2,081 matches
-
lanțului montan Santa Rita, care la rândul sau face parte din grupul montan dispersat Madrean Sky Islands. Activitățile de cercetare includ captare de imagini și studiul spectroscopic al corpurilor cerești precum planete, stele, nebuloase, galaxii și grupuri de galaxii, precum și astronomia radiației gamma, respectiv cea a radiației cosmice. În anul 1966, au început lucrările de construcție a locației majore a observatorului, cea localizată la joasă altitudine, la baza muntelui Hopkins. Fondurile au fost furnizate de Smithsonian Institution, care este și entitatea
Observatorul astronomic Fred Lawrence Whipple () [Corola-website/Science/322265_a_323594]
-
un reflector de 1,3 metri numit PAIRITEL (Peters Automated IR Imaging Telescope, ex-2MASS ). La locația observatorului Whipple mai exista și dispozitivul numit "HATNet" (Hungarian-made Automated Telescope), respectiv proiectul "MEarth". Observatorul este cunoscut pentru activitatea sa de pionierat în cazul astronomiei din domeniul radiației gamma bazată pe tehnicii cunoscută sub numele de "Imaging Atmospheric Technique" (IACT), care fusese realizată cu ajutorul telescopului optic de 10 metri la începutul anilor 1980. Același "Whipple 10-meter Telescope" este supus actualmente unei revizii generale și unei
Observatorul astronomic Fred Lawrence Whipple () [Corola-website/Science/322265_a_323594]
-
consilier în resurse umane al primarului John Lindsay, iar mama sa era gerontolog. A absolvit "Bronx High School of Science" (1972 - 1976), unde era căpitanul echipei de lupte și editor șef a "Jurnalului de Știină Fizică". A fost interesat de astronomie de la o vârstă fragedă, devenind oarecum celebru în comunitatea astronomica, ținând lecturi bazate pe acest subiect încă de la vârsta de 15 ani, lucru care l-a determinat pe Carl Sagan, profesor la Universitatea Cornell, să încerce să-l aducă pe
Neil deGrasse Tyson () [Corola-website/Science/322018_a_323347]
-
să meargă la Harvard, la facultatea de fizica. În primul an a făcut parte din echipa de canotaj după care s-a întors la lupte libere. A absolvit facultatea de fizica în anul 1980 după care a obținut mașterul în astronomie la Universitatea Texan din Austin. În anul 1991 a obținut doctoratul în astrofizica, în cadrul Universității Columbia. De asemenea a făcut parte din programul "NAȘĂ Academy Sharing Knowledge") Tyson a scris mai multe cărți populare în domeniul astronomiei. În 1995, a
Neil deGrasse Tyson () [Corola-website/Science/322018_a_323347]
-
obținut mașterul în astronomie la Universitatea Texan din Austin. În anul 1991 a obținut doctoratul în astrofizica, în cadrul Universității Columbia. De asemenea a făcut parte din programul "NAȘĂ Academy Sharing Knowledge") Tyson a scris mai multe cărți populare în domeniul astronomiei. În 1995, a început să scrie rubrică "Universul" pentru revista "Natural History" iar în anul 2004 a prezentat miniseria "Origins" din cadrul programului Nova, găzduit de PBS (Public Broadcasting Service), fiind în același timp co-autor (cu Donald Goldsmith) la volumul "Origins
Neil deGrasse Tyson () [Corola-website/Science/322018_a_323347]
-
satul natal), gimnaziale (la Tecuci), liceale (la Brăila), unde își afirmă înclinația pentru literatură și o orientare politică social-democrată. Intelectual autodidact, poliglot, cu preocupări multidisciplinare umaniste în literatură (franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, de unde a efectuat traduceri), filozofie, sociologie, antropologie, astronomie, istoria artei, finalizate cu comentarii literare, articole, studii, note, recenzii pertinente și incisive. A efectuat documentare specializată, achiziționând cărți și publicații de la diverse edituri de marcă din România, Italia, Franța, Anglia și Germania. Și-a asigurat singur existența, practicând cu
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
că, după moartea sa, opera sa nu are prea mare popularitate, mai ales că au apărut ulterior mari filozofi ca Avicenna și Al-Farabi care i-au eclipsat strălucirea. Al-Kindi a scris circa 200 de lucrări în domenii ca: matematică, filozofie, astronomie, din care foarte puține au supraviețuit timpului. Al-Kindi a fost cel mai mare filozof islamic al epocii sale. Una din principalele sale contribuții în acest domeniu este aceea de a face filozofia greacă și elenistică accesibilă și acceptabilă pentru publicul
Al-Kindi () [Corola-website/Science/312263_a_313592]
-
atunci când un sunet este produs, unda generată se transmite în aer și influențează timpanul. Al-Kindi a fost un scriitor foarte prolific. Mărturie stau cele 241 de lucrări scrise care, din păcate, nu toate au supraviețuit până azi. Astfel în domeniul astronomiei a scris 16 cărți, 11 în domeniul aritmeticii, 32 de lucrări sunt dedicate geometriei, medicina este tratată în 22 de cărți, la fizică s-a referit în 12 lucrări, filozofiei i-a dedicat 22 scrieri, logicii 9, în 5 cărți
Al-Kindi () [Corola-website/Science/312263_a_313592]
-
să fi fost calvin și, prin legătura cu Emmanuel College, puritan, deși sunt foarte puține dovezi în ce privește convingerile sale religioase. La Cambridge, s-a familiarizat cu lucrările lui Johannes Kepler, Tycho Brahe și alții. Horrocks a citit majoritatea tratatelor de astronomie ale vremii, a găsit slăbiciunile lor și a sugerat noi linii de cercetare chiar înainte de a împlini șaptesprezece ani. A fost primul care a demonstrat că Luna se mișcă pe o orbită eliptică în jurul Pământului, a scris un tratat de
Jeremiah Horrocks () [Corola-website/Science/324410_a_325739]
-
ale vremii, a găsit slăbiciunile lor și a sugerat noi linii de cercetare chiar înainte de a împlini șaptesprezece ani. A fost primul care a demonstrat că Luna se mișcă pe o orbită eliptică în jurul Pământului, a scris un tratat de astronomie kepleriană și a început să exploreze matematic proprietățile forței ce avea ulterior să fie cunoscută sub numele de gravitație. Isaac Newton, în Principia a recunoscut munca lui Horrocks în raport cu teoria Lunii. Horrocks a fost descris ca fiind o punte de
Jeremiah Horrocks () [Corola-website/Science/324410_a_325739]
-
În fizică și astronomie, deplasarea spre roșu are loc când lungimea de undă a radiației electromagnetice - de regulă lumina vizibilă - emise sau reflectate de un obiect este deplasată spre domeniul de energie mică (roșu) al spectrului electromagnetic din cauza efectului Doppler sau a altor efecte
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
spectru lipsit de caracteristici sau cu zgomot alb (fluctuații aleatoare într-un spectru). Deplasarea spre roșu (și cea spre albastru) pot fi caracterizate prin diferența relativă dintre lungimile de undă (sau frecvențele) emise și cele observate ale unui obiect. În astronomie, se obișnuiește ca această cantitate adimensională să fie denumită "z". Dacă "λ" reprezintă lungimea de undă, și "f" reprezintă frecvența (atenție, "λf" = "c" unde " c" este viteza luminii), atunci "z" se definește prin ecuațiile: După ce se măsoară "z", distincția dintre
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
negre, și pe măsură ce un obiect se apropie de orizontul evenimentelor deplasarea spre roșu devine infinită. El este și cauza dominantă a fluctuațiilor de temperatură pe scară unghiulară mare în radiația cosmică de fundal (efectul Sachs-Wolfe). Deplasarea spre roșu observată în astronomie se poate măsura fiindcă spectrele de emisie și de absorbție ale diverselor specii atomice sunt caracteristici distinctive și bine cunoscute, calibrate prin experimentele spectroscopice efectuate în laboratoarele de pe Pământ. Când se măsoară deplasarea spre roșu a diverselor linii de emisie
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
rândul său relevă curba de rotație a Căii Lactee. Au fost efectuate măsurători similare și la alte galaxii, cum ar fi Andromeda. Ca unealtă de diagnosticare, măsurătorile deplasării spre roșu reprezintă una dintre cele mai importante metode de măsurări spectroscopice din astronomie. Cele mai îndepărtate obiecte prezintă deplasări spre roșu mai pronunțate, corespunzător legii lui Hubble. Cea mai mare deplasare spre roșu observată, corespunzătoare celei mai mari distanțe în spațiu și celui mai îndepărtat moment de timp de emisie, este cel al
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
de medii aleatoare are loc la multe unghiuri, iar "z" este o funcție și de unghiul de împrăștiere. Dacă au loc mai multe împrăștieri, sau particulele împrăștiate au o mișcare relativă, atunci există și o distorsiune a liniilor spectrale. În astronomia interstelară, spectrul vizibil poate apărea mai roșu din cauza proceselor de împrăștiere într-un fenomen denumit înroșire interstelară — la fel împrăștierea Rayleigh cauzează înroșirea atmosferică dată de Soare la răsărit și la apus și face ca restul cerului să fie albastru
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
L)).De aceea tratatele prezente (cu direcție mai ales inginereasca) asupra radiației termice ignoră această temă complet. Argumentele elegante ale lui Max v.Laue au fost recapitulate de curand Noțiunea de "temperatură a radiației" este folosită în mod curent în astronomie și cosmologie. Fiecărui obiect luminos (sau emițător de unde radio) i se atribuie ca mai sus o "temperatură de radiație" ca măsură a intensității undelor electromagnetice care ne parvin de la el. Dar cea mai cunoscută "frază" recentă în acest context este
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
li se administrau medicamente făcute din plantele ce creșteau în curtea mănăstirii. De asemenea, mănăstirile aveau biblioteci cu lucrări clasice și biblice copiate de mână. Cea mai bună educație se dădea la mănăstire, unde călugării erau învățați limba latină, geometrie, astronomie, istorie, geografie, medicină și filozofie. Apar certuri intre 2 din cele 3 zone. Biserica Apuseană și cea Răsăriteană au avut numeroase conflicte terminate cu pace, în timp ce a 3-a zonă, cea din Orientul Mijlociu, începea să se destrame. Apoi au apărut
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
al XV-lea), post care îi permitea să-și continue studiile personale în timpul liber. Încrezător în capacitățile sale, Laplace se dedică cercetării și timp de șaptesprezece ani, între 1771 și 1787, realizează cea mai mare parte din contribuțiile sale în astronomie. Publică, de asemenea, numeroase articole și memorii științifice referitoare la calculul integral, ecuații diferențiale și ecuații cu derivate parțiale. Printre alții, Laplace l-a impresionat foarte mult pe Marchizul de Condorcet. După ce acesta a devenit secretarul permanent al Academiei Franceze
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
astfel că oricare două planete și soarele trebuie să fie în echilibru reciproc, relansând, prin urmare, teoria sa privind stabilitatea sistemului solar. Matematicianul și astrofizicianul britanic Gerald James Whitrow descria această lucrare ca fiind „"cel mai important avans realizat în astronomia fizică, după Newton"”. Laplace a avut o colaborare foarte reușită cu Lagrange în domeniul astronomiei (mai exact al „"mecanicii celeste"”, cum era denumită atunci astronomia fizică). Cei doi au scris o multitudine de articole despre mișcarea planetară, lămurind, printre altele
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
urmare, teoria sa privind stabilitatea sistemului solar. Matematicianul și astrofizicianul britanic Gerald James Whitrow descria această lucrare ca fiind „"cel mai important avans realizat în astronomia fizică, după Newton"”. Laplace a avut o colaborare foarte reușită cu Lagrange în domeniul astronomiei (mai exact al „"mecanicii celeste"”, cum era denumită atunci astronomia fizică). Cei doi au scris o multitudine de articole despre mișcarea planetară, lămurind, printre altele, discrepanțele observate la mișcările orbitale ale lui Jupiter și Saturn. De asemenea, ei au demonstrat
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
britanic Gerald James Whitrow descria această lucrare ca fiind „"cel mai important avans realizat în astronomia fizică, după Newton"”. Laplace a avut o colaborare foarte reușită cu Lagrange în domeniul astronomiei (mai exact al „"mecanicii celeste"”, cum era denumită atunci astronomia fizică). Cei doi au scris o multitudine de articole despre mișcarea planetară, lămurind, printre altele, discrepanțele observate la mișcările orbitale ale lui Jupiter și Saturn. De asemenea, ei au demonstrat că accelerația lunii variază în funcție de orbita pământului și au introdus
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
Soare a unor inele succesive de materie gazoasă, care au devenit apoi sfere solide. Această teorie, numită "ipoteza lui Laplace", sau "ipoteza nebuloaselor", se baza pe mecanica cerească ale cărei baze fuseseră puse de către Newton. A fost teoria predominantă în astronomia secolului al XIX-lea (sub numele de "teoria cosmogonică Kant-Laplace") și rămâne și astăzi una dintre ipotezele cosmogonice cele mai credibile. Laplace a fost primul om de știință care a postulat existența "găurilor negre" în univers și a introdus noțiunea
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
profunde în educație. Călugărul englez Alcuin de York a elaborat un proiect de dezvoltare a învățăturii, stabilind programe de studiu ale celor șapte arte liberale: "trivium", sau educația literară (gramatică, retorică și dialectică) și "quadrivium", sau educația științifică (aritmetică, geometrie, astronomie și muzică). Începând cu anul 787, au început să fie emise decrete, recomandând resuscitarea vechilor școli și fondarea altora noi. Din punct de vedere instituțional, ele erau în mâinile unei mănăstiri, catedrale sau curți nobiliare. Semnificația acestor măsuri nu va
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
pe care a numito "Starlight Nights", în care descrie nopțile de observații de la ferma părinților săi în absență completă a poluării luminoase. Se pare că a fost primul care a folosit o montura particularizata alt-azimutală a telescoapelor newtoniene folosite în astronomie - axa de elevație trece prin centrul ocularului pentru a nu fi nevoit să iți deplasezi capul pe verticală, de asemenea și mișcarea în azimut se face fără a fi nevoie de mișcarea capului, instrumentul aflându-se pe o platformă rotativă
Leslie Peltier () [Corola-website/Science/309333_a_310662]
-
Austin este capitala statului Texas al Statelor Unite ale Americii, precum și sediul comitatului Travis. Aici este plasată una dintre Universitățile de prestigiu din SUA, cu facultăți de fizică și astronomie foarte valoroase. Primii coloniști sunt înregistrați din 1835, iar în 1837 locul a fost numit Waterloo. În 1839 orașul a fost redenumit Austin. Prima școală publică în Austin a fost deschisă în Septembrie 1881. Tot în 1881, s-au deschis
Austin, Texas () [Corola-website/Science/304631_a_305960]