52,791 matches
-
mic eveniment. Articolele profesorului american impresionează prin foarte solidul eșafodaj teoretic, prin argumentația mereu eficientă, prin corecta situare a autorului în raport cu faptele prezentate (tot mai mulți dintre "politologii" momentului abdică ușor de la logică și bun-simț în folosul unei mai lucrative atitudini preconcepute, fără însă ca prin pledoaria lor pătimașă și schimonosită să fie din cale afară de convingători) și, nu în ultimul rând, prin eleganța stilului. În lumea politologiei contemporane, Vladimir Tismăneanu este un erudit, dublat de un artist, iar textele sale
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
ci articole teoretice. Ideile debutantului nu vor suferi modificări însemnate în studiile de la maturitate, un deceniu mai tîrziu. Simțul critic nu ține de psihologie, este normativ și are a face cu valoarea, susține bunăoară Călinescu. Dar ce vrea să zică "atitudine normativă"? "Aceea în care spiritul își reprezintă faptul extern ca un produs posibil al propriei activități". Și încă: Simțul critic e actul creator eșuat". Nimeni nu distinsese pînă atunci la noi atît de subtil normativul de teoretic și nu legase
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
care nu se închideau, ferestre care nu se deschideau)". Noul orizont ce i se deschide îi îngăduie, dincolo de cochete momente de dezechilibru (,trebuie să mă port normal deși sînt anormală"), a-și tasa experiența de pînă atunci, a-și reconsidera atitudinile. Mai mult în glumă decît în serios se compară cu celebrul surghiunit tomitan: "am cel puțin trei lucruri în comun cu Ovidiu: poezia, nasul (Publius Ovidius Naso) și exilul...". Mai mult în serios decît în glumă dă glas decepției d-
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
dezbărăm de nesăbuita dorință de a vedea coincizînd mesajul operei cu comportarea în viață a autorului. Gogol a fost antisemit, Cehov - nu. Cărțile lor sînt mari deopotrivă. Marin Preda mi-a făcut cîndva următoarea teorie (asta după ce îi reproșasem niște atitudini necuvenite, în neconcordanță cu ceea ce scria): Ťnoi cînd scriem, sîntem ca soldații sub arme. Viteji, eroici. Mizeriile noastre le lăsăm pentru civilie, pentru viața noastră de toate zilele...ť". Numai că... numai că nu avem cum separa "mesajul operei" de
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
personajele par a trăi într-un prezent continuu, de unde aruncă ocheade pasagere mai-mult-ca-perfectului visat. România lor este cea a diferenței, a contrariilor, a paradoxurilor zilnice, a haosului identitar în care se scaldă tragicii moștenitori ai sistemului. Cascadorii râsului și plânsului Atitudinea generalizată a autorilor față de confruntările sinelui cu timpul și spațiul în care se integrează (sau nu!) se reflectă la nivelul atitudinii și stilului. Umorul cu variante mai mult sau mai puțin aspre (deriziune, ironie, autoironie, sarcasm) se înscrie printre opțiunile
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
contrariilor, a paradoxurilor zilnice, a haosului identitar în care se scaldă tragicii moștenitori ai sistemului. Cascadorii râsului și plânsului Atitudinea generalizată a autorilor față de confruntările sinelui cu timpul și spațiul în care se integrează (sau nu!) se reflectă la nivelul atitudinii și stilului. Umorul cu variante mai mult sau mai puțin aspre (deriziune, ironie, autoironie, sarcasm) se înscrie printre opțiunile preferate. Neconstituind unica dimensiune a discursului, el intervine în fundalul majorității romanelor ca procedeu de obiectivare, de detașare față de realități altfel
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
Neconstituind unica dimensiune a discursului, el intervine în fundalul majorității romanelor ca procedeu de obiectivare, de detașare față de realități altfel angajante. Persiflarea, tachinarea, aluzia, comentariul acid nuanțează un univers literar al dezinhibărilor de diverse naturi și calibre. În cazul fracturiștilor, atitudinea și limbajul sunt departe de amuzament. Exprimarea oscilează între vocabulele îtari' ale imediatului și cele îmoi', estetizante ale idealului. În acord cu principiile sfidării cu pretenții, asemenea cărți evită perspectiva amuzată asupra unui cotidian descris ca atroce, atitudinea construită din
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
cazul fracturiștilor, atitudinea și limbajul sunt departe de amuzament. Exprimarea oscilează între vocabulele îtari' ale imediatului și cele îmoi', estetizante ale idealului. În acord cu principiile sfidării cu pretenții, asemenea cărți evită perspectiva amuzată asupra unui cotidian descris ca atroce, atitudinea construită din dubla perspectivă autor-narator situându-se mai degrabă de partea extremelor, sarcasmului feroce, auto-flagelărilor și umorului absurd, cu tentă negru-morbidă. Cu toate acestea, stilul virulent până la isterie, îmbrățișat cu note de amuzament, constituie tenta dominantă a romanelor din serie
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
Killinger sub un torent de ocări, ca țața cea mai rea de gură, cu poalele suflecate-n brîu". Tensiunile răbufnesc în perioada ingrată a "realismului socialist", cînd - gest anevoie de scuzat - Arghezi dezavuează traducerea blagiană din Faust și își amplifică atitudinea răuvoitoare în articolul Editori și tălmăciri, publicat în Veac nou, nr. 35/2 iulie 1954, atacînd și traducerea lui Tudor Vianu a piesei lui Shakespeare, Antoniu și Cleopatra, a aceluiași Vianu care făcuse prefața la traducerea lui Blaga: "Cum s-
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
viziune de ansamblu. Etc.". Chiar dacă am staăbili o umoare intemperantă (Șerban Cioculescu nota ritos că Blaga "nu suferea să fie comparat cu Arghezi"), poziția "poetului de la Cluj" posedă o bază speculativă. Nu o dată, în decursul convorbirilor noastre, Blaga revenea asupra atitudinii sale față de Arghezi, încununîndu-și observațiile cu paradoxala concluzie că acesta "n-are stil"... Poate că sînt singurul om în viață care, copilandru fiind de 18-19 ani, a avut prilejul de a-l întreba pe Arghezi ce părere are despre Blaga
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
departe efectele, își programează opera" (p. 36). În continuare, referindu-se la poezia celei mai tinere generații - repet, ne aflăm în anul 1978 -, criticul scrie: "...poezia vârstei postmoderne este o poezie care vine din cultură, o poezie a poeziei, a atitudinii lucide, ironice nu o dată, și mai puțin a reveriei și a dezlănțuirilor metaforice. Aluziile cotidiene și implicațiile politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în aceste rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
departe efectele, își programează opera" (p. 36). În continuare, referindu-se la poezia celei mai tinere generații - repet, ne aflăm în anul 1978 -, criticul scrie: "...poezia vârstei postmoderne este o poezie care vine din cultură, o poezie a poeziei, a atitudinii lucide, ironice nu o dată, și mai puțin a reveriei și a dezlănțuirilor metaforice. Aluziile cotidiene și implicațiile politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în aceste rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
individuală (în maniera marxiștilor austrieci, pentru care naționalitatea se poate adaugă indivizilor oriunde s-ar afla aceștia, dacă ei vor să o afirme deschis). El consideră că niciuna dintre acestea nu reușește să încadreze conceptual realitatea pe care o vizează, atitudinea inițială potrivită pentru un cercetător fiind agnosticismul. De aceea, "că o premiza de lucru, orice grup uman destul de numeros ai cărui membri se consideră o "națiune" va fi tratat în consecință". Analizând preocupările apărute în deceniul opt al secolului trecut
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
nu doar atestat de către folosirea oportunităților economice oferite de către UE. Acesta este un proces foarte îndelungat, continuu și care, dacă suntem foarte sinceri, a început abia în 1989 și are perspective foarte mari. A. R.: La fel percep și eu atitudinea față de aceste perspective. Există în România o simpatie foarte mare față de UE, ceea ce (în comparație, de exemplu, cu anumite state din Vestul Europei și cu scindarea partidelor, nemaivorbind de Marea Britanie, vorbind doar de Europa Continentală) atestă în continuare interes din partea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
publice, ca o reflectare a inegalităților în sfera vieții private (pp. 266-272). Constrângerile vieții cotidiene, modelel culturale care promovează centrarea pe familie și maternitate că factori principali de structurare a identității feminine, lipsa exercițiului civic, ca și "antifeminismul preventiv" întrețin atitudinea de limitare sau de renunțare a femeilor cu privire la implicarea lor în viața profesională, în sfera publică și politica (p. 282). Volumul Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată reușește să satisfacă așteptările atât ale celor interesați de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
declanșator al acestui fenomen, chiar dacă, desigur, l-a amplificat, multi dintre cei cărora le erau dărâmate casele și erau forțați să se mute în blocuri, în sau în afara localității a cărei rezidenți erau, renunțând la animalele de companie - ci tocmai atitudinea echivoca descrisă mai sus, distincția între maidanezii "noștri", blânzi și jucăuși, și cei "străini", agresivi și ușor iritabili; întreținerea acestei dualități disfuncționale, la limita dintre spațiul public și spațiul privat (scară blocului, spațiul verde dintre blocuri, strada "noastră" șamd.) face
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Foucault și nu numai, o incursiune în istoria avagabondajului și a evoluției formelor de excluziune socială de-a lungul epocii moderne. Astfel, dacă în Evul Mediu timpuriu Biserică Catolică impusese caritatea drept unicul comportament permis în raport cu săracii și cerșetorii, această atitudine se va schimba radical la sfarsitul Evului Mediu și în timpul Renașterii. Vagabondajul masiv, exceptând bandele de tâlhari, haiduci și tot felul de saltimbanci aflați în afară, dar nu neapărat certați cu legea, a demarat odată cu așa numita "ciumă neagră" care
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în lupte? Cum poate el să redea obiectiv realitatea din teren fără ca unele dintre dezvăluirile sale să nu aibă efecte negative asupra moralului trupelor sau asupra opiniei publice din țară? Cum au rezolvat interbelicii această delicată situație? Care a fost atitudinea profesioniștilor informației în perioada în care Europa era scindată între cele două totalitarisme ale veacului XX: comunismul și fascismul? Concluziile lui Radu Ciobotea sunt mai mult decât interesante: În fața extinderii proaspetelor pasiuni revoluționare (...) presele franceză și românească au două tipuri
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
fotografii, senzaționalul ieftin (la modă în presa de azi), lipsește umorul batjocoritor (și el la modă). Dar nu lipsește expresivitatea (cu adevărat senzațională) a portretelor. Este vorba, bineînțeles, de instantanee, nu de fotografii luate unor oameni care își compun o atitudine în fața aparatului de fotografiat. Dar ce instantanee! Ce răbdare și ce fler de mare artist trebuie să ai ca să îl surprinzi pe Emil Botta, chinuit-indecis, cu un pardesiu pe braț și o țigară între degete, pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga, sprijinindu-și
Ion Cucu ne invită la o călătorie în timp by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10529_a_11854]
-
pe Nichita Stănescu, cu figura devastată de intensitatea trăirilor, pe Vladimir Streinu, privind în tavan, ca într-un cer prea jos, pe Ana Blandiana, sorbind dramatic dintr-o țigară! Ion Cucu povestește generațiilor viitoare cum era viața literară și ce atitudini aveau protagoniștii ei, în a doua jumătate a secolului douăzeci. Povestește, în plus, pentru privitorii cu sensibilitate, cum modelează cititul și scrisul chipul ființei omenești, cum îl cizelează și iluminează, cum îl purifică de acea animalitate reziduală care transpare la
Ion Cucu ne invită la o călătorie în timp by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10529_a_11854]
-
prea măgulitor pe care îl ocupăm în Europa, teoreticienii înapoierii colective jubilează individual pe marginea fiecărui rateu, explicând doct cui stă să-i asculte retardarea românească, incapacitatea noastră funciară de a fi în rând cu lumea civilizată. Echivalând patriotismul cu atitudinile și gesturile caricaturale ale rromânilor verzi, aceste personaje incolore și inodore se tot străduiesc să deconstruiască miturile și marile momente naționale. Incoerența logică se vede acum concurată de frauda argumentativă. Suntem din nou unici în Europa: în interpretarea acestor avocați
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
eu tacit acest principiu critic răspândit în comportamentul public al cititorilor, obișnuiți sau profesioniști: un scriitor contează numai prin capodoperele lui, restul operei este neglijabil, un simplu balast, posibil a fi trecut într-un fond pasiv, rareori frecventat. Aceasta e atitudinea unanimă, ce proclamă ca justificată cruzimea judecății experte a criticului literar, a cărui misiune ar fi vânătoarea de capodopere, profesată în valorizarea tradiției sau a prezentului. M-am convins treptat ce prejudicii aduce această simplificare, pe măsură ce am înțeles rostul istoriei
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
credincios sunt în număr de trei: 1) viziunea lui, adică reprezentarea pe care și-a făcut-o despre lume; 2) credința lui, adică gradul cu care își îmbrățișează sufletește propria viziune - iar de acest grad depinde coerența dintre viziune și atitudinea pe care o adoptă în cursul vieții; 3) teoria lui, adică edificiul de distincții și argumente cu care își poate sprijini polemic viziunea. Teoria, fiind forma discursivă pe care o poate lua în final intuiția credinciosului, este precum o excrescență
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
caracteristic, Georges Poulet, ar fi ceva absolut. E doar o năzuință, niciodată integral împlinită: "Identificarea deplină este o pură imposibilitate în relația critică". Ea nu umple niciodată pe deplin spațiul comentariului, lăsînd interstiții în care se poate strecura și o atitudine aparent străină, o "non-identificare" care este ironia. Detașare, fugă, distanță, ironia e în măsură a "complica mult" lucrurile, a adînci misterul criticii, parte inalienabilă a misterului creației, "ajungîndu-se să se spună că e o treaptă nouă a esteticului, ba chiar
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
22, nr. 848. Tot acolo, Radu Ioanid inventariază și alte Atacuri antisemite la București, într-un articol publicat inițial în Wall Street Journal Europe. Din nefericire, lucruri similare s-au întîlnit și în alte ziare, fără a se fi luat atitudine contra lor. E cazul unui articol din COTIDIANUL despre care R.L. a publicat nu de mult o notă. Și mai e cazul unei sentințe de achitare dată de o instanță judecătorească din România în prag de aderare la UE în favoarea
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10549_a_11874]