1,372 matches
-
cu mici acțiuni împotriva ariergărzii ori cu vreo ambuscadă pentru câte o patrulă izolată. Cei mai vânați erau turingienii, care acopereau flancul stâng al armatei, căci francii salii le călcau pe urme și îi atacau fără încetare, pedepsindu-i pentru atrocitățile pe care le săvârșiseră pe teritoriul lor. în cele două zile petrecute în poziția fortificată de la Campus Mauriacus, Balamber nu putuse să-și facă o părere precisă despre cât mai rămăsese din armată după cumplita bătălie. Când însă Atila - după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
morală era clară: „binele“ contra „răului“, „normalitate“ versus „nebunie“, „boală“ versus „sănătate“. Populația era șocată de incident. Toți spuneau în cor: „Nebunie curată! Ce Dumnezeu s-a întâmplat cu Japonia, cum pot umbla liberi, printre noi, oameni capabili de asemenea atrocități? Unde a fost poliția? Shōkō Asahara trebuie să primească o singură pedeapsă: moartea!“ Totuși, într-o măsură mai mare sau mai mică, oamenii au mers pe idei de genul „corect“, „sănătos“ sau „normal“. Nu era nimic complicat în asta. În comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
În fața vitrinelor cu fotografii ale camerelor de gazare. Îl vizitează, cere explicații. „Mi-a dat să văd un text din secolul trecut, scris de un episcop sas!, din care reieșea o sinistră tradiție rasistă, o uriașă Îngâmfare șovină. Ca și atrocitățile comise de strămoșii noștri din sec. XV, În sate românești. E adevărat, băiete, ce ai văzut În vitrina aia! Dacă un episcop poate scrie asemenea lucruri, ce poți aștepta de la un soldat prostit? Din ucigași ne tragem... Ce Îți rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fotograf În Războiul din Golf, de care era despărțit de multă vreme, Paul Îmi scria: „Durerile rămân dureri. Fiul Împușcat anul trecut, În Vinerea Mare, de ostașii lui Saddam Hussein, n-a Înviat”. Dar adăuga, În chiar rândul următor: „Mă apasă atrocitățile din Iugoslavia, din Caucaz, din Sri Lanka. Mă apasă soarta țiganilor. Și mi-e groază de skinheads. Cartierul nostru nu l-au cercetat Încă, dar dincolo de Zidul dărâmat n-aș mai avea curaj să mă plimb pe-nserate”. Suferința personală are, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
principiul temei cu variațiuni, tema fiind crima lui Claudius și căsătoria lui cu fosta cumnată, complice ea însăși la crimă, din tragedia Hamlet, iar protagoniștii Emma și Charles Bovary. Charles este burghezul tradițional, degustător de teatru, de tragedii ale căror atrocități este obișnuit să le judece cu aristocratică detașare, trăgînd "învățăminte" folositoare. Pentru el, omorîrea regelui Hamlet este un act cultural de mult prins în insectar, dar pentru Emma evocarea lui repetată va determina o surprinzătoare trezire a instinctelor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ți se cere o ticăloșie, nu-i așa că-ți vine greu să nu o faci? O nenorocire venită din propriile noastre greșeli e tot atât de fatală ca și una venită din senin, dar iluzia liberului arbitru ne face să suferim cu atrocitate de cea dintâi, pentru că ni se pare că am fi putut-o evita. Când un prieten te părăsește în nenorocirea lui, îți dă tot atâta dovadă că nu ți-a fost prieten adevărat, ca și când te părăsește în nenorocirea ta. Deosebirea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu totul poveștile moralizatoare ale mamei ei și cerceta constelațiile de gogoși, căutând un semn al propriei sale pângăriri (visele pe care le avea!). Mai căuta și alte semne, pentru că mama ei susținea că viermii de mătase reacționează și la atrocitățile istorice. După fiecare masacru, chiar și Într-un sat aflat la optzeci de kilometri depărtare, firele viermilor de mătase luau culoarea sângelui. ― I-am văzut sângerând, ca picioarele lui Hristos Însuși, spunea tot Euphrosyne, iar după mulți ani fiica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu gleznele ei umflate, până pe terasă. Se așeză lângă geam, Într-un scaun de trestie. Lumina de iarnă, bătând dintr-o parte, Îi lumina latura Îndepărtată, translucidă, a nasului. Își luă evantaiul de carton. Pe față, evantaiul avea inscripționate cuvintele „Atrocități turcești“. Dedesubt, cu un scris mai mărunt, erau particularizate: pogromul din Istanbul de la 1955, În care au fost uciși 15 greci, 200 de grecoaice au fost violate, 4348 de magazine jefuite, 59 de biserici ortodoxe distruse și au fost profanate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pogromul din Istanbul de la 1955, În care au fost uciși 15 greci, 200 de grecoaice au fost violate, 4348 de magazine jefuite, 59 de biserici ortodoxe distruse și au fost profanate chiar și mormintele patriarhilor. Desdemona avea șase evantaie cu atrocități. Le colecționa. În fiecare an făcea o donație Patriarhiei din Constantinopol și peste câteva săptămâni ajungea la un evantai nou, denunțând genocidul și, Într-unul dintre cazuri, Înfățișându-l Într-o fotografie chiar pe patriarhul Athenagoras printre ruinele unei catedrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dintr-un buzunar elastic de pe marginea unui braț ieșeau o pompă aspiratoare și două sau trei sticluțe cu medicamente. Desdemona era Îmbrăcată cu o cămașă de noapte albă, cu pătura trasă până la brâu, iar În poală avea un evantai cu atrocitățile turcilor. Nimic din toate astea nu era surprinzător. Ce făcuse Desdemona cu părul ei a fost lucrul care m-a șocat. Când auzise de moartea lui Milton, Își scosese plasa de păr, trăgându-se de claia care se revărsa. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s-au stins încă. Până nu ne asumăm această față a marelui nostru continent spiritual, nu avem dreptul să-i (re)vedem, (re)memorăm, (re)construim splendoarea și măreția. Și chiar înțelegînd că avem în noi, ca europeni, responsabilitatea pentru atrocitățile secolului trecut și datoria de a nu le uita și a nu le repeta, încă nu sîntem deplin îndreptățiți să ne celebrăm europenismul. în orice caz, nu oricum. Valurile de relativism cultural, de multiculturalism și de corectitudine politică din ultimele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a trupelor NATO, împărtășind punctul de vedere occidental asupra conflictelor din Balcani. Totuși, un chestionar în privința justeții bombardamentelor americane asupra Belgradului a arătat adânca dezorientare și polarizare chiar și a intelectualității românești celei mai avizate în privința evenimentelor din Balcani. Descoperirea atrocităților comise, practic, de toate părțile angajate în conflict, a lagărelor și a gropilor comune, a deportărilor și a miilor de refugiați a zguduit profund opinia publică românească, nepregătită să tragă linia logică de la "dragostea de neam și țară" atât de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
află la o depărtare de 1.880 milioane Km de centrul planetei. „Îngrozitor...! rosti Șeful Șantierului. Abea În jurul anului 1700 când a fost inventată luneta adevărul astronomilor a triumfat Însă slujitorii criminalei credințe au refuzat să-și ceară scuze, mărturisind atrocitățile comise În numele unei religii În care Își contraziceau Însăși filozofia lor...! Ba din contră, au Înăsprit persecuțiile trimițând la Închisore și omorând În mod special inovatorii și oamenii de știință pentru a stopa prosperitatea societății și implicit periclitând privilegiile lor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
62 milioane de oameni nevinovați, a provocat războaie cotropind Întreaga Europă, a distrus bunuri materiale inestimabile, a decretat mobilizarea generală a Germniei, trimițând pe front să lupte și copii iar până la urmă ce-a realizat? Pentru nu da socoteală asupra atrocităților comise din ordinul său, i-a fost frică și a murit ca un prost, probabil dizolvat cu acid sulfuric ori altă combinație chimicâ, Încât nu a avut parte nici măcar să fie Îngropat cu cele patru scânduri ce se cuvine oricârui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
act de agresiune asupra unui vecin, din contră: a promovat și păstrat relații de prietenie cu vecinii săi. Ce sa-r fi putut Întâmpla cu populația Ungariei atunci când forțele armate române fugâreau soldații germani prin țara lor și drept răzbunare a atrocităților comise În Transilvania treceau prin foc și sabie toată populația pașnică a ungariei, Întâlnită În drumul soldaților noștri către victorie asupra germaniei fasciste...? România, aflându-se la o hotărâtoare răscruce de decizii, urma să i-a o hotărâre, dar ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
totuși umilința asta de dincolo de lacrimi și de cuvinte se lovea în mine, năucitor, de orgoliul celui care știa că adevărul lumii este al său, că tocmai nimicul, moartea și putrefacția, și ruinele și fecalele și jegul, și suferința și atrocitatea sânt adevărul, că lumea este un infern pe care înflorește mucegaiul precar al paradisului, iluzoriu ca globul de păpădie. Oricât de mirific colorat, păianjenul rămânea o fiară și veninul său era omorî-tor. Despre toate astea aveam să scriu acolo-n
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
apăreau branhii, caractere reptiliene, formațiuni atavice care mai târziu se resorbeau, o adevărată metempsihoză, o Karma, o roată nesfârșită a existențelor. Pe un perete era un mulaj secționat prezentând poziția copilului în uterul unei femei gravide. Mi-am amintit de atrocitățile războaielor cu tătarii: pruncii smulși de vii din pântecul mamelor. Mai încolo, pe tot peretele, erau înșirate pe o poliță zeci de borcane în care pluteau fetuși cu malformații: macrocefali sau acefali, prunci cu un singur ochi central, cu o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plin de răni și vânătăi, rezultat din „interogatorii”. După aflarea acestui secret, prin vărul său drept, Emilian Doboș, fostul notar al orașului Vama, coleg de carceră și de suferințe, căci tata nu s-a plâns și nu vorbea niciodată de atrocitățile din detenție, am avut tot timpul un sentiment de mândrie personală care nu mi-a dispărut nici astăzi. Dar, de fapt, pe cine mai interesează dacă mă destăinui, spunând că sunt fiu de deținut politic? Risc să mă simt ridicol
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un altfel de foc mistuitor decât cel din adâncul Pământului. Și totuși cei care supraviețuiesc reușesc să învingă durerea și să lupte împotriva a tot ceea ce i-au făcut să sufere. Timpul acoperă cu uitare în drumul lui toate catastrofele, atrocitățile sau nelegiuirile. Generații după generații oamenii renasc ca din cenușă și reușesc să reclădească mai frumos tot ce s-a distrus din punct de vedere material. Cercetează cauzele și găsesc soluții ca în viitor să diminueze efectele catastrofelor produse de
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Racii din Nistru s-au îngrășat. Trupele speciale nu lăsau urme și aruncau morții în Nistru. Nu ați încercat un dialog cu generalul Lebed pentru încetarea războiului, așa cum a inițiat în Cecenia? Nu. Era un criminal. Va trebui judecat pentru atrocitățile făcute în Basarabia. M-am întâlnit cu el în august 1992. Eram încarcerat pe teritoriul Armatei a 14-a și nu-l știam. Colonelul Mihai Bergman, comandantul garnizoanei din Tiraspol, a venit cu Lebed la mine. Eu nu m-am
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
jos, pentru că sub cearșaf mamă-sa a pus unul din covoarele de lînă. Țăranul Neculai Vlădeanu nu achitase cotele în întregime, că Dumnezeu nu voise să dea roadă după cum scria în acte, iar cu datoria față de stat nu se glumea atrocitatea unei vremi cu rădăcini și muguri de otravă... S-a făcut ora unu. A băut și a doua cafea, stă în scaunul de la masa de scris și se uită în adîncul paginii albe. Întinde mîna și pornește pick-up-ul. Patetica face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
duceam cu mine un suflet bogat în speranțe... Și eu am stat de multe ori singur; părinții mei erau luați tot timpul de-un căpcăun atotputernic pămîntul -, de pe care trebuiau să scoată roade atît cît scria în registrele altor căpcăuni atrocitatea unui timp răscolit de orgoliul dominării prin forță brută... Nu te deranja, te rog! Iau un taxi și ajung la timp să prind trenul. Deci nu rămîi... Nu! Blestemată să fie Teona!! țipă Doris și se aruncă pe canapea, îndesîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în distrugerea unei civilizații mai înalte, slabi însă în înlocuirea aceleia cu o dezvoltare mai nobilă și mai vrednică de oameni. Nemărginitul sentiment de naționalitate a fost de astă dată moartea umanității. Ți se ridică perii-n cap la auzirea atrocităților comise, mai cu seamă de cumani, în retragerea lor, și c-o înfiorătoare exactitate analele bizantine povestesc cum călăreții romei prizonieri au fost aruncați de vii cu cal cu arme cu tot în gropile pline cu cadavre, îngropați și acoperiți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prinși de pe la spate. Curând însă norocul războinic își întoarse foaia. În vara anului viitor (1307) veni ciocnirea între italieni pe de-o parte, și anume între catalanii cei sălbatici și însetați de sânge cari luptau sub steagurile lor și comiteau atrocități grozave, pustiiri și jafuri pe teritoriul romeic, și între răustrîmtorata împărăție bizantină pe de altă parte, căci curajosul coimperator Mihail, cu sentimentele lui nobile, nu putea răbda mai mult rușinea unei tratări atât de barbare. Acest din urmă porni deci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de mare, încît anii aceia par că se retrag în propria lor închidere, în misterul în care i-a proiectat ruptura. Cum aș putea, la rândul meu, să-i explic unui adolescent de astăzi ce a însemnat comunismul? Pentru că dincolo de atrocitatea inventariată în cărți de istorie, era vorba și acolo de o stilistică a cotidianului, de împuțirea inefabilă a fiecărui atom de viață, de la mutra obiectelor care ne înconjurau (chibrituri, haine, clanțe, pantofi, tramvaie, caiete, uși de bloc, magazine, pixuri, mașini
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]