1,877 matches
-
lui Moise, au luat o piatră și au pus-o lângă el, și a șezut pe piatră; iar Aaron și Or îi sprijineau mâinile, unul de o parte și altul de altă parte. Și au stat mâinile lui ridicate până la asfințitul soarelui. Și a zdrobit Iosua pe Amalec și tot poporul lui cu ascuțișul sabiei. Atunci a zis Domnul către Moise: << Scrie acestea în carte spre pomenire și spune lui Iosua că voi șterge cu totul pomenirea lui Amalec de sub cer
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
constituită în axa de rezistență a volumului, își dezvăluie sensurile deliberat obscure prin comprehensiune hermeneutică și decodare filologică, sugerând folosirea unei chei critice modelate după abordarea călinesciană a Jocului secund: „Îndoit prealiniștitul / Numele l-a scris pe apă, / Cupe pline - asfințitul / Blestemat model să-nceapă; / Dorului pierdut în fieruri / Testament călcat în tropot, / Cântecul s-a rupt din ceruri - / Mult mă doare gândul clopot”. Existența paradoxală a poetului, ființând în lume și totuși neaparținându-i („Îndoit prealiniștitul”) refuză să ia parte
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
personaje principale copiii scriitorului, Mitzura și Baruțu, în ,,Hoțu’’, ,,Judecata’’, ,,Plicul’’, ,,Zmeul’’. Opere din vol ,,Prisaca’’: ,,Stupul lor’’, ,,Fetica’’, ,,Tâlharul pedepsit’’ din vol. ,,Cartea cu jucării’’: ,,Jucăriile’’, ,,Cheile’’, ,,Furnicile’’, ,,Pădurea copiilor’’ Tâlharul pedepsit de Tudor Arghezi Într-o zi, prin asfințit, Șoaricele a-ndrăznit Să se creadă în putere A prăda stupul de miere. El intrase pe furiș, Strecurat pe urdiniș, Se gandea că o albină-i Slabă, mică și puțină, Pe când el, hoț și borfaș, Lângă ea-i un uriaș. Nu
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
toamnă cu rândunele ce sunt „un fel de frunze negre cu piept nins”, altundeva ele sunt „scriitura sonoră” a unui „Dumnezeu - pesemne caligraf”, pe când norii de vară, „suflați în aur ruginiu de soare”, sunt „icoane împărătești” expuse „pe ceru-n asfințit”. Merite de ordin „iconografic” au și piesele prezente în Biserica de altădată (1926), mai cu seamă în ciclul Povestea Maicii Domnului. E vorba de un fel de sistematizare și mai precisă orientare, de o canonizare a picturii din Pe Argeș
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
de Filologie a Universității ieșene ,,Al. I. Cuza” (1970), este cercetător la Institutul de Filologie Română ,,A. Philippide” (secția de istorie literară) al Academiei Române din același oraș. A debutat cu versuri în ,,Iașul literar” (1965) și editorial, cu volumul Până la asfințit (1972), urmat de alte cărți de poezie: Tâlcuitorul (1977), Puck umple cu stângăcie paharul (1982), Fantasma greierului (1996). Este coautor, sub semnătura Rodica Șuiu, la Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979; Premiul ,,Timotei Cipariu” al Academiei Române). În articolele
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
în antologii publicate în Bulgaria, SUA, Polonia, Coreea de Sud etc. Deține Premiul pentru critică al revistei ,,Convorbiri literare” (1981) și Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1982). Intrarea în poezie M. și-o face sub visate, irizate bolți de „poveste”: în Până la asfințit se lasă bănuit, anticipat (în reverii eliptice, metafore țintind spre sine), ca într-un delicat filigran, conturul unui destin pe cale de a-și urzi ,,desenul”. Spații ale unui imaginar poetic în curs de configurare se asociază unor proiecții lirice ezitând
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
gravă, totuși necrispată, luciditate, al cărui miez de tensiuni naște reveria compensatoare. Orgolios eliptică, întemeiată pe un fond de cultură care nu o artificializează, poezia scrisă de M. este expresia rafinată a unei sensibilități lirice autentice și distincte. SCRIERI: Până la asfințit, Iași, 1972; Tâlcuitorul, Iași, 1977; Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979; Puck umple cu stângăcie paharul, Iași, 1982; Fantasma greierului, Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Const. Ciopraga, Poeți ieșeni, CRC, 1972, 6; Dan Medeanu, „Până la asfințit
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
asfințit, Iași, 1972; Tâlcuitorul, Iași, 1977; Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979; Puck umple cu stângăcie paharul, Iași, 1982; Fantasma greierului, Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Const. Ciopraga, Poeți ieșeni, CRC, 1972, 6; Dan Medeanu, „Până la asfințit”, CNT, 1972, 13; Alexandru Lungu, Catalog liric, ATN, 1972, 4; Daniel Dimitriu, „Până la asfințit”, CL, 1972, 5; Alexandru Lungu, „Până la asfințit”, VR, 1972, 8; Nae Antonescu, „Până la asfințit”, ST, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Tâlcuitorul”, CRC, 1978, 7; Sergiu Adam, „Tâlcuitorul
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
colaborare), București, 1979; Puck umple cu stângăcie paharul, Iași, 1982; Fantasma greierului, Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Const. Ciopraga, Poeți ieșeni, CRC, 1972, 6; Dan Medeanu, „Până la asfințit”, CNT, 1972, 13; Alexandru Lungu, Catalog liric, ATN, 1972, 4; Daniel Dimitriu, „Până la asfințit”, CL, 1972, 5; Alexandru Lungu, „Până la asfințit”, VR, 1972, 8; Nae Antonescu, „Până la asfințit”, ST, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Tâlcuitorul”, CRC, 1978, 7; Sergiu Adam, „Tâlcuitorul”, ATN, 1978, 1; Mihai Duțescu, Solemnitate suavă, R, 1978, 4; Corneliu Popel, O tânără
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
paharul, Iași, 1982; Fantasma greierului, Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Const. Ciopraga, Poeți ieșeni, CRC, 1972, 6; Dan Medeanu, „Până la asfințit”, CNT, 1972, 13; Alexandru Lungu, Catalog liric, ATN, 1972, 4; Daniel Dimitriu, „Până la asfințit”, CL, 1972, 5; Alexandru Lungu, „Până la asfințit”, VR, 1972, 8; Nae Antonescu, „Până la asfințit”, ST, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Tâlcuitorul”, CRC, 1978, 7; Sergiu Adam, „Tâlcuitorul”, ATN, 1978, 1; Mihai Duțescu, Solemnitate suavă, R, 1978, 4; Corneliu Popel, O tânără poetă, TR, 1978, 20; Dumitru Radu Popa
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
Repere bibliografice: Const. Ciopraga, Poeți ieșeni, CRC, 1972, 6; Dan Medeanu, „Până la asfințit”, CNT, 1972, 13; Alexandru Lungu, Catalog liric, ATN, 1972, 4; Daniel Dimitriu, „Până la asfințit”, CL, 1972, 5; Alexandru Lungu, „Până la asfințit”, VR, 1972, 8; Nae Antonescu, „Până la asfințit”, ST, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Tâlcuitorul”, CRC, 1978, 7; Sergiu Adam, „Tâlcuitorul”, ATN, 1978, 1; Mihai Duțescu, Solemnitate suavă, R, 1978, 4; Corneliu Popel, O tânără poetă, TR, 1978, 20; Dumitru Radu Popa, Trei poeți: Aura Mușat, Mircea Dinescu, George
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
contopesc într-o supraînțelegere fulgurantă, năucitoare și atotcuprinzătoare. Această înțelegere prilejuiește versuri de un lirism intens, cu o concentrare de tip barbian: „Amiază pură, clară amăgire! / Sloi de-ntuneric fosforos, mințit / De frageda luminii fulguire / Promisă-n zori, ucisă-n asfințit, // Salut! La gândul trist, robit în țeastă, / Mărunte roiuri dau ocol: / Ce grai nespus va dezlega această / Pătrată minte oarbă de sobol?... Adânc prin timpul gol aud cum tace / Neîncăput de vorbe un Cuvânt. / - Am fost? Mai sunt? Doar El
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
din Quito. Cu toate că stătea în mijlocul unui echipaj barbar și cu toate că rămînea, noapte de noapte, învăluit într-o beznă grea, care-ar fi putut sluji drept paravan oricărui hoț - fiece răsărit de soare îl găsea în locul unde-l lăsase în ajun asfințitul, căci fusese pus de-o parte și sfințit în vederea unui țel înfricoșător, iar marinarii, oricît de ușuratici ar fi fost de felul lor, îl venerau, cu toții, ca pe un talisman - talismanul Balenei Albe. Cîteodată, în timpul obositoarelor carturi de noapte, vorbeau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bordul unei baleniere, se socotesc foarte norocoși și-i mulțumesc lui Dumnezeu, dacă izbutesc să aducă acasă uleiul stors din patruzeci de balene. Pe vremea vînătorilor și trapper-ilor canadieni și indieni din Vest, din acel Vest sălbatec în ale cărui asfințituri continuă să se aprindă sorii focurile de tabără, dar care pe atunci era un pămînt virgin și pustiu, un număr egal de oameni, însă călări și încălțați cu mocasini, ar fi omorît, în același număr de luni, nu patruzeci, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balene șiam omorît patru - dintre care una atinsă de harponul lui Ahab. Era tîrziu după-amiază; cînd se sfîrșiră toate fazele sîngeroasei lupte, iar soarele și balena mureau în tăcere, plutind pe bolta și pe marea scăldate în frumoasa lumină a asfințitului Ăîn văzduhul trandafiriu începură să urce niște bocete atît de suave, niște rugi atît de învăluitoare, încît ai fi zis că, de departe, de pe insulele Manilei, din văile lor verzi și adînci, presărate cu mănăstiri, briza acelor pămînturi spaniole se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cuminți din miazănoapte. Tot astfel, în aceste strălucitoare mări japoneze, marinarul întîlnește cea mai cumplită dintre furtuni, taifunul. Acesta se dezlănțuie uneori din senin, întocmai ca o bombă care explodează pe neașteptate deasupra unui orășel adormit. în ziua aceea, către asfințit, Pequod nimeri într-un taifun care-i smulse pînzele și-l lăsă cu catargele despuiate, în bătaia vîntului năpraznic ce-i sufla din față. Cînd se lăsă întunericul, marea și cerul începură să urle, sfîșiate de fulgere; lumina acestora dezvăluia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alături de un trup vânjos. Orice ar fi fost partul, Ahab era ca o chilă trainică, de neclintit. La cele dintîi licăriri ale zorilor, glasul lui răsuna la pupa ca un dangăt: Ă Sus pe catarge! Și toată ziua, pînă după asfințit, același glas se auzea din oră în oră, de cîte ori timonierul bătea clopotul: Ă Ce vedeți? Priviți cu atenție! Cu atenție! La trei sau patru zile după întîlnirea cu Rahila, cea care-și căuta copiii, bătrînul maniac începu să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acolo o luam de acum, pentru a nu ne arăta prea des pe stradă. Erai așezată pe prag, cu mâinile strânse între genunchi, cu pleoapele pe jumătate închise. Lângă ușă, apa din găleata abia adusă părea violetă, ca și cerul asfințitului. Văzându-mă la capătul grădinii, mi-ai făcut ușor semn cu mâna și am avut atunci acest gând limpede și derutant totodată: „Iat-o pe femeia pe care o iubesc și care mă așteaptă la ușa casei pe care în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
inexistentă, dintr-un neant. Înțelegeam că în locul acestui inventar de fapte, cu pretenția lui de obiectivitate istorică, trebuia povestită intriga foarte simplă, adesea invizibilă, subterană, a vieții. Mi te aminteam așezată pe pragul unei case, cu ochii pierduți în lumina asfințitului. Revedeam brațul acelui soldat tânăr, încheietura aceea purtând o brățară din piele, în carcasa unui blindat explodat. Frumusețea unui copil care, la câțiva metri de lupte și la kilometri de nebunia lor, construia o mică piramidă din cartușele calde încă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îndepărtat, ca și cum ar fi căutat un cuvânt uitat... În clipa aceea, în izba lor era o pace infinită. Copilul dormea, focul șuiera încetișor în sobă, fereastra acoperită toată de gheață strălucea în mii de granule stacojii, în lumina soarelui la asfințit. Lumina aceea, liniștea aceea erau de-ajuns pentru a trăi. Tot restul nu era decât un vis urât. Discursuri, vorbe pline de ură, dar care grăiau despre fericire, teama de a nu fi îndeajuns de dur, de a nu se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Dolșanka, drumul făcea o curbă strânsă, urmând cotul râului. Dacă se uita în urmă, putea vedea locul de care tocmai trecuse, așa cum la un viraj se pot vedea ultimele vagoane ale trenului. Pavel se întoarse și, în lumina roșie a asfințitului care scălda linia orizontului, văzu praful pașilor lui unduindu-se încă în aerul nemișcat și cald, de cealaltă parte a drumului cotit. Văzu mai mult decât urma aceea. Aproape că se închipui pe sine, așa cum era cu o clipă mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cuvinte, între două fraze, și că trecutul avea să se trezească iarăși în vocea ei. Dar treptat, tăcerea ei ajunse să se confunde cu imensitatea stepei care ne înconjura, cu tăcerea cerului care avea luminozitatea densă a primelor minute de după asfințitul soarelui. Stătea așezată în mijlocul unduirii nesfârșite a ierburilor și privea în zare, cu capul ușor ridicat, cu ochii pe jumătate închiși. Și când am ghicit că nu va exista nici o urmare, am înțeles subit: sfârșitul povestirii îmi era deja cunoscut
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în pulsațiile cele mai intime ale venelor tăiate. „Ar fi trebuit să vorbesc despre...“ Dar ceea ce-mi venea în minte era ceva tăcut: femeia aceea singură din mijlocul imensității stepei, privirea care rătăcea în ultima geană de lumină a asfințitului. Mi-o închipuiam pe aceeași femeie, mai tânără, la începutul războiului, infirmieră într-un spital, într-un orășel de dincolo de Volga. Săli înțesate de răniți, de muribunzi, de morți. Chirurgi care operează zi și noapte și cad de oboseală. Pământul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
schimbare la față are loc odată cu volumul de versuri Mica autobiografie (1975), care face racordul la temele, motivele și modul de a scrie poezie din perioada interbelică, urmat de Marea autobiografie (1979), Ochii de pretutindeni (1981), Ierbarul cu amintiri (1984), Asfințiturile zilnice (1985) ș.a. Pentru Mica autobiografie primește Premiul Uniunii Scriitorilor, iar pentru Marea autobiografie pe acela al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca. Din aceeași generație cu Al. Andrițoiu și Ion Brad, de care îl leagă și afinități temperamentale și de atitudine
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
Jurnal literar, București, 1967; Povestea cu mielul, clopoțelul și copăcelul, București, 1968; Mica autobiografie, București, 1975; În timp ce pământul se-nvârte, Cluj-Napoca, 1976; Marea autobiografie, București, 1979; Primăvară scandinavă, Cluj-Napoca, 1980; Ochii de pretutindeni, Cluj-Napoca, 1981; Ierbarul cu amintiri, Cluj-Napoca, 1984; Asfințiturile zilnice, Cluj-Napoca, 1985; Cicatricile penumbrei, București, 1987; Reîntoarcerea menestrelului, Cluj-Napoca, 1988; Poeme, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca 1997. Repere bibliografice: Perpessicius, Alte mențiuni, III, 196-201; Barbu, Sine ira, 212-214; Felea, Poezie, 194-198; Poantă, Modalități, 239-241; Zalis, Tensiuni, 270-275; Felea, Aspecte, I
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]