1,326 matches
-
plângăcios și răsfățat; în fond, era vorba de unul dintre cele mai dorite manuscrise al anului și era absolut necesar să-l citească pentru ședința de achiziții de a doua zi. I-au trebuit opt ani de zile de muncă asiduă ca să se apropie în sfârșit — în sfârșit ! — de postul de senior editor (la urma urmei nu erau decât șase la Brook Harris, iar ea ar putea fi cea mai tânără), iar Russel avea impresia că după un an de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vedea adesea pe plajă, înotând mult și cu vădită plăcere. Cumsecade, mereu cu zâmbetul pe buze, părea să fie un iubitor al tuturor plăcerilor normale, fără să fie sclavul lor. De fapt, singurul obicei care i se cunoștea era frecventarea asiduă a dansatorilor și muzicienilor spanioli, destul de numeroși în orașul nostru. Carnetele lui, în orice caz, constituie și ele un fel de cronică a acestei perioade grele. Dar este vorba de o cronică cu totul aparte, care pare să se supună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oraș. Și tot așa cum Tarrou trebuise să părăsească hotelul său ca să locuiască la Rieux, tot așa părintele a trebuit să lase apartamentul pe care ordinul său bisericesc i-l dăduse, ca să vină să stea la o persoană bătrână, care frecventa asiduu biserica și era încă neatinsă de ciumă. În timpul mutării, părintele simțise cum oboseala și neliniștea îl copleșesc. Și așa se face că a pierdut considerația proprietăresei. Căci aceasta, lăudând călduros în fața lui meritele profeției Sfintei Odile, preotul se arătase ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
al unei înfrângeri. A patra și ultima tentativă a primului creator de oameni care și-a băgat creaturile în cuptor, cea care aparent i-a adus victoria definitivă, a devenit, până la urmă, definitiva lui înfrângere. Cipriano Algor, și el consumator asiduu de almanahuri și enciclopedii eu-știu-tot sau aproape-tot, citise această poveste în adolescență, și, deși uitase atâtea în viața, povestea asta n-a uitat-o, nu se știe de ce. Era o legendă indiană, a pieilor-roșii, ca să fim mai exacți, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu o patrie, Înseamnă că știu bine cît ma costă incertitudinea. Nelăsîndu-l pe Ulise să Întoarcă spatele Ithacăi, Homer l-a Împiedicat să se rostogolească În neant. Dealtfel, nu e unicul exemplu În care grecii se feresc de fascinația prea asiduă a necunoscutului. Prin epigonos ei Înțelegeau descendent, fără ca noțiunea să implice o ironie. Mai mult, epigonii au reușit ceea ce nu reușiseră Înaintașii lor, să Învingă Theba. Exploratorul e un Oedip Însetat de mister, care nu acceptă sinuciderea sfinxului ca victorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nici nu mai aveau nevoie de cuvinte! Cum a crescut această copilă chinuită în curtea maică‐sei și cum a ajuns la 101 ani - e altă poveste care nu încape aici. E de ajuns să arăt că printr‐ o muncă asiduă de zi și noapte, cu furca și fusul în mână, cu suveica și cu stativile de țesut pânză de in și perdele din 202 mătasea gogoșilor, cu traistele pline cu oale de mâncare, la muncitorii de la câmp, a ajuns să
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și lasă baltă subiectul. Chiar așa, anunț în timp ce mă ridic. E timpul să hrănesc celulita. Mergem la barul cu „t“, precizează Davey. Mai vine cineva? Răspunsul e nu. Îmi iau haina și ne îndreptăm spre barul pe care îl frecventăm asiduu. Davey și-a luat ditamai castronul de tăiței și supă Tom Yum Goong, plus salată cu carne de vită pentru mine. Încă mai ții dieta cu puține hidrocarburi? mă întreabă Davey în timp ce ne așezăm. — Încerc din răsputeri. De când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Timpul este fără margini, 103/83 cm, se vedea a fi romanul vieții lui și pentru aceasta mi-a spus și ce sacrificii va face. În primul rând, va deveni ascet. Chiar dacă va scrie un cuvânt pe zi, va lucra asiduu pentru a-l duce la final, chiar dacă va trebui să moară în clipa aceea. Măreț gând! Se vedea tradus în toate limbile cu litere mari pe ecranul nopții. Magiștrii își scriau gândurile viitorului prezent în care ne vedeam trăind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
separație de inspirație. Dacă s-ar fi întors în clipa aceea și s-ar fi văzut delirând, căutând, nerăzbătând prin hățișurile junglei în care venise fără ca cineva să-l cheme, aruncat de undeva, aici, de cineva, mereu nedescoperit dar căutat asiduu, trimis degeaba sau intrus pe tărâm necunoscut, ar fi azvârlit caietul și ar fi strigat dublului din viitor: Nu înțelegi că nu ăsta-i finalul? Nu e finalul meu. Știu ce se proiectează în spatele meu. Așa cum există un început unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toate astea. Cu un an în urmă, Adam fusese concediat de la Deutsche Bank. Problemele lui cu drogurile nu se mai terminau. Între timp, Josh începuse la BioGen ca simplu asistent, dar urcase rapid, pe măsură ce compania începuse să-i recunoască munca asiduă și abordarea inovativă. Josh avea acțiuni în companie și, dacă vreunul dintre proiectele actuale, inclusiv gena maturității, se dovedeau profitabile din punct de vedere comercial, avea să fie bogat. Iar Adam ... Josh opri în fața tribunalului. Adam stătea jos, pe trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
i-ar fi putut spune de descoperirea pe care o făcuse? În cine putea avea încredere că ar putea ține o asemenea taină? Dar la asta urma să se gândească mai târziu, se îmbărbăta el. Urmaseră zile lungi de muncă asiduă. Deblocarea intrării în mină nu se dovedi o treabă atât de ușoară pe cât crezuse la început. Cel care închisese galeria făcuse o treabă bună. Reuși totuși, după eforturi destul de mari, să îndepărteze bolovanii și să elibereze linia de vagoneți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și “eu nu o să mai insist” și a plecat mai departe. Stella s-a bucurat că a scăpat de el și și-a văzut de drum.Gigilică Își caută și acum perechea pe site-urile matrimoniale... Toamna, Întotdeauna mă pregătesc asiduu pentru iarnă și-mi umplu cămara cu borcane cu zacuscă, castraveți, gogoșari, ghiveci de legume, zarzavat pentru ciorbe, o salată pe care singură am inventat-o și pe care ar trebui să o Înregistrez la OSIM și, bineînteles, nu uit
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
fără însușiri deosebite. Puțin scundă, puțin grasă, cu ochii languroși, cu gesturi moi, abulice. Din toată ființa ei se desprindea o lenevie, o visare oirentală, care în fond nu-mi displăcea. Timp de două săptămâni i-am făcut o curte asiduă și am cucerit-o fără bătaie de cap. Dar mi-iam dat seama că noua mea legătură nu era decât o prelungire a dragostei cu Mihaela. În odaia ei făceam întuneric beznă. Și astfel mi-o închipuiam tot pe cealaltă, pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
răspicat: ― E prea mândră, trebuie s-o luăm cu duhul blândeții. Până la urmă n-o să aibă încotro. Dealtfel, în situația ei, nici nu are de ales. Am pus în aplicare un plan de lucru bine organizat, cu stăruințe zilnice, corespondență asiduă și intervenții de-ale rudelor. După un timp Alexa începu să arate îngrijorare: ― E nemaipomenit ce se întîmplă; Mihaela opune o rezistență inexplicabilă. Nu vrea să audă in ruptul capului de măritiș. Nu o singură dată mi-a spus: mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
închipuirea ta. Am stat de vorbă cu Mihaela, am conjurat-o să-mi spună tot ce a fost. Ei bine, n-a fost nimic, absolut nimic. ― Soția mea s-a găsit într-o mașină cu bărbatul care îi făcea curte asiduă. Contești acest fapt? ― Nu. Dar atâta nu-i suficient ca să vă stricați căsnicia. O mică slăbiciune se poate oricum ierta femeii. ― Unii iartă și slăbiciuni mai mari. Eu nu pot. Dacă am ră-mîne mai departe împreună sânt sigur că tot
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
moară de foame. Nu mai aveam de făcut decât o singură cruce, pentru că foloseam termenii tehnici ai căilor ferate. Abia atunci mi-am dat seama că-mi abătuse atenția preț de o jumătate de țară cu un efort amabil, dar asiduu. Aș fi vrut să-i mulțumesc, dar până la urmă ne-am strâns mâinile timp de un minut, pentru că atât a stat trenul în gară. Norii de ploaie s-au deschis și a apărut luna, ca eu să pășesc mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un semn că bărbații din România sunt misogini. Nu știu cum stau lucrurile la nivel național, dar aici, pe vapor, teoria se dovedește falsă. Căci avem câțiva "seducători" printre "croazieriștii" români. Cel mai activ se arată a fi "Bruno" care se învîrte asiduu printre femei, fără să-l deranjeze vârsta. Nu știu cu cât succes. Îl văd, însă, mereu preocupat să nu rateze ocaziile de a-și lărgi orizonturile. B. e mai discret și unilateral. Se pare că, prin el, reușim să facem
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
inspecta primele linii, dintr-o lectică. Zâmbea forțat la gândul că, probabil, avea să șchiopăteze tot restul vieții. Când Hanbei asista la eforturile prietenului său, uita de propriile lui suferințe și-și aborda, cu și mai multă îndârjire, propria sarcină asiduă. Hideyoshi avea un stat major ciudat, într-adevăr. Nici unul dintre cei doi generali principali ai săi, pe care-i prețuia ca pe o pereche de nestemate strălucitoare, nu stătea bine cu sănătatea. Unul era bolnav cronic; celălalt trebuia să dirijeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
patologie și etiologie. O boală recunoscută. O boală menționată în Observer’s Guide... La Alcoolicii Anonimi, i se spusese că boala asta este cronică, incurabilă - asta era partea proastă. Partea bună era că toate simptomele puteau fi atenuate prin participarea asiduă la întruniri și printr-o abstinență riguroasă. Înainte să primească aceste vești bune, Dan se temuse că mintea sa, în realitate la fel de gingașă și maleabilă ca și sculpturile din hârtie pe care el însuși le făcea, era gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nesărate, complet lipsite de umor, ale propriilor bărbați și prieteni. Nepăsătoare, superbe, cele trei, negresa din Surinam, muncitoarea din Iran și activista de partid din Rusia, își începură reprezentația care denota clar cel puțin opt ani de muncă și coregrafie asiduă. Numărul consta, deși era profund și irevocabil interzis de norme etice în general și de regulamentul concursului în particular, din demonstrația unui curs de bătut la mașina de scris, asigurat de negresă, ascultarea în premieră a casetei reportofonului celei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și Emilia Drogoreanu (Sincronie și specificitate. Influențe ale futurismului italian asupra avangardei românești, Ed. Paralela 45, 2004). În realitate, manifestul apărut pe 20 februarie 1909 fusese trimis anterior pe mai multe adrese din mai multe țări, nu doar europene. Popularizat asiduu în mediile românești de către doamna Smara (Smaranda Gârbea, militantă feministă, scriitoare moralizatoare, industrioasă și femeie de lume, cu relații în înalta societate), promovat în periodice precum Universul literar, Românul și Viitorul, F.T. Marinetti a fost întîmpinat - în ipostază de militant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
voința de subliniere a continuității cu perioada predadaistă. Sînt publicate și poeme moderniste „de atitudine” - cu sau fără tentă socială și anticlericală -, semnate de mai vechi comilitoni: Ion Minulescu, Tudor Arghezi, Emil Isac, sau de aliați mai noi (Victor Eftimiu). Asidua publicistă Tita Bobeș, colaboratoare a lui Cocea și Vinea din timpul războiului, colaborează cu cronici dramatice. Ion Marin Sadoveanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu sînt prezenți cu articole de atitudine intelectuală și de critică socială. Din efemera Chemarea (1915) este republicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
creează el singur, din propria lui nepricepere, inegalitatea critică de care se plînge Vinea” („Literatura Ardealului“, în Rampa, 11 aprilie 1921). * „Contimporanul face mari sforțări ca să atragă atenția militanților celebri ai artei și literaturei contimporane din Occident asupra Bucureștiului. Corespondența asiduă, schimbul de ziare, de idei, de informații, relațiile și autoritatea pe cari unii dintre noi le au în centrele unde arta modernă e în plină ascensiune au determinat într-o mare măsură curiozitatea amicilor noștri din străinătate. Mulți dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al Contimporanului are, în bună măsură, caracterul unui necrolog dedicat lui M. Szczuka: „Dzwignia 5 este în întregime închinată lui M. Szczuka, decedat în august 1927, un vajnic luptător al modernismului pe tărîmul arhitecturii și al afișului, organizator și colaborator asiduu, alături de T. Zarnowerowna, al revistei Blok care a însemnat începutul mișcărei moderne în Polonia. Despre Szczuka scrie A. Stavau un articol cuprinzător și înțelegător pentru spiritul și opera constructivă a defunctului. Revista Dzwignia, condusă și ea de Teresa Zarnowerowna, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
existențială, absolutistă a frondei ludice împotriva logicii, a automatismelor și a simțului comun. Din amintirile Elizei Vorvoreanu (sora lui Urmuz) se desprinde portretul unui om modest și introvertit care parodia curent automatismele burgheze, meloman, pictor și compozitor diletant, care frecventa asiduu concertele și expozițiile artistice (de notat entuziasmul pe care i-l procură contemplarea sculpturii lui Brâncuși Cumințenia pămîntului), pasionat de tot ce era nou, de invenții și descoperiri, iubitor, în copilărie, al cărților lui Jules Verne. O posibilă influență au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]