8,268 matches
-
ai observat că Claire vorbea? Am menționat repede câteva dintre proiectele de care aveam să mă ocup, plus încă două cărți pe care voiam să licitez imediat. Vivian îmi zâmbea atât de larg de parcă tocmai aș fi reușit să împart atomul. — Felicitări, Claire! mi-a zis ea veselă. Sper că toți cei de la masa asta vor învăța, privindu-ți inițiativa. Nu a venit decât de câteva zile și deja ne pune pe masă niște cărți grozave! Asta caut eu, oameni buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
durat armistițiul unilateral al morții, se acumulaseră pe nemaivăzuta listă de așteptare mai mult de șaizeci de mii de muribunzi, mai exact șaizeci și două de mii cinci sute optzeci, adormiți dintr-odată În pace prin acțiunea unei singure clipe, a unui atom de timp Încărcat de o putere ucigătoare care și-ar găsi comparație numai În anumite acțiuni represive umane. Apropo, nu rezistăm să nu amintim că moartea, prin ea Însăși, singură, fără nici un ajutor din afară, a ucis Întotdeauna mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să spun, un amalgam de accidente și se Închega În forme numai printr-un act instantaneu și provizoriu al voinței divine. Era de-ajuns ca Dumnezeu să-și distragă atenția un moment, și universul se făcea bucăți. Pură anarhie de atomi fără sens. Ajunge atât? Am lucrat trei zile, dați cât credeți”. Am avut norocul să găsesc două camere și o bucătărioară Într-o veche clădire de la periferie, care trebuie că fusese o fabrică, având și o aripă pentru birouri. Apartamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dungile”. „Contele de Saint-Germain!” am zis eu. „Ia te uită!” „De ce, Îl cunoști?” „Dacă v-aș spune că da, nu m-ați crede. S-o lăsăm baltă. Eu am aici o monstruozitate de patru sute de pagini Împotriva erorilor științei moderne: Atomul, o minciună iudaică, Eroarea lui Einstein și secretul mistic al energiei, Iluzia lui Galileu și natura imaterială a lunii și a soarelui”. „Dacă-i pe-așa”, zise Diotallevi, „ceea ce mi-a plăcut mai mult este această trecere În revistă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
n-ai știut să-i dai unicul răspuns adevărat”. „E vreunul?” „Sigur. Că nu-i nimic de Înțeles. Că sinarhia e Dumnezeu”. „Dumnezeu?” „Da. Omenirea nu suportă gândul că lumea s-a născut din Întâmplare, din greșeală, numai pentru că patru atomi descreierați s-au tamponat pe-o autostradă umedă. Și atunci trebuie să caute un complot cosmic, un Dumnezeu, Îngerii sau diavolii. Sinarhia Îndeplinește aceeași funcție În dimensiuni mai reduse.” „Și atunci, trebuia să-i explic că cei care pun bombe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de parte nu poate reprezenta decât sclipirea unei picături într-un ocean de tumult temporal și mobilitate existențială. Dar tensiunea ritmată a imensității omenescului ce-și consumă efervescența în istoric se reflectă concentrat, asemeni unei esențe din parfumurile ființei, în atomii existențelor individuale care o propagă și susțin. Această comunicare circulară între actorii cotidianului și atmosfera sa globală asigură continuitatea mundaneității glisată pe fluxul neoprit al timpului. Omul evocat anterior ca parte, ca fascicol al erupției umanității ce-și aleargă destinul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
viitoare ale trupului care îi sunt astfel deschise perspectivele unei extensii dominatoare asupra sufletului. Lumina profunzimilor de energie și sublim care își revarsă străfulgerarea în amplitudinea revelației susține resurecția conștiinței ce se aruncă în ascendențele mistice dar resortul acestei reînnoiri, atomul ce activează, tonifică și extinde metamorfoza întru spiritual a conștiinței se află în plenitudinea voinței individuale. Ajunsă în stadii superioare ale saltului spre transcendent, fosta prezență umană ancorată în cotidian trebuie să-și supună dinamica existențială unei noi alegeri. Dacă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
este, așa cum a fost amintit anterior, rezultanta unei alegeri individuale. Această particulă de transcendență o caută misticul sfințeniei în angelica sa privire peste lume. El iubește cu o dragoste suprafirească, suferă sacrificându-și sinele pentru risipirea beznei imanentului așezată peste atomul de transcendență din fiecare om al cotidianului. El înțelege valoarea divină a semenilor înlănțuiți efemerității și pentru eliberarea acestora întru transcendență își oferă sacrificiului sinele înnobilat printr-o dragoste ce se coboară spre a înălța. Misticul iubirii revărsate este dispus
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și postulează prevestitor tragicul final. Oricât de amplă și prelungă ar fi amânarea sumbrului apus al unei secvențe de fericire din paradigma vieții individuale, fiecare dintre noi ne dorim continuarea sau reluarea nesfârșită a acestei clipe ce este asemeni unui atom închis și imun la nenorocirile care pândesc din penumbra existenței. Dar această zăbovire în interiorul unei astfel de insule edenice nu poate dura la nesfârșit. Temporalitatea nu distruge o astfel de oază a unui sublim existențial coborât peste destinul individual al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
plutitoare pare de nedespletit orice încercare de fracționare și desprindere fiind aparent sortită eșuării ireversibile. Perspectiva și opinia comună ne spun aici că sfera ce învăluie asemenea unui basm insondabil doi oameni pătrunși de vârtejul iubirii reciproce este inviolabilă ca atom de sine stătător. Cât timp cele două conștiințe se deschid întru dragoste una celeilalteia nici o primejdie externă nu poate zdruncina globul fidelității și dăruirii inter-oferite. Forța iubirii evocate aici este recunoscută de conștiința umană ca fiind, indiferent de poziționarea în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prefacerilor interioare este și ea neîntrerupt activă. Aici profunzimea, deschiderea spre transcendența întemeietoare nu este doar o calitate interioară cumulată ci una ce se dobândește perpetuu asemeni fluidității cristaline revărsate dintr-un izvor al stâncilor înalte. Cotidianul alunecă învăluitor pe lângă atomul pulsativ al suferinței evitând decodarea mesajelor ce răzbat dinspre interioritatea tensionată în propria concentrație incandescentă a celui îndurerat. Valența revelatorie, profetică a suferinței ca oracol ce vestește temeiurile primordiale, întemeietoare ale mundaneității glisate în special imanentului este aici ocolită, trece
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reactivează abilitatea acesteia pentru sondarea propriilor profunzimi eliberând luciditatea conștiinței spre întinderi și dimensiuni, spre paliere și ierarhii de experiență nebănuite anterior. Într-un astfel de context, reculegerea se relevă drept starea în care conștiința, adunându-se la și spre atomul concentrat al sinelui, devine fundal primitor, receptacol magnetic ce-și primește revelații și sensuri noi fundamentale. Aceste deschideri spre un metafizic primordial sunt purtate de fascicolele frumuseții ce săgetează asimilator conștiința remodelantă a sensibilului admirator. În reculegerea sa, deopotrivă calmă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a Divinității în adăpostirea rostuită de om, ci invers, a omului sub adăpostirea Divinității oferită în cadrele zidirilor umane investite cu rangul funcționalității religioase. În templu credinciosul se reculege, se restrânge concentrat din răsfirarea pierderii în cotidian pentru a deschide atomul interiorității și a primi ocrotirea catharsică oferită de plenitudinea transcendentă revărsată odată cu lumina crepusculară a zeului ce stă să apară. Dacă în afara templului, semne și ecouri ale chemării divine pot surescita, în conștiința credinciosului, reactivarea privirii mistice, odată cu pătrunderea în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lespede, cu gura, bănuiesc, deschisă. Deduc că o are deschisă, pentru că emite un sunet clar, puternic, o singură notă, fără inflexiuni, fără variații, un sunet ca de trompetă, Învăluit În aburi - nu-l aud cu urechile, Îl aud cu fiecare atom al făpturii mele eroice. Alături de el, În picioare, un cîine cafeniu, ascuțit, cu urechile și botul ascuțite, cu ochii de două culori diferite, ne urmărește tăcut cum trecem, dînd Încet din coadă. CÎinele, cred că din pricina sunetului emis de bărbos
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în steluțe aurii pe geamul șiroind. Mașina se hurduca pe pietre, zornăind și bubuind. Când George se lansa într-una din crizele lui de furie, Stella rămânea de obicei tăcută. Dar de astă-dată prinsese glas: — George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
creșteau pe taluz: degețel roșu, tătăneasă albă, ospățel, măzăriche liliachie, foarte fin vărgată. Își spuse: „Asta este ziua cea dintâi, ceasul dintâi al unei lumi noi, în care toate lucrurile vor arăta altfel. Am trecut printr-o prefacere cosmică, fiecare atom, fiecare particulă din mine s-a preschimbat, am fost proiectat într-un mod de existență cu totul și cu totul nou. Trebuia să se întâmple așa, trebuia să se întâmple, continuă el să-și spună. Am înfăptuit ceea ce a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se impune în primul rând este absoluta negare a lui Dumnezeu. Până și cuvântul, numele, trebuie să dispară. Și atunci ce rămâne? Totul, chiar și omul Hristos, dar complet schimbat, sfărâmat și redus până la ultima și absoluta simplitate nudă, până la atomi, electroni și protoni. Ceea ce e lăuntric e totuna cu exteriorul, iar ceea ce-i exterior e totuna cu lăuntricul: o poveste veche, dar cine o înțelege cu adevărat? Pentru mine, acum, e de o importanță vitală faptul că locuiesc într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ontică, a căutat și caută ca prin felul lui de a fi în lume să nu supere pe nimeni, să nu se arate în ochii nimănui că el există, că el este, așa închis, insignifiant și tangențial invizibilul gluon al atomului românismului, care face legătura trainică dintre personalitățile oponente ale etniei. Ca un adevărat schimnic al vremurilor tumultoase, el arareori în dialog cu confrații s-a desprins din mirare în interogație, a ascultat și ascultă cu ochii larg întredeschiși opiniile, gândurile
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
a prelucrat însuși intelectul meu ca o noțiune herbartiană, până la tocire. Când însă, după o strunjire și o răsucire de luni de zile, Zimmermann ajunse la concluzia că ar exista într-adevăr un suflet, dar că acesta ar fi un atom, am aruncat indignat caietul meu de note la dracu, și nu m-am mai dus la cursuri. Ce-i drept, dacă nu aveam mărginirea de student, atunci probabil că numitul domn nu mi-ar fi apărut drept culme a oricărei
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
A transcrie memorii, înseamnă a adăuga ceva la istoria lumii, istorie despre care personalități de seamă ale umanității o sintetizează în definiții de felul acestora: „Istoria este versiunea scurtă a poveștii de la Adam la atom.(Leonard Louis Levinson); „Istoria este cea dintâi carte a unei nații. Într-însa ea își vede trecutul, prezentul și viitorul.( Nicolae Bălcescu); Istoria este ecoul a tot ce cade pe drumul neamului omenesc.(Lamartine); Istoria este emulul timpului, depozit al
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
unei generații ce a experimentat orânduirea socialistă, pe care a răsturnat-o, pentru ca supraviețuitorii și urmașii lor să fie liberi să experimenteze o altă societate cu nimic mai tămăduitoare a durerilor lumii. Istoria - varianta scurtă a poveștii de la Adam la atom - după cum o socotește Leonard Louis Levinson - mai capătă unele detalii o dată cu apariția cărții lui Ion N.Oprea: Alexandru Mânăstireanu - Corespondență, detalii ce se adaugă istoriei poporului român, așezat la răspântii de imperii. Pasiunea pentru memorialistică a publicistului ieșean, cultivată și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
oameni spunea ce aflase. De fapt, existau o groază de date. Europa, marea lună a lui Jupiter, fusese locuită din timpuri legendare de triburi care se certau fioros. Atmosfera sa vastă se spune că a fost creată artificial, cu ajutorul zeilor atomului de către oamenii de știință din epoca de aur. Ca orice atmosferă artificială, ea conține o mare proporție de gaz, teneol, care primește lumina solară dar nu permite degajarea unei cantități mari de căldură în spațiu. Începând cu aproximativ cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
publicul care rânjea și deodată întoarse spatele și părăsi încăperea. În după-amiaza aceea pregăti un document special: LIBERTATE SPECIALĂ PENTRU SERVITORII LOIALI Din ordinul excelenței sale, lord Clane Linn, conducătorul orașului Linn, om de știință al templului, preaiubit de înșiși zeii atomului, se dispune prin aceasta și așa va rămâne veșnic: SALUTĂRI tuturor acelor bărbați și femei buni care au slujit în liniște și eficient imperiul pentru a ispăși păcatele conducătorilor care i-au condus în războaie fără speranță împotriva imperiului Linn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
pripit, cunoștințele acelea se puteau pierde. Pe măsură ce se plimba prin cameră, Clane își reafirmă încet scopul. Un moment mai târziu intră în birou și-l informă pe ofițerul barbar de acolo că venise pentru a avea grijă de moaștele zeilor atomului. Bărbatul masiv se ridică în picioare și se uită cu coada ochiului la el, îi dădu de înțeles că îl recunoscuse și chemă doi soldați de pe hol. Apoi spuse: - Lord Clane Linn, sunteți arestat. Ordonă unuia dintre soldați: - Aduceți frânghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
barbar cu un interes vădit. Opinia lui lady Lydia, despre barbar, îl impresionă mai mult decât i-ar fi plăcut s-o recunoască. Întrebarea era, putea oare acest geniu militar puternic, frumos, să intre în panică la gândul că zeii atomului există? Intra în panică în timpul următoarei jumătăți de oră? Din fericire, pentru prima dată în cariera sa de om de știință în domeniul atomic, avea în spate cea mai mare putere dezvoltată vreodată de vrăjitorii din glorioasele zile legendare. Vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]