a fi trădătorul cunoscut de tradiție, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cu alveolele obstruate de boli sclerozante sau pancreasul diabetic). Celule sușe ombilicale Celule sușe capabile să înlocuiască glia Atât timp cât celulele nervoase nu pot fi reînnoite, visul vindecării leziunilor creierului cu ajutorul celulor sușe rămâne îndepărtat. Cunoașterea conștientă este un proces rațional. Aserțiunile "totul este rațiune" ("tout est raison") a iluminiștilor sau "totul este simțire" (Alles ist Gefühl) a romanticilor conduc la concluzia că totul este rațiune plus emoție. Din timpurile filosofiei elene, cei doi fii ai lui Zeus, Apollo și Dionysos, au
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
impus încă de la început ca un spirit justițiar, de o franchețe și o intransigență a opiniilor care deseori au șocat. Strânse în trei volume (Foiletoane, 1979-1984), acestea au făcut încă o dată dovada unui critic iconoclast, gata să ia în răspăr aserțiunile predecesorilor sau să contrazică preconcepțiile confortabil instalate în conștiința publică. Astfel, în pofida aparențelor, nu Titu Maiorescu este maestrul polemicii în perimetrul românesc, ci Constantin Dobrogeanu-Gherea, fiindcă, spre deosebire de cel dintâi, el știe să dialogheze cu adversarul. „Maiorescu e oracular, Gherea e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
conținuturi - cuprinde confruntarea elevilor cu noile cunoștințe propuse în diferite forme (text, materiale grafice, fotografii, etc), căutarea răspunsurilor la întrebările puse de ei, înțelegerea informației prin prisma cunoștințelor anterioare și construirea unor sensuri noi; 4. etapa a patra, centrată pe aserțiunea Am învățat, presupune o monitorizare și conștientizare a cunoștințelor noi, o comparare cu cele anterioare și cu expectanțele elevilor exprimate în rubrica „Vreau să știu”. etapa se structurează în jurul întrebărilor: Care sunt cunoștințele noi dobândite?, Cum răspund acestea întrebărilor inițiale
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Moruzi, Doinita Isac () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_888]
-
acum, toate fiind pe față și la îndemâna oricui ca să zic așa ne apropiem cu pași repezi de moda cea mai comodă și mai morală. Cel puțin așa susține domnul Ibrăileanu. D-sa poate are motive de indiferență ca să susție asemenea aserțiune. Pentru motivele contrarii, mă raliez și eu. Trebuie însă să facem unele observațiuni și unele distincțiuni. Cei care frecventează eleganta și fina capitală a Franței și a femeilor din toată lumea, nu bagă în samă exagerările acestea de economie de rochie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a pomenit de multă vreme. Institutul continuă să prevadă vremea, cu liniște și siguranță, în perfectă contradicție cu realitățile; așa încât oamenii care se interesează de aceste fenomene s-au deprins cu desinvoltură și veselie să ia drept adevăr tocmai contrariul aserțiunilor Institutului. Pe cât știam eu, țara noastră e o regiune extrem-continentală care nu îngăduie prognosticuri decât pentru 24 de ore. Legea aceasta e și a Mării și a firii oamenilor acestui pământ. Accept că mă înșel și aștept încă furtuna, cătră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a altul, a emis cunoscuta apostrofă: „Când aud de cultură Îmi vine să trag cu pistolul!”, și șeful ideologiei naziste, Goebbels, care a propus și a și pus În practică arderea unor cărți și tablouri „antiumane și anti-germane!”. Gravă, dincolo de aserțiunile primitive, brutale, ale acestui Popescu - el, de altfel, preia În unele din articolele și intervențiile sale tonuri și clișee propagandistice tipice camarilei ceaușiste, care la intervale regulate asmuțea opinia publică contra intelectualilor și creatorilor! - a fost, mai ales, lipsa totală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
necesităților mici și mari, dintre care, hai s-o spunem, sunt cel mai adesea pseudo-necesități multe dintre ele. Într-o carte de-a mea, unul dintre personaje face următoarea observație: „Ca orice intelectual, cutare Își satisfăcea o necesitate mimată”. Dar aserțiunea nu este adevărată doar pentru intelectuali. Cu timpul - și asta mulți Înțelepți ne-o Învață! -, cu timpul, multe griji și preocupări sufocante se arată a fi fost false. Nu, nu „timpul rezolvă anumite probleme” cum cred unii, ci acestea, așa-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
avut o anume valoare și importanță În turbionul confuz și cam brutal al literaturii române comuniste a anilor șaizeci, dar... ca să ți-o declar ritos, da: nu cred că valoarea sa, a lui Nichita, poate trece granița României!”. Această dură aserțiune m-a șocat nu numai pentru că venea În contrast cu opinia mea fermă asupra valorii poeziei prietenului nostru - care mai trăia Încă! -, dar și cu propriile opinii ale criticului și teoreticianului Matei Călinescu exprimate și susținute public cu bogate și pertinente argumente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ideolog al modernității literare, printre alte idei simple și clare, ne Învață că elementul de bază al unei opere, garanția sa de rezistență În fața gusturilor schimbătoare și a timpului vorace, este unitatea ei! Toți esteticienii, nu-i așa, cunosc această aserțiune de bază a marelui om, dar foarte puțini o aplică atunci cînd fac analize de text. Și când cer noutate și varietate cu orice preț, deoarece „așa se cere” sau pentru că „așa e În spiritul creației vii”! Eu cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vin acum în minte), o „figurină” perfidă, teribilă, ca aceea compusă de E. Lovinescu lui Radu Cosmin. În fine, aș fi cum nu se poate mai fericit să am într-o zi, rămînînd totuși eu însumi, cu subiectele mele, siguranța aserțiunilor lui G. Călinescu de la începutul (ca să dau un exemplu dintre cele mai frapante) studiului său despre autorul lui Don Quijote: „Cervantes face parte din categoria creatorilor de figuri imense care, strivite de făpturile lor, mai vii decît viața însăși, n-au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
este vorba, despre o astfel de disproporție ? Nu în creșterea excesivă, în pro- gresie geometrică a populației în zonele urbane, concomitent cu insuficiența resurselor, vedea Malthus un apropiat faliment al societății moderne ? Oricum, ironia este vizibilă, dar ea nu invalidează aserțiunea de reflex distopic și pune și mai bine în valoare natura acestor deformări care acțio- nează în cadrul unuia și aceluiași organism social. Al doilea fragment este la rândul său relevant pentru că ne introduce într-o dimensiune a monstruosului, cate- goria
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
noastră ca români ? Și ceea ce s-a pierdut pe parcurs, este bășcălia, formă de violență aparent beningnă, dar în fond malignă ca un fel de genă recesivă în codul genetico-estetic al personajelor caragialiene ? Constatăm că găsim personajele care să justifice aserțiunea, unul dintre ele este Nae din Situațiune, instalat într-un catastrofism delectabil, altul este Lache din O lacună. Sunt aceste două personaje în măsură să valideze teza ? Răspunsul nu poate fi un tran- șant „da” sau „nu”. Însă în mod
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
gemenii Strepetz, Iuri și Wolf Strepetz, și când unul nu știa să răspundă la lecție, răspundea celălalt în locul lui și nimeni n-a putut să dovedească această mârșăvie! Da, de multe ori între doi gemeni se pot face multe confuzii, aserțiune pe care s-a bazat apărarea în cuvântul final. Așa că a fost nevoie de alte și alte înfățișări. Între timp, au trecut anii și tânărul avocat Dr. Vadicek nu mai era deloc tânăr, iar onorabilul judecător Doctor Johannes Rapaport a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Tari, prăbușindu-se amândoi. În articolul său, citat mai sus, slt.av. Lulu Ionescu afirmă că Limburg, angajat de trei aparate americane, ar fi fost lovit și s-ar fi ciocnit de un Lightning, ambele avioane căzând în flăcări. Totuși, această aserțiune este contrazisă de alte mărturii. Nu este greu de înțeles că într-un articol contemporan, era de preferat versiunea lui Lulu Ionescu... Lupta aeriană a avut parte și de public. Băieții din Grupul 6 luptau sub privirile celor de la sol
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
pedagogice, ci și abordarea realistă a tendințelor extreme reprezentate de concepția potrivit căreia studiul făcut de elevi este suficient prin el însuși și izolat de predare, copilul fiind singurul responsabil de comportamentul și de rezultatele sale școlare. Sloganul derivat din aserțiunile anterioare, „copilul este obiect și subiect al educației”, dincolo de realitatea pe care o exprimă, denotă și un mare grad de utopie. Deși uzitat des, s-a constatat că acesta a rămas fără o valoare operațională. E suficient să descindem în
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
le conferă cadrelor didactice o poziție oarecum specială, unică. Ei sunt, de obicei, adulți, singurii adulți într-un grup de copii, în fața cărora educatorii devin reprezentanții lumii adulților, lumea pentru care îi pregătesc pe aceștia. După cum s-a putut observa, aserțiunile anterioare au avut în vedere globalitatea acțiunii educaționale. Cadrele didactice își manifestă comportamentul pedagogic în atitudini complexe și variate, în funcție de acțiunea educativă în care ele sunt angajate. În procesul instructiv-educativ, educatorul constituie figura centrală pentru elevi, poziția primordială în clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
datele teoriei promovând analize de tip funcționalist, structuralist și sistemic. Ea se soldează, de obicei, cu formularea unor ipoteze generale, ce verifică teoriile la nivelul ansamblului social, ocupându-se numai în ipostaze izolate de indivizii componenți ai unor grupuri. O aserțiune implicită de la care pornește paradigma normativă este reglementarea conduitei umane printr-un ansamblu de norme explicite și instituționalizate. Paradigma interpretativă este centrată pe individ, în diferite ipostaze sociale, pe ideea că o colectivitate este formată din persoane ce desfășoară acte
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
dimensionale ale acesteia (ergonomică, psihologică, psihosocială, normativă, relațională, operațională și creativă), în scopul facilitării intervențiilor cadrelor didactice în situații de criză „microeducațională” (indisciplină, violență, nonimplicare etc.) și a evitării consecințelor negative ale acestora, prin exercițiul microdeciziilor educaționale. Având în vedere aserțiunile precedente, se poate observa că structura teoretică a conceptului de management al clasei este deosebit de complexă. Nu lipsită de importanță este și analiza principalelor instrumente metodologice de investigare a vieții din clasa de elevi. 1.4. Paradigme metodologice ale studiului
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
la clasă cu elevii, care își modifică componentele calitative și cantitative ale solicitărilor cărora elevii trebuie să le facă față în funcție de volumul, de intensitatea și de raționalitatea sarcinilor solicitate. Principalele componente ale capacității de muncă a elevilor sunt (pornind de la aserțiunile autorului menționat) următoarele: capacitatea de muncă nominală sau potențială, capacitatea funcțională de muncă, capacitatea de muncă disponibilă și capacitatea de muncă auxiliară sau de rezervă. a. Capacitatea de muncă nominală este reprezentată de totalitatea resurselor energetice și funcționale ale organismului
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
școlii și a clasei, astfel încât pot fi apelate alte valori normative; - interacțiunile din viața grupului (această sursă favorizează distincția dintre o clasă și o alta). Explicația dată situării subiectului dedicat normelor grupului-clasă în problematica managementului clasei are la bază câteva aserțiuni privitoare la rolul managerial clar determinat al cadrului didactic: - modul de raportare al profesorului la cultura normativă (acesta acceptă normele implicite, le cunoaște); - modul de realizare a impunerii normelor explicite (profesorul trebuie să știe că, uneori, aversiunea elevilor nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
sunt dependente de originea socială a elevului și de sexul acestora. În soluționarea complicatei probleme anterior menționate, cultura implicită antișcoală, fenomen atât de des întâlnit în instituțiile școlare contemporane șiîn sălile de clasă, competențele manageriale ale cadrului didactic sunt primordiale. Aserțiunii anterioare îi corespunde ca suport de tip rezolutiv șiconstatarea că fenomene și manifestări de tip antișcoală, neidentificate și nediagnosticate la timp, pot degenera frecvent în situații de criză educațională, conținuturi care vor face obiectul cercetării noastre în capitolele ulterioare. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
preluarea unui comportament în scopul obținerii unei reacții favorabile din partea autorității; b. identificarea: preluarea anumitor norme comportamentale cu ajutorul autodefinirii, prin relația cu cel de la care preia comportamentul; c. internalizarea: preluarea anumitor comportamente normative aflate în consonanță cu sistemul axiologic personal. Aserțiunile anterioare, deși mai vechi ca an de prezentare, aduc un plus deobiectivitate în analiza raporturilor dintre normativitatea construită prin influență educațională și normativitatea rezultată în urma unui proces de acceptare/impunere/supunere, dezvoltat în plan atitudinal de către elevi. Cercetările privind conformarea
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
în mobil de acțiune, care poate influența considerabil activitatea și comportamentul omului de la catedră. Se deduce clar conotația negativă a acestei CPP, în special la nivelul expectanțelor educatorului, față de inegalitatea de șansă „acordată” din start elevilor. Observația sugerată de această aserțiune constă în intervenția reglatorie a CPP la nivelul conduitei cadrului didactic prin orientarea stilului educațional. De asemenea, funcțiunea predictivă permite o predicție asupra comportamentului viitor al cadrului didactic în perspectiva relațională, iar prin aportul lor formativ contribuie la edificarea interioară
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]