1,305 matches
-
călări pe cai albi, purtând veșminte de vizon alb, curat. Și din gura Lui iese o sabie ascuțită cu care să lovească neamurile; și El cu toiag de fier le va păstori și va călca teascul aprinderii mâniei lui Dumnezeu Atotputernic (Apoc 19, 11-15). Din sfintele Evanghelii aflăm că și Isus a recurs uneori la folosirea imaginilor și a unor frazelor războinice sau revoluționare, care, dacă nu ar fi bine înțelese, ar putea scandaliza ori dezgusta, întrucât aparțin lui Cristos, iubirea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
știu pentru care Rege lupt“. 2. Tribunul l-a întrebat: „Oare nu sunt zeii ființe spirituale, și tu corporal?“. Theogenes a răspuns: „Eu nu am știut niciodată ce sunt acești zei; l-am cunoscut numai pe unicul Dumnezeu adevărat și atotputernic, prin Cristos, Fiul său“. Possidonius a spus: „Așadar, Dumnezeu are un Fiu?!“. Theogenes a răspuns: „Da, are un Fiu născut din cuvântul adevărului Său“. Tribunul i-a spus: „Pot să-l cunosc?“. Theogenes a răspuns: „Dacă Dumnezeu vă va dărui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
răspundeau într-un cor numeros. Atunci gărzile au alergat spre ușa închisorii, pe care au văzut-o închisă și sigiliul intact. Pândind înăuntru au văzut o mulțime de îngeri îmbrăcați în alb care psalmodiau și spuneau: „Mărire în cer Dumnezeului atotputernic!“. Cuprinși de frică au anunțat tribunul de ceea ce se petrecea. 8. El s-a ridicat și a alergat repede la ușa închisorii: a văzut lanțul la locul lui și sigiliul intact; a auzit și el marele cor al celor care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Mai mult, conducătorul fascist atașează, folosind cum îi stă în fire, conform observațiilor atente ale lui Kenneth Burke "unul dintre șiretlicurile sale asociative"378, momentului personal al transformării, descris adineauri, o "viziune" apocaliptică, potrivit căreia el, Hitler, "acționează în spiritul Atotputernicului Creator"379, în timp ce eliminarea evreilor devine, după conducătorul fascist, parte din planul divin! Kenneth Burke observă că perioada de tranziție a conducătorului fascist, o perioadă pe care acesta o descrie drept ambivalentă și duală, un amalgam de stări interioare antinomice
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
și 1955 • Stephen M. Walt, Originile alianțelor • Stephen M. Walt, Teorii ale relațiilor internaționale În curs de apariție Neorealism și neoliberalism. Dezbaterea contemporană, David A. Baldwin Puterea blândă. Calea către succes în politica mondială, Joseph S. Nye, Jr Puternic și atotputernic: reflecții despre America, Dumnezeu și politica mondială, Madeleine Albright LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției Relații internaționale ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BACĂU Librăria Glissando, Bd. Nicolae Bălcescu nr. 8, tel. 0234/586677
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Mihai) Oare n-ar trebui să te duci să vezi de ce nu mai vine Val? Mihai: Nu mă duc nicăieri... Nu pot să vă las singuri... Alex: Ha! Mi-ai plăcut! Ești, pur și simplu, comic! Iubitul și mărețul și atotputernicul meu tătic! Oare chiar nu ai deloc simțul realității! Măcar al propriei tale realități! Mihai: Iar începi? Să știi că nu-ți permit! Alex: Ba îmi permiți. Permiți la toată lumea. Ai permis tu ăstora să ni se bage în gît
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
constantă și, mai ales, prezență neliniștitoare: Planchon face din el tipul spionului conștiincios, care își ia în serios meseria și își acceptă rolul. Grație acestui zelos emisar, Tartuffe își consolidează treptat dominația, căci Laurent îi raportează toate „nimicurile”, cum zicea atotputernica împărăteasă Ecaterina a II-a a Rusiei, care cerea ca mai ales aceste „nimicuri” să fie ținute necontenit sub observație. Supravegherea se concentrează asupra detaliilor tocmai pentru că, scăpând adesea autocontrolului, ele dobândesc o deosebită valoare informativă. Detaliile „vorbesc” și orice
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cu durere în suflet, căci, știindu-se privită de Nero, știe și câtă suferință îi provoacă pretinsa-i mărturisire nefericitului ei adorator. Complet derutat, acesta nu izbutește să decodeze mesajul primit: „Te afli într-un loc peste care el domnește, atotputernic/ Chiar și zidurile astea, prințe, pot avea ochi/ Iar împăratul e întotdeauna prezent pretutindeni” (II, 6, v. 712-714). Nu există o avertizare mai explicită și nici o definiție mai clară a supravegherii generalizate, totalitare. Astfel, prin ceea ce spune, Iunia scoate în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
celălalt, în partenerul credincios. Nero vrea să-l distrugă pe Britannicus, terfelind imaginea iubitei lui: vrea să provoace un naufragiu, iar izbânda planului său nu poate decât să-l bucure. Supravegherea îi conferă lui Nero un dublu statut: de stăpân atotputernic și de spectator al propriei sale victorii. Drumul spre putere este de acum încolo deschis... cu prețul nimicirii oamenilor! Domnia lui Nero - Racine ne-o spune limpede - va fi totalitară. Narcis știe asta și, în ciuda trădării sale, îl îndeamnă la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
procedeul, protocolul deciziei-miracol, este, și el, magician. V. Concepțiile mecaniciste și mass-media Așa cum s-a văzut în legătură cu inteligența artificială, punctul de plecare al unei reflexii despre comunicare este întotdeauna schema clasică, carteziană, reprezentativă. În această schemă fragmentată, mecanică, emițătorul este atotputernic. El, subiectul activ, principele, este cel care trimite bila de biliard, mesajul care va lovi receptorul. Puterea înseamnă să decizi pentru celălalt, subiect pasiv, plin de reverență și gata să-și dea consimțămîntul. Acesta, se presupune, pleacă urechea la conținutul
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
4) etc. Dar, cum ușor se poate remarca, în aceste exemple „infinit” nu mai are puterea evocatoare, „vastele atribute” pe care le avea la un Lamartine („Ode au Malheur”), la un Hasdeu 5) sau la autorul „Scrisorii I”, unde era atotputernic, profund și grav: „De-atunci și pînă astăzi colonii de lumi pierdute/ Vin din sure văi de caos pe cărări necunoscute/ Și în roiuri luminoase izvorînd din infinit,/ Sunt atrase în viață de un dor nemărginit”6). „Infinitul” eminescian e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
adresată criticului belgian Michel Aubrion. Desigur că nu neg profunda diferență dintre cele două cărți, una care rezidă în cea mai întunecată dintre epoci în Piatra filozofală și de asemenea în faptul că Hadrian este mai mult sau mai puțin atotputernic și Zenon este obscur și persecutat, dar am sentimentul profund că este o problemă legată de două etape ale aceleiași călătorii, și aceasta este fără îndoială ceea ce explică faptul că aș fi putut visa să scriu aceste două cărți în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
volum al trilogiei, Ce? Eternitatea, Geo Vasile vedea mai apoi aceeași dublă poziționare față de tatăl memorialistei, iubit dar zugrăvit fără indulgență 9. Până și scurtele nuvele orientale vehiculează, după Magda Cârneci, semnificații îndelung elaborate, rupte de frământările produse de individualismul atotputernic în literatura occidentală din secolul trecut 10. În eseurile din Creierul negru al lui Piranesi a produs impresie gustul pentru istorie, solidar cu reflecția asupra sfârșiturilor de epoci, titlul original marcând o "obsesie a provizoratului"11. Pe lângă importanța documentară, vizibilă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
noi,/ la pântecul tău iarăși va trage! ave eva!/ ossana! slavă ție! doar tu, din bieți strigoi,// din șerpi și duhuri rele, din monștri, lighioane/ bestecăind prin smârcuri, căzuți din paradis,/ ne vindeci aste trupuri ingrate și sărmane/ și zei atotputernici ne faci din nou./ FINIS!" Ave Eva!). Căci Toamna în labirintul de semne lingvistice în mijlocul căruia singur își așază Minotaurul "ca subtext al labirintului unui text, al limbajului structurat în perspectiva unei ordini creatoare de haos, (care) este simbolul distructiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un poem precum Urlet sfâșietor al singurătății (un imn) din Adio adio dragi poezii constituie un imn cu semnul schimbat, deviat în discreditare tandră și apostrofă pătimașă, adresat Vieții văzute ca o ibovnică neobrăzată și, în tot cazul, ațâțătoare: "Viață atotputernică viață de neoprit/ ca erecția unui nebun/ viață pură mlaștină biruitoare/ vulvă terorizând visul asceților// te iubesc cu o poftă îngrețoșată/ te respir dimineața cu nările dilatate la răsărit/ te respir ziua înotând în lumină/ te respir noaptea cu brațele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
beau te absorb cu porii fixați ca niște ventuze// cu tine frumoaso nu e loc de tandrețe/ ești toată ritmul sălbatic al coitului/ ești gloria spermatozoidului învingător/ ești țipătul ascuțit al nou-născutului/ ești unduire vorace de viermi/ viață pură viață atotputernică viață de neoprit/ urlet sfâșietor al singurătății". Dacă Adio adio dragi poezii pare a marca dorința eliberării totale a autorului de Literatură ("dansul bufonului printre catacreze/ printre topoi prăfuiți ori alegorii lungi/ alunecate într-un peisaj suprarealist" (sunt permise toate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lipsit deci de orice referință evenimențială. În lungul poem dramatic Cap de aur, scris în 1890, deci cu șaizeci de ani înainte ca Pinay să urce pe scena istoriei, Paul Claudel aduce dintr-odată la rampă Salvatorul, cel care devine atotputernic, Eroul care captează în jurul său agitația unei colectivități care speră. Paralela dintre figura mitică a Capului de Aur și portretul lui Pinay riscă să surprindă. Dacă admitem însă că nu e vorba aici decît de două sisteme de reprezentare, de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nici un guvern nu va fi bine constituit". Obiectivul va fi atins prin instituirea unei profesiuni de credință "pur civile", ale cărei principii vor fi stabilite de suveran. Acestea vor fi "simple, puține la număr, enunțate cu precizie"; recunoașterea unei "Divinități atotputernice, inteligente, binefăcătoare, prevăzătoare, recunoaștere strîns legată de aceea a sfințeniei Legilor" constituie elementul esențial al enunțului lor dogmatic. Prin stricta rigoare ce o definește, religia civilă cel puțin așa cum este ea evocată în Contractul social nu este deloc exclusivist-totalitară. Deși
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
decipi, ergo decipientur. Mulțimea se vrea înșelată, să o înșelăm deci! Nu interesează spusa de ieri, dacă se impune alta, mai potrivită pentru exercițiul puterii. Conduita demagogică permite cele mai curioase răsturnări. Cuvintele își schimbă brusc înțelesul, confuzia se instalează, atotputernică, etichete absurde vin să prezinte realitățile altfel decât sunt. S-a vorbit, de exemplu, de "rebeliunea legionară", fără a se numi la modul serios un vinovat, fără a se indica dovezi, legionarii fiind, la acest nou solstițiu intempestiv, niște figuri
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a priori destinat discuției raționale și democratice? Din 1981, Franța a intrat din plin în era sărbătorilor: a muzicii, a filmului, zilele "porților deschise" și "nopțile albe", operațiunile "Paris-plajă"... • Controlul cunoștințelor și gusturilor O ipoteză ar fi aceea că statul atotputernic ar tinde treptat să "pună mâna" și pe politica culturii. Învățământul este matricea culturii sau, dacă vrem, aceasta este generalizarea cunoștințelor transmise prin învățământ. Pe urmele lui Weber, un ansamblu de cercetători juriști, sociologi și istorici au dezvoltat acest punct
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
această concepție, care omoară dionisiacul în numele apolinicului, l-a criticat Nietzsche pe Socrate, cel care l-a ajutat pe Euripide să distrugă tragedia (ca act al înfruntării perpetue dintre rațiune și instincte): "Să elimine din tragedie elementul dionisiac, originar și atotputernic, să înalțe o tragedie nouă pe baza unei arte, a unei morale și a unei concepții despre lume ne-dionisiace iată țelul spre care tindea Euripide, și care ni se dezvăluie acum în plină lumină". (Nietzsche, 1992, p. 60) Critica
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și minorul, învățătorul și învățăcelul, preotul și credinciosul, stăpânul și servitorul, regele și supușii lui, republica și cetățenii ei, patronul și slujbașii lui, intelectualul și muncitorul necalificat". (Onfray, Rațiunea gurmandă, 2000, p. 67) Luminile au preluat ideea platonică a cunoașterii atotputernice în raport cu impulsurile instinctuale și au concretizat-o prin două afirmații: prima, educația trebuie să vizeze rațiunea (ceea ce reprezintă o "lectură infidelă" a lui Platon, care este mult mai complex și mai nuanțat); a doua, impulsurile instinctuale sunt rele, motiv pentru
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sfîrșit, parafrazîndu-l pe Mircea Eliade, consider această carte a lui Paul Diel o stimulare și o provocare. Deși restrictivă la registrul psihologic al interpretării, ea dezvăluie în ultimă instanță ceva din misterul prezenței divine în lume. Dumnezeu este omniprezent și atotputernic. Lucrează pe căi neștiute sau total neașteptate. Mecanismele subtile ale psihicului uman expuse în această carte sînt doar cîteva dintre ele. NICU GRAVILUȚĂ Introducere A) OBIECTUL ANALIZEI Istoria demonstrează că efortul de a găsi soluții metodice și științifice problemelor vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pahar Sângele Hristosului Tău, ca cei ce se vor Împărtăși din el să se Întărească În evlavie, să dobândească iertarea păcatelor... să se umple de Duh Sfânt, să devină vrednici Hristosului Tău, vieții veșnice, fiind Tu Împăcat cu ei, Stăpâne Atotputernice”. Se observă că invocarea este clară și precizează că prefacerea se face prin lucrarea Duhului Sfânt. De la sfârșitul secolului al IV-lea ni s-a păstrat cea mai veche Liturghie creștină. Este vorba de Liturghia numită a Sfântului Iacob, fratele
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
dintre oameni, precum și greutățile în ceea ce privește evoluția. Vezi Castel, Casă, Turn. A consulta, consultație A consulta înseamnă căutarea ajutorului și a sfatului. Visul îi recomandă subiectului să ceară o părere, să-și lase egoul deoparte și să admită că nu este atotputernic și că celălalt îi poate aduce informațiile, cunoștințele, chiar afecțiunea de care are nevoie. Visul este deci un apel la umilință. În orice caz, consultarea indică recunoașterea problemelor și ieșirea din starea de negare. Totuși, natura consultației oferă și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]