3,972 matches
-
Cluj în anii ’60, considerate retrospectiv de unul dintre protagoniști, care e și narator-raisonneur. Sunt investigate idealurile și frustrările, succesele și înfrângerile protagoniștilor, în contextul istoric dat și în încercarea de a-și găsi drumul în viață fără a sacrifica atașamentul față de adevăr. Romanul este o construcție complexă, cu dislocări de cronologie, cu alternări de stiluri, cu fragmente scrise într-o manieră proprie jurnalului. Cam stufos și fastidios pe alocuri, Caii sălbatici excelează tot prin însușirile caracteristice autorului: talentul de stilist
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
de Vest (până în 1993), numărându-se printre fondatorii ziarului „Timișoara” (1990). Redactor-șef al Departamentului de cultură al cotidianului „Realitatea bănățeană”, este și consilier editorial la Editura Marineasa din Timișoara. Întregind echipa timișoreană a optzeciștilor, M. vine cu un mare atașament față de valorile promoției și ale grupului local. Mai în vârstă decât ceilalți comilitoni, el debutează cu o poezie semnată Voilav Vidu în „Tribuna” (1972), publicând peste ani într-unul dintre volumele de grup ale decadei a noua, Drumul cel mare
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
a se asigura supraviețuirea țării constituie una dintre cele mai dificile probleme cu care se confruntă liderii politici tanzanieni”. Nyerere Îi aproba pe funcționarii responsabili cu dezvoltarea, care credeau, majoritatea, că misiunea lor este de a „Învinge apatia șțăranilorț și atașamentul lor față de unele practici depășite”. El și Banca Mondială erau de acord ca primul plan să prevadă Înființarea a șaizeci de noi sate, În care țăranii care urmau să se conformeze regulilor aveau să primească teren. Iată imaginea unei clase
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
perechi de interese mereu coexistente (literatură-muzică, artă-filosofie, estetic-etic), dar și de un exces de patos. Germanității îi sunt dedicate două cărți: Thomas Mann (1965) și Hegel și arta (1980), amândouă construite din perspectiva unui autor „luminist prin formație, raționalist prin atașament”, dispus să rețină de la cel dintâi limpezimea tenebrelor traversate, iar de la celălalt, constructivismul „grandios, logic și istoric, teribila și terifianta măreție”. Alte patru cărți au drept obiect spațiul culturii ruse: Dostoievski. „Tragedia subteranei” (1968), Romanul unui oraș. Petersburg-Petrograd-Leningrad (1972), Poveste
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
Serenadă, Legământ, Revoltă), dar se lasă ademenită și de stări nostalgice sau de dezolare, aproape maladive (de aici persistența unor motive ca destrămarea, prăbușirea, dispariția). Prevalează însă poezia socială, I. rostind un protest contra nedreptăților vremii și manifestând un vibrant atașament față de ținutul natal și față de dezmoșteniții soartei. „Sângerarea rănilor în suflet” este metafora caracteristică a poeziei sale din anii ’30, iar nota originală - cum spunea G. Călinescu - o „sălbatică năvală de umbre ereditare”. În timpul celui de-al doilea război mondial
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
cu altul; ei învăț) cum s)-si interpreteze reciproc mișc)rile, si cum s) se adapteze său s) se opun) lor. ,,În mod f)r) echivoc”, dup) cum spune Oliver Williamson, ,,experiența conduce c)tre un nivel mai înalt de atașament” fâț) de înțelegerile f)cute, si fâț) de practicile comun acceptate (1965, p. 227). Viața devine mai predictibil). Teoriile despre competiția perfect) ne vorbesc despre piaț), si nu despre competitori. Teoriile despre competiția oligopolist) ne spun câte ceva despre ambele. În
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
când clasa politică va articula un virulent discurs antisemit. Pentru ca să putem vorbi despre o comunitate conștientă de propria individualitate, alături de opoziția față de celălalt, se impune prezența unor indicii de natură integratoare - delimitarea lingvistică de membrii altor comunități, răspândirea numelui țării, atașamentul față de baștină și de locuitorii ei, repre • G. P. Mel’nikov, Evrejskoe naselenie Pragi v sisteme vnutrigorodskih, konfessional’nyh, etničeskih, ekonomičeskih i socio-kul’turnyh otnošenij (XIV-načalo XVII v.), în Slavjane i ih sosedi. Etno-psihologičeskie stereotipy v srednie veka..., p. 34-42
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și sud-estice ale Europei de astăzi, unde s-a • Al. Zub, op. cit., p. 54. • Pierre Chaunu, Civilizația Europei clasice, I, București, 1989, p. 21. • Al. Duțu, op. cit., p. 16. • Paul Hazard, Criza conștiinței europene, 1680-1715, București, 1973, p. XVI-XXI. perpetuat atașamentul față de tradiție, cu canonul său bizantin ce reliefa imaginea unei „epoci de aur“, Antichitatea, însoțit de predominarea unei mase rurale ce a împiedicat diversificarea structurilor, așa cum se întâmplă în Europa de Apus, toate la un loc fiind urmarea directă a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
L. Pătrășcanu, Șt. Voitec și generalul D. Dămăceanu) a înaintat o notă cu observațiile guvernului român în legătură cu prevederile Tratatului de Pace. Pe lângă anumite rezerve, nemulțumiri, satisfacții (granița cu Ungaria) și declarații de loialitate față de noua comunitate internațională, România insista pe atașamentul total la „principiile Cartei Națiunilor Unite, principii adoptate și traduse deja în fapt... Din justiția socială, România își face o dogmă, iar din politica păcii și a bunei înțelegeri internaționale își face lege“3. Pentru guvernul de la București, integrarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
antiburgheze și antifilistinismului li se dădea îndreptățire estetică: Macedonski se voia creatorul unei direcții noi. Prin el, L. își revendica drept tradiție pașoptismul (privit în epocă și chiar mai târziu ca o țintă a criticii junimiste) și opunea pozitivismului junimist atașamentul față de religie. Acuzând Junimea de „germanism” și de „pesimism schopenhauerian”, poetul susținea apartenența noastră la spiritualitatea tonică a lumii latine. Criteriul latinității, ferment al spiritului național, va deveni argumentul cel mai utilizat și mai specific antijunimist. În virtutea lui, Macedonski reabilita
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
dintre care cea a lui V. Kiparski (savant finlandez), „în același timp slavist și romanist”, care a scris într-o revistă prestigioasă, în 1944, că „limba română [...] din punct de vedere lingvistic este cea mai interesantă din Europa”, ceea ce explică atașamentul constant și atât de fertil al lui L. față de această limbă. După un deceniu a tipărit la Paris La Langue roumaine (1974), tratat despre specificul fonetic și gramatical al limbii, cu o prefață densă, în care afirmă: „Româna, parte a
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
să ne ducem la un adăpost pentru homeleși, cu copil cu tot, și să mîncăm supă... — Becky, zise Luke ridicînd o mînă, pentru a mă face să tac. Nu va trebui să mîncăm supă. Clichează pe e-mailurile lui, deschide un atașament și dă print. O secundă mai tîrziu, imprimanta se pune În mișcare. — Ce? zic. Ce faci? Poftim. Adună foile și mi le Întinde. — De-asta a sunat Giles. În caz că „Încă ne mai interesează Londra“, ca să-l citez exact. Tocmai a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ale ideologiei oficiale. Literatura aceea cu colectivizări, cu proletari buni și sabotori răi, acea literatură era covârșitoare. În anii ’50, ideologia feroce, de tip stalinist, obliga literatura să promoveze valorile susținute de documentele oficiale, adică ura de clasă, denunțul, antioccidentalismul, atașamentul față de partid și toate celelalte. Nu știu dacă ați cercetat vreodată un roman din anii ’50. Astăzi ni se pare caraghios, dar mă Întreb (cu spaimă, nu vă ascund) cum am fi arătat dacă În toată perioada comunistă nu s-
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în construirea imaginilor, unele asamblări de elemente incongruente. Peste ani, rămâne ardoarea cu care s-a dedicat poeziei. Chiar dacă era înzestrat cu posibilități modeste, lipsit de o forță de creație și expresie notabilă, D. reprezintă un caz de sinceritate, de atașament firesc la poezie. SCRIERI: Poezii (1915-1919), pref. I.A. Bassarabescu, Ploiești, 1920; Primăveri scuturate, București, 1924; Cântece pentru madona mică, Craiova, 1926; Opinii literare, București, 1927; Priveliști, București, 1928; Cenușă sfântă, București, 1930; Pietate, București, 1930; Elegii, București, 1933; Zăpezi
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
lucrarea de mari proporții Frunze de dor (1957), dar și mai târziu, cu deosebire în romanul Clopotnița (1972), cea mai importantă scriere a sa, D. cultivă aproape fără excepție un principiu baladesc, narațiunea fiind intens colorată de atitudinea emoțională, de atașamentul simpatetic fată de protagoniști. Autorul și personajele pe care le creează constituie o unitate plasmatică, actul identificării absolute făcând dovada apartenenței la un univers autarhic. Raportat la epocă, lirismul lui D. își vădește rosturile polemice: este expresia personalității omului, până
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
ori Sala de așteptare (1938), un text demitizând condiția actorului, nu și „magia” actului artistic. În fine, cuplul dilematic și predestinat, asociat misterului creației, revine într-un poem dramatic ce improviza pe tema jocului himeric al artistului (Natură moartă, 1941). Atașamentul pentru teatru o face a se regăsi din când în când pe F. și în postura cronicarului dramatic (a comentat spectacole de Victor Ion Popa, Ion Sava, în publicații ca „Jurnalul” craiovean, „Falanga” ș.a.). La rândul său, avea să intre
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
răspuns la atitudinea lui Leca Morariu, G. Călinescu va alcătui, în „România literară”, un portret virulent al directorului F.-F., „om greoi la înțelegere, fără nici o comuniune sufletească cu artele”. Totodată, pe un ton apologetic, ditirambic, Elena Popescu își exprimă atașamentul necondiționat față de I.E. Torouțiu și admirația pentru „autoritatea morală a cărturarului” (5-6/1939). Antimodernismul publicației răzbate și în contribuțiile lui Const. I. Popescu, ca în articolul Război imposturii moderniste (4-6/1944), unde se declară solidaritatea cu revista „Ramuri”, la fel de înverșunată
FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
tare și laptele curge și, exact atunci când se umple găleata, vaca o lovește cu coada și se varsă totul. Asta face CIA cu procesul de luare a deciziilor”15. „Serviciile de informații imperiale” În timp ce analiștii de informații deseori cred că atașamentul unui factor de decizie față de o strategie îl face să ignore sau să încerce să distorsioneze ori să șteargă informații relevante, factorii de decizie pot crede că, deși informațiile oferă deseori doar opinii frivole, ar trebui să considere aceste opinii
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
zonale” reprezintă etape ale unui proces foarte complex de definire a unei identități. De aceea sunt examinate cu atenție speciile „predilecte” (imnul, cronica, predica), mărci ale unor opțiuni din starea de sensibilitate, sunt înregistrate nuanțat „supraviețuirile” și noutățile, „momentele” de atașament la valorile tradiționale și „ferestrele” deschise către alte orizonturi literare. Chiar dacă este prezentat și interpretat - cu o erudiție impresionantă, extrem de eficientă - pe „felii”, procesul literar din medievalitatea românească, de la Pripealele monahului Filotei și însemnările analitice până la literatura subiectivă și textele
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
patru cărți, din care prima e dedicată laicilor, cea de-a două oamenilor Bisericii, iar a treia și a patra Bisericii în ansamblul său, Salvian denunță idolatria creștinilor care se manifestă mai ales sub forma lăcomiei de bani și a atașamentului de bunurile pământești. El îi îndeamnă să lase lumea și bogățiile ei și stigmatizează lipsa de credință manifestată de clerici. Orice cuvânt al lui Dumnezeu trezește dușmănii, iar acum am ajuns într-un moment în care dușman al lui Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
arhiva din țară a savantului” (Florin Mihăilescu). Împrejurarea că l-a cunoscut personal pe Mircea Eliade, când l-a vizitat la Paris în 1985, și că acesta i-a trimis peste șaizeci de scrisori, a contribuit la un mai profund atașament față de autorul lui Maitreyi. SCRIERI: Excursia literară, București, 1971; Al. O. Teodoreanu (Păstorel), București, 1975; Mircea Eliade. Contribuții bibliografice, București, 1980; Pe urmele lui G. Topîrceanu, București, 1983; Pe urmele lui Al. O. Teodoreanu (Păstorel), București, 1988; Mircea Eliade. Câteva
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
simbolice cu „poporul”. Pentru Miklos Haraszti, o asemenea „ficțiune” (a legăturii cu „masele populare”) are mai ales o importanță strategică: # Deși slăbirea mobilității sociale corespunde intereselor corporațiilor de experți, a specialiștilor apăruți de curând, aceștia sunt obligați să-și manifeste atașamentul față de ficțiunea reprezentării populare directe. Privilegiile noastre sunt cele ce ne Împiedică, În mai mare măsură decât poliția politică, să Îmbrățișam o ideologie elitista: puterea elitei ar fi prima care ar avea de suferit din pricina anarhiei ce-ar rezultă din
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
al producției intelectuale În ansamblu permisese la Început, În anii 1950, dobândirea de titluri cu o valoare mai ales instrumentala, politica, dar a caror valoare simbolică nu era stabilită În raport cu o piață de bunuri simbolice relativ autonomă, ci doar prin atașamentul față de instanțele de consacrare politică ale partidului și, În cele din urmă, prin manifestările de loialitate față de „conducătorul iubit”. Atribuirea unui statut universitar școlilor de partid Începând din anii ’50, concomitent cu deschiderea porților universităților pentru „fiii poporului” și cu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
frontierele care separau diferitele grupuri sociale, chiar În răspăr cu statisticile oficiale, destinate unei difuzări mai largi și care se stăduiau să anticipeze omogenizarea socială. Poziția dominată care revenea sociologiei În spațiul științelor sociale (În raport cu economia sau cu istoria) și atașamentul față de mitul dominației clasei muncitoare nu au permis depășirea unui mod de clasificare care separă „sectorul productiv” de cel „neproductiv”, Împiedicând În special diferențierea În interiorul categoriei de cadre de conducere („funcționari” și „intelectuali” fiind amestecați În majoritatea statisticilor). Întoarcerea la
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
comuniștilor români de-a lungul celor 20 de ani de interdicție a partidului (1924-1944). Dennis Deletant consideră că faptul de a nu fi urmat o școlarizare politică sistematică a constituit un handicap pentru Gheorghiu-Dej, obligîndu-l să furnizeze dovezi suplimentare de atașament față de partidul sovietic, respectiv Stalin (1995, pp. 659-690, În special p. 661). Nicolae Ceaușescu a urmat cursuri prin corespondență la Facultatea de Economie a Universității din București, obținîndu-și diplomă În perioada În care era deja secretar general al PC român
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]