2,315 matches
-
O gustare abundentă e servită, vinul de Champagne umple paharele; se fac toasturi pentru destinul fericit al nou-născutului. Tinere fete între doisprezece și paisprezece ani prind la corsetul doamnelor și la butoniera domnilor o medalie comemorativă din aur și argint aurit, agățată printr-o panglică roz sau de albastrul cerului; e o dărnicie considerabilă când asistența e numeroasă. Medalia are pe o față numele copilului și data nașterii sale; pe cealaltă față, data botezului și numele nașei. Acest lucru ține loc
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ale Evului Mediu, arta Renașterii îl înlocuiește pe om din raportul său cu divinitatea și-l plasează într-o nouă conjunctură, raportându-l, de această dată, cu umanul, cu spațiul și cu natura înconjurătoare. Așa se explică probabil de ce, fondul aurit al icoanelor bizantine este înlocuit cu detalii de arhitectură și peisaj, smulgând personajul pictat din spațiul sacru care-i era destinat, și aducându-l în cel concret al existenței evanescente, în mijlocul naturii din care face parte 412. După cum este deja
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de la Galeria Națională de Artă din Washington D. C. o copie la fel de "fidelă" ca citatul lui Borges din Cervantes. Opera lui Boucher este o lucrare barocă tîrzie, și nu una foarte narativă. Draperii și carne, falduri peste falduri. O ramă aurită impozantă arunca umbre ciudate pe porțiunea de pictură care, deși tot albastră, depășea granițele picturii lui Boucher, astfel încît să-mi dau seama că o copie după opera de artă a lui Boucher nu este totul. Mai mult, panourile de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
unei uși enorme de piatră, care avea în față o coloană de granit cu o sferă în vârf. Mișcă intuitiv sfera, în sensul acelor de ceasornic. Ușa enormă începuse să gliseze, de la dreapta spre stânga descoperind intrarea sălii cu pereți auriți, care avea în centru un sarcofag enorm de granit, în al cărui capac era înfiptă sabia lui Horus cu mânerul de aur în cruce. Pe capacul sarcofagului scria în elină:SMULGE-MĂ DIN ABIS ȘI TE VEI SCUFUNDA ÎN INFINIT
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
parfumați struguri de pe pământ. Acum să mergem la palat să-l mobilăm și să angajăm servitorii, să umplem grajdurile cu cai și vite, cotețele cu păsări. Să umplem sipetele palatului cu galbeni, garderobele cu haine pentru tine și Roberta. Caleștile aurite să aștepte la intrare. Tu ești Ducele domeniului și trebuie să fii îmbrăcat adecvat. Daniel făcu mișcarea baghetei deasupra sipetului-spunând vorbele magice și toate cele gândite și spuse se împliniră, devenind realitate. Ajunși la palat cei cincisute de servitori, așteptau
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
timp au dat impresia, că își caută locul, după care au coborât lin la sol, așezânduse fiecare în spațiul de unde au plecat. Luminile au fost stinse spontan fără a acționa cineva șalterul. Ardeau pal două lumânări în sfeșnicele de bronz aurit. Au fost invocate spiritele lui Carol I și Elisabeta. În mijlocul marelui salon a apărut holograma unui bărbat scund îmbrăcat în uniformă militară, alături o femeie înaltă îmbrăcată în alb. Erau Carol I și Elisabeta. Regele vorbi: -Ve-ți avea un nou
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
vieței?... Soldați de o zi, trebuie să vă botezați uniforma în orișice primejdie". Iar ochii Gheneralului fugeau când pe raport, când pe uliță... Ulițele erau ceva de spăriet. Iașul, cu cinci zile mai înainte strălucitor de trăsuri, livrele, toalete, uniforme aurite, Iașul în care se plimba sările pe toate ulițele cu ghitara și muzicile regimenturilor, cu râs, cu șagă și amoruri, acum se sbuciuma în ceasurile cele de pe urmă. Se auzia numai un vuet înădușit pe care glasul clopotelor de moarte
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
bătrână, solidă, chiar peste drum de biserica nouă, strălucitoare. Din cerdacul cu stâlpi înfloriți, printre crengile nucilor sădiți în ziua nașterii lui, se vedea mormântul tatălui său, împodobit cu o cruce sură de piatră, pe care numele, săpat cu slove aurite, se deosebea din depărtare: Iosif Bologa. Casa avea încăperi multe, cu mobile vechi, severe, amestecate, și o curte mare, cu acareturi în fund, și mai încolo, o grădină ce mergea până la Someșul cu ape gălăgioase. Aceasta a fost, împreună cu câteva
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mătase albă fâlfâia în tăcerea înecată de respirații, se ridica spre tavanul înstelat, se coborî printre sutele de oameni... Ochii lui văzură la început, în altar, pe protopopul Groza zîmbindu-i cu blândețe și încurajîndu-l; pe urmă însă rămase numai crucea aurită, sus, parc-ar fi plutit în văzduh... Apoi, tocmai în clipa când se închina, la încheierea rugăciunii, se deschise deodată cerul și, într-o depărtare nesfârșită și totuși atât de aproape ca și cum ar fi fost chiar în sufletul lui, apăru
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sfideze sau să-l dojenească tocmai în momentele când creierii lui se frământau cu necredința ființei care i-a frânt în două viața. Apoi deodată privirea lui coborî de la cruce, jos, în cimitirul de lângă biserică, și descoperi piatra cu inscripția aurită, însemnînd mormântul și amintirea tatălui său. I se părea că literele s-au cam șters și se gândi să cheme pe pietrarul cel bătrân, să reînnoiască poleiala. În aceeași clipă însă își aduse aminte, atât de clar ca și cum le-ar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fereasta La temnița vieții. Prin el trece Lumina frântă numai dintr-o lume, Unde în loc de aer e un aur, Topit și transparent, mirositor Și cald. Câmpii albastre se întind, A cerurilor câmpuri potolind Vânăta lor dulceață sub suflarea Acelui aer aurit. Acolo stă la masa lungă, albă, Bătrânul zeu cu barba de ninsoare Și din păhare nalte bea auroră Cu spume de nori albi. Și îngeri dulci În haine de argint, frunți ca ninsoarea, Cu ochi albaștri cari lin lucesc Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arfa sa și aerul roșește De voluptatea cântecului său... Nu credeți cum că luna-i lună. Este Fereasta cărei ziua-i zicem soare. {EminescuOpIV 88} Când îngeri cântă de asupra raclei În lumea cerurilor - ele-albesc Și nu mai pătrund raze aurite Prin vechiu oblon - ci raze de argint Și pe pământ ajung țăndări duioase Din cântecul frumos - dar numai țăndări... Ici în sicriu, sub cel capac albastru Și țintuit și ferecat cu stele, Noi viermuim în masse în cadavrul Cel negru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
verde, Chidron scaldă-n unda-i clară ierburi mari - ș-apoi se pierde În cetatea ce-n văi doarme - miticul Ierusalim. Și în Libanon văzut-am rătăcite căprioare Și pe lanuri secerate am văzut mândre fecioare, Purtând pe-umerele albe auritul snop de grâu; Alte vrând să treacă apa cu picioarele lor goale Ridicară rușinoase și zâmbind albele poale, Turburând cu pulpe netezi fața limpedelui râu. Am văzut regii Iudeei în biserica măreață, Unde marmura în arcuri se ridică îndrăzneață Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din poveștile asire, Alte blonde cu păr de-aur - vise tainice de Nord. Dar venit-a judecata și de sălcii plângătoare Cântărețul își anină arfa lui tremurătoare; În zădar rugați peirea - muri se năruie și cad! Cad și scări, ș-aurite arcuri, grinzi de cedru, porți de-aramă, Soarele privește galben peste-a morții lungă dramă Și s-ascunde în nori roșii, de spectacol speriat. Și popor și regi și preoți îngropați-s sub ruine. Pe Sion templul se sparge - nici un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
albe-n turme Prin cărările de codru, pe de frunze-uscate urme, Vin rupând verzile crenge cu talangele de gât; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare Pîn-din el o-mpărăteasă iese albă, zâmbitoare, Pe-umăr gol doniță albă - stemă-n părul aurit. Din copaci ies zâne mândre, de-mpărat frumoase fete, Ținând donițe pe umeri, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin-, Ce sub dulcile lor mâne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o coboară - ș-o coloră Cu-a lor sânge care-n râuri ude, roșii, de-auroră, Împle-a norilor spărture cu mari lacuri de rubin. Norii fug și se desfășur - bolta limpede se-ndoaie. În zenit stau zeii Romei în auritele lor straie, Lăncile și-ncrucișează privind armia din văi; A lor chipuri luminoase strălucesc frumoase-n soare, Ei și-ntorc caii cei falnici și-auritele lor care Spre apus - iar roșul soare îi urmează-ncet pe ei. Zeii Daci ajung
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Norii fug și se desfășur - bolta limpede se-ndoaie. În zenit stau zeii Romei în auritele lor straie, Lăncile și-ncrucișează privind armia din văi; A lor chipuri luminoase strălucesc frumoase-n soare, Ei și-ntorc caii cei falnici și-auritele lor care Spre apus - iar roșul soare îi urmează-ncet pe ei. Zeii Daci ajung la marea, ce deschide-a ei portale, Se reped pe trepte nalte și cobor în sure hale. Cu lumina, ei îngroapă a lor traiu întunecos
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mândre strălucite! Cu fața lui cea trasă, ce dureros de pal! Cu ochii mari ce-și primblă privirile-i unite, C-o frunte-n bucle-și pierde puternicu-i oval - Astfel feciorul tânăr pe cugetu-i (țintit e) Stă rezemat de pragul auritului portal: A tatălui său vorbă aude și se-nchină - Un semn că se supune măsurei ce-o destină. S-apropie cu pasuri modeste, line, rare Și umil îngenunche pe treapta de la tron: "Pe mâne, pe când noaptea v-aprinde blîndu-i soare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arfă de-aramă Și vulturu-n doliu copiii și-i chiamă, Prin nouri cad stele și-n abis se sting. Și grindini cu ghiața cu ghemuri ca rodii Se sparg de a stîncelor coaste de fier Și-n ceruri se-ncurcă, auritele zodii Și dracii la râuri adun licapodii Și iarna mugește călare pe ger. De-asupra-ăstui munte cu fruntea sterpită, De-asupra de lume, de-asupra de nori, Stă magul; privește furtuna pornită: De-asupra lui soare cu raza iubită, Desupt iarnă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mac în păru-i negru, Cu ochii-nchiși un semn cu mîna-mi face. Eu o urmez prin galerii înalte. Isvoare vii din vase stau să salte Și lângă ele nimfele de marmur, Făpturi cerești unor măestre dalte. Pe lucii muri auritele pilastre. În jurul lor sunt așezate glastre, Din care cresc bogate-ntunecoase Ici roze negre, colo flori albastre Și pe ferești perdele de purpură. Un miros răcoros simțirea-mi fură; Deschisă lin e ușa unei sale Și noi minuni uimiții ochi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în noaptea cea largă Privirea... Nainte-i o lume-i deschisă Cu aer văratec pe lunce de visă... Pe maluri de râuri ce scapără line, El vede castele cu arcuri senine De marmură albă ascunse-n dumbrave. În cer mișcă norii auritele nave... O muzică tristă, adînc-voluptoasă, Pătrunde-acea lume de flori și miroasă; Și verzile lanuri se leagănă-n lună Și lacuri cadența cântărilor sună. Subțirile neguri păreau pânzărie De brum-argintoasă, lucind viorie; Și florile toate sub ea-ncremenite Respiră bogate miroase-adormite
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dacă nici acuma din umbră-i nu răsare "Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie {EminescuOpIV 415} Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită ". Pe un tripod s-aduce cățuea aurită, Cu făclii stinse-n mînă-n genunche cad oștenii, Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii. De fumul lor albastru se împle bolta naltă, S-acopere mulțimea, iar flacările saltă, Toți în genunchi cu groază ascultă în tăcere Iar preotul începe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și petrece. Și azi ridic palatul ilusiilor dalbe, Și azi chiem fantasia cu florile-i rosalbe, Revoc trecutu-n viață. - A faptei sântă dramă O văd cum din morminte eroii săi își chiamă, Și azi torn bucurie în cupa mea aurită, Amestec cu flori dalbe durerea-nnebunită, Turnând în cupe de-aur aroma cea amară. Nu voiu să fie-aevea... să fiă, nu.... să pară. Trecut apari din noapte... ilusiuni din ceriu Făceți a voastre umbre să pară adevăr. ȘTEFAN (Bătrîn și-ncoronat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scris în sine Încât ar trebui un traiu de sfânt Ca să-nțeleagă șoapta ta surprinsă, Privirea ta cea dulce și aprinsă. Și de-ar pricepe-o... știi tu ce ar zice Acel fără de seamăn muritoriu? Ți-ar împleti cununi de aurite spice? Ghirlănzi de stele mestecate-n flori? Ar tremura de vorba ce i-ai zice, {EminescuOpIV 483} S-ar înneca de-amor și iar de-amor?... Ce-ar zice el... o știu - și eu ți-o zic: Privind în ochi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și va fi totdeuna. 35. A FOST ODAT-UN CÎNTĂREȚ (cca 1875 ) A fost odat-un cântăreț, Frumos și simțitor. Cîntat-a-ntr-un castel măreț La masa regelui. Frumoasă fată el avea Cum nu s-a pomenit, Cu ochi albaștri râzători Cu părul aurit. Și cântărețul o iubi Și sara prin grădini Când luna tainic străluci I-o spuse tremurând. Ea-l ascultă și-i zise-atunci Cu glasul apăsat: În veci nu pot să fiu a ta De n-ăi fi Împărat. {EminescuOpIV 494
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]