3,506 matches
-
gepizi și huni, însetați de sânge, violuri și jafuri. Oricum ar fi stat lucrurile, Augusta se afla în mare pericol. Pentru a o ajuta, Gundovek părăsi Genava în primele zile ale lui aprilie, cu o mare parte a armatei. De la Augusta plecau două drumuri romane. Primul ducea spre apus, la bogatul Vesontio, iar de acolo se bifurca - un braț se îndrepta spre Lugdunum și spre centrul Galiilor, altul traversa lanțul nu foarte înalt al Munților Jura și cobora la miazăzi, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se bifurca - un braț se îndrepta spre Lugdunum și spre centrul Galiilor, altul traversa lanțul nu foarte înalt al Munților Jura și cobora la miazăzi, spre Noviodunum, unde întâlnea celălalt mare drum, care, trecând pe la nord de Aventicum, lega direct Augusta de Genava. în fața pericolului iminent, controlul asupra acelui drum era vital pentru burgunzi. încă și mai tulburătoare erau veștile ce veneau de la miazănoapte, unde de acum hunii trecuseră Rinul și roiau prin Galii; se vorbea de jafuri teribile și sistematice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la creneluri să se arate Chilperic. Salutându-l, Sebastianus observă că îmbrăcase armura. — Ce se întâmplă? Sunt cam cincizeci de cavaleri jos. încotro se duc? După ce-și îngădui un moment ca să-și recapete suflul, Chilperic anunță: — O ștafetă de la Augusta. Cetatea a căzut. Se pare că Reinwalt a dat-o pe mâinile gepizilor și a trecut de partea lor, punându-se în fruntea unui detașament de burgunzi renegați, cei mai mulți dintre ei oameni de dincolo de Rin. Acelei armate i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Flavius Etius, de la Prefectul și Legatul Aulus Sebastianus“. Vitalius sprijinise tăblița pe coapsă, cu piciorul ridicat pe un trunchi bătrân și putred, și acum lucra sârguincios cu stilul pe tăbliță. îți scriu ca să-ți spun că aici situația e gravă. Augusta a fost predată gepizilor și hunilor de un principe burgund trădător, iar Gundovek a fost înfrânt. Barbarii devastează Sapaudia: au luat Vesontio și amenință Lugdunum. Burgunzii se pregătesc de luptă cu hunii pe drumul dintre Vesontio și Noviodunum. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să aibă mai multă grijă de el, l-ar fi jignit înaintea celorlalți războinici. Cântări iute ce avea de făcut. O sută din neamul Hiung-nu muriseră în ziua aceea, adăugându-se la mulți alții căzuți mai înainte în apropiere de Augusta; ținând cont de răniții care nu erau în stare să vină cu el, putea conta pe circa șapte sute de luptători, în mod clar prea mulți pentru o simplă cercetare a văii. Adunați acum în număr mare în jurul său, toți așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întinzându-și puțin bărbia, ca să-i ușureze treaba, care într-adevăr îi aducea o oarecare ușurare, Sebastianus întrebă: — Și pe voi... cum v-au prins? Tamponându-i mai departe gâtul, femeia oftă: — Pe mine m-au prins în Reția, aproape de Augusta. Soțul meu era un libert, muncea ca tâmplar într-un sat. Mi l-au omorât sub ochi câinii ăștia și de copiii mei nu mai știu nimic. îi ascunsesem într-o pădurice când am aflat că veneau hunii. cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deloc pe neutralitatea burgundă: putând conta, pentru trecerea Rinului, pe trădarea lui Reinwalt, considera mai importantă asasinarea lui Waldomar. Oricum, fusese totuși o pedeapsă, ca să spunem drept, dat fiind că Utrigúr îi ordonase să se alăture gepizilor în marșul spre Augusta, dându-l la o parte astfel din scenariul principal al războiului, care cu siguranță urma să aibă loc în Galia centrală. — Burgunzii, îi spusese cu un zâmbet grăitor, punându-i o mână pe umăr, s-ar fi luptat oricum sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Alpinianus. Erau toți acolo, așa-i? Sebastianus fu bucuros să afle că Chilperic supraviețuise bătăliei, dar nu putu să nu se întrebe unde țintea hunul. — Bineînțeles, răspunse. Toți; chiar și acel Reinwalt care mai târziu v-a dat pe mână Augusta. Din nou Balamber încuviință, însă cu aerul că avea cu totul altceva în minte. — Reinwalt, da. Romanul riscă o întrebare: Fiindcă veni vorba, el ce soartă a avut? Hunul ridică umerii și coborî colțurile gurii, iar chipul său luă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nu, asta e sigur. Trebuie să fie un gepid sau, cel mai probabil, un burgund de dincolo de Rin. Pandantivul, oricum, pare burgund. — îi cunoști pe barbari? Soldatul încuviință: — Destul de bine. Până anul trecut, escortam convoaiele de negustori spre Argentoratum sau Augusta; am fost și la Genava, iar acolo am cunoscut o mulțime de burgunzi. în orice caz, cel de aici înțelege limba lor. Apucându-l de păr, îi vorbi deodată barbarului în burgundă: — Nu-i așa că mă înțelegi, tâlhar mic ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
motive să cred că acela nu e un Reinwalt oarecare, ci chiar cel pe care în Sapaudia îl numeau „Taciturnul“. E un trădător: după câte se spune, el a fost cel care le-a îngăduit gepizilor să treacă podul de la Augusta. — Bine. Atunci spune acelui trădător că, dacă nu se duc imediat de aici, îi facem băiatul bucăți sub ochii lui. în fața hotărârii ei, Clemantius se înspăimântă: — Dar... domina! Dacă îi provoci astfel, nu faci decât să le sporești violența. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Călătorii făcute prin podurile caselor după lucruri abandonate, pe la iarmaroace pestrițe scrumuindu-se la puțin timp după ce le întorci spatele, la castele ascunzând genealogii auguste alimentate din "puterea și eternitatea soarelui", la schituri dosite în creierii munților s-ar putea încropi sau detașa multe enumerări în textul lui Andrei Oișteanu, există o adevărată poetică a acestor înșiruiri de locuri și mai ales de obiecte dintre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un țăran - un cosaș, ori un pândar al ogorului și al tradiției - își făcea toaleta de noapte. În pielea goală, cu capul în gura cămășii pe care o dezbrăcase, zvârlea în foc, la intervale egale, cu gesturi mari, liniștite, aproape auguste, de om echilibrat al pământului, obiectul mărunt al cercetărilor sale entomologice. Prin pădure, zurgălăii cântau în toți copacii, și felinarul trăsurii (unul, din economie, deși badea Vasile pretexta că celălalt s-a stricat...) scotea mereu din întuneric, ca din neant
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
viață a tatălui ei, memoriile lui despre H.G. Wells, Îl făceau să fie prea Încordat pentru a se putea trăi În preajma lui. Ea Îl avea pe H.G. Wells pe creier, marea formare de o viață. H.G. Wells era cea mai augustă ființă umană despre care știa. Era mică când familia Sammler locuise În Woburn Square, Bloomsbury, și cu geniu infantil citise cu acuratețe pasiunile părinților ei - mândria că aveau relații sus-puse, snobismul lor, cât de satisfăcuți erau că frecventau crema culturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fapt din curtoazie, din dorința pioasă cu iz de antichități a lui Gruner - era văzut (Înalt, vârstnic, din străinătate) drept ultimul dintr-o generație veche și minunată. Fratele mamei, unchiul Artur, cu smocuri mari palide deasupra ochilor, cu riduri subțiri auguste curgând de sub pălăria cu bor mare, posibil romantic britanică. Sammler Înțelegea de pe fața „nepotului“ cu zâmbetul cel mare și urechile ieșite În evidență că semnificația lui istorică pentru Gruner era considerabilă. De asemenea, experiențele lui erau respectate. Război. Holocaust. Suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pana de curent să le țină și mai mult în pat, ca să îmi pot retrăi acel 23 August 1989, ziua pe care o celebrez cu Liviu în fiecare an. Inserție, 2004 Îmi amintesc lozinca defilărilor copilăriei și tinereții mele: „23 August libertate ne-a adus!”. Iacă, nu doar nostalgicii comuniști sunt îndrăgostiți de ea, ci și noi doi. Mai mult, din cauza acelei zile, doi oameni aniversează în fiecare an faptul că nu încetează să se iubească (e cea mai empatică prietenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acest timp este unul dintre cele mai productive relațional și științific. În consecință, viața a fost pentru o zi ca în România, când e foarte plină și foarte plăcută. Firește, eu m-am despărțit de așa o Românie, căci luna august a fost luna aranjării casei și a revederii prietenilor. Azi este ziua lui Elsie și a Cristinei. Cristina e mai aproape, chiar pe aici, se bucură și suferă alături. A primit un buchet de trandafiri albi din România. Cumpărăturile electronice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
puse să fie aduși prizonierii închiși în cele patru închisori, în donjonul citadelei, cât și în Arkana, temnița palatului regal, și semnă un mare număr de eliberări, mai ales pentru apropiații săi căzuți în dizgrație. Cel mai celebru beneficiar al augustei clemențe a fost meșterul bărbier Kamaleddân, al cărui nume făcu la iuțeală înconjurul orașului Cairo, provocând nenumărate comentarii zeflemitoare. Băiat frumos, Kamaleddân fusese vreme îndelungată favoritul sultanului. După-amiaza, îi masa tălpile picioarelor pentru a-l face să adoarmă. Asta ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astfel mânia stăpânului. De acum, era iertat. Și nu numai că era iertat, dar suveranul își cerea el însuși iertare că-l maltratase, cerându-i chiar, din moment ce ăsta îi era năravul, să meargă să trâmbițeze în tot orașul că ochiul august se tămăduise. În realitate, pleoapele erau încă acoperite de bandaj, dar suveranul se simțea destul de în putere pentru a-și relua audiențele. Cu atât mai mult cu cât se petreceau evenimente de o gravitate ieșită din comun. Tocmai primise, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
feței și ușor oblici. Pe turban, care era mic și înfășurat strâns, se afla un rubin încrustat într-o floare din aur. La urechea dreaptă atârna o perlă în formă de pară. Odată recitat poemul, m-am aplecat deasupra mâinii auguste, pe care am sărutat-o. Selim purta pe deget un inel din argint, cu o lucrătură grosolană, dăruit, mi s-a spus, de către un astrolog. Când m-am ridicat, un paj m-a înveșmântat într-o robă lungă din păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Pentru Eva Nume geografice Din rațiuni de coerență istorică, în roman apar numele latine ale localităților. În lista de mai jos sunt menționate numele moderne corespunzătoare. Albalonga: Albalonga Alexandria: Alexandria Altinum: Altino Aquileia: Aquileia Ariminium: Rimini Ateste: Este Athenae: Atena Augusta Rauricorum: Basel Augusta Taurinorum: Torino Bononia: Bologna Brixellum: Brescello Brixia: Brescia Brundisium: Brindisi Byzantium: Bizanț Capreae: Capri Capua: Capua Carsulae: Carsole Carthago: Cartagina Colonia Agrippinensium: Köln Colonia Suessa: Sessa Aurunca Corinthus: Corint Cremona: Cremona Delphi: Delfi Dertona: Tortona Eporedia: Ivrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
geografice Din rațiuni de coerență istorică, în roman apar numele latine ale localităților. În lista de mai jos sunt menționate numele moderne corespunzătoare. Albalonga: Albalonga Alexandria: Alexandria Altinum: Altino Aquileia: Aquileia Ariminium: Rimini Ateste: Este Athenae: Atena Augusta Rauricorum: Basel Augusta Taurinorum: Torino Bononia: Bologna Brixellum: Brescello Brixia: Brescia Brundisium: Brindisi Byzantium: Bizanț Capreae: Capri Capua: Capua Carsulae: Carsole Carthago: Cartagina Colonia Agrippinensium: Köln Colonia Suessa: Sessa Aurunca Corinthus: Corint Cremona: Cremona Delphi: Delfi Dertona: Tortona Eporedia: Ivrea Formiae: Formia Forum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Julius se ridică. — Stai aici. — Velunda mi-a cerut să o îngrop în locul unde s-a născut. — O să-ți dau cenușa ei. Va trebui să faci o călătorie lungă ca s-o îngropi. Velunda s-a născut în apropiere de Augusta Rauricorum, la granița de răsărit a Galliei. Julius luă torța din mâna femeii și ieși împreună cu aceasta. Lurr îl urmă. Valerius își sprijini brațele pe genunchi și își așeză capul pe ele, să nu vadă flăcările care acum se ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-l bage în seamă pe tânărul așezat pe marginea ei, care privea apa, adâncit în gânduri. Vedeți? Iată cum cheltuia banii Julius Caesar... Fântâna aia a construit-o el, ca și piața și zidurile cetății noastre. Datorită lui Caesar, Augusta Rauricorum e un oraș frumos. Soldații lui au construit drumurile care vin aici din toată Gallia, și din ținutul aeduilor, și din Germania. Julius Caesar nu cheltuia banii pe banchete. — Cât a cheltuit Vitellius pentru cină? întrebă un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ținutul aeduilor, și din Germania. Julius Caesar nu cheltuia banii pe banchete. — Cât a cheltuit Vitellius pentru cină? întrebă un bărbat cu glas scăzut, uitându-se în jur, de teama spionilor care împânzeau orașul de când împăratul Vitellius se oprise la Augusta, în drumul său spre Italia. Cât a cheltuit? — Un milion de sesterți! Vă spun eu, pentru cină împăratul a cheltuit un milion de sesterți! strigă vânzătorul de melci, care aproviziona bucătăria împăratului și se bucura de protecția bucătarului-șef. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de părere că fuseseră norocoși să-l aibă oaspete în orașul lor pe Vitellius, cu luxul lui exagerat, și nu pe legații lui, Valens și Caecina, cu jafurile și masacrele lor. Din partea lor, Vitellius putea rămâne pe veci acolo, la Augusta, și nu doar câteva săptămâni, înainte să-și continue călătoria spre Alpes și spre Roma. La urma urmei, soldații lui se mulțumeau să se încaiere, să fure și să violeze femei; nu era nici o supărare că împăratul nu-i pedepsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]