1,337 matches
-
o practică Îndelungă vreme și cu absolută implicare? Calitățile induse prin cultură și talent forțează ființa să asimileze „Înlocuirile”, deformările, să devină cea necesară literaturii. Educarea restrictivă a sensibilității, metabolismul deformat de solitudine, orgoliul devoțiunii creatoare, cinismul spiritului critic, excesul auster sau, dimpotrivă, senzorial, tensiunea somației artistice?... Trăirea În obsesie, precum scrutarea insistentă a invizibilului În transparențele vasului de Bacara, nu mai Îngăduie, apoi, reacomodarea instantanee cu realitatea. Timpuria conviețuire cu arta (și cu artificialitatea, de altfel) modifică, treptat, se pare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de mii de lei! Sumă măreață, scandaloasă, nu doar din punctul de vedere al forurilor de partid gata oricând să blameze decadența artiștilor rupți de popor, ci, mărturisesc, și din cel al unui inginer obișnuit ani de zile cu disciplina austeră a unui salariu care, În ierarhia socialistă, nici nu era cel mai rău. Nu prea știam ce să spun și nici nu era nevoie, trebuia doar să ascult, aveam ce. - Știi ce se va Întâmpla cu milionul Împrumutat de la ăștia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ne-am revăzut de mai multe ori la Ierusalim, o dată la Budapesta, de două ori la New York. Timpul se dovedea, de fiecare dată, prea scurt pentru câte am fi avut de recapitulat și comentat. Îl regăseam mereu egal cu sine. Auster și prevenitor, informat, glumeț, obosit, disputat de multe proiecte, dar niciodată panicat. Refuza băutura sau mâncarea sau cheltuiala excesivă, ca orice alt exces, de altfel. Încheierea scrisorilor sau dedicațiilor sale pe cărți și articole era totdeauna lapidară. În 1999, Leon
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de fapt, cum spune Kafka, de „chestiunea evreiască sau disperarea În legătură cu ea”. Kafka se considera el Însuși un produs al imposibilului, pe care l-a recreat continuu, ca text, deci ca viață, și l-a transgresat, astfel, În magică și austeră angajare. Cele trei imposibilități kafkiene ar fi: imposibilitatea de a nu scrie, imposibilitatea de a scrie În germană, imposibilitatea de a scrie altfel. Kafka adaugă acestora o a patra, atotcuprinzătoare imposibilitate, anume: „imposibilitatea de a scrie”, ceea ce se traducea, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din proza lui Schulz ține de alternanță, alternativă, alteritate histrionică. Codificarea opresivă din Metamorfoza kafkiană, centrată pe simbolul Înstrăinării, al limitării și alienării, al reducției anihilante și, până la urmă, ucigașă și sinucigașă, ca și structura riguroasă a unei proze minimaliste, austere, ar fi total inadecvate universului fluid și liric al lui Schultz, specific copilăriei, ultim tărâm paradisiac al libertății. Lumea kafkiană rămâne situată În absurdul legilor restrictive, misterioase ale unei realități epice Înșelătoare. Singularizată, flămândă de sens și semnificație, rătăcind În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
potențează, zilnic, incertitudinile chiar asupra „entității” sale, În care vede un perfect vid. Nu este În stare să intre În contact cu exteriorul, nici cu propriul eu. Un fel de treptată anulare de sine. Aidentității și entității, deopotrivă. Existență sterilă, austeră, o non-existență, caz aproape clinic, deși deloc clinic, de mare interes psihologic și literar. Enrico vede socialul ca o realitate tiranică, vulgară, iar interioritatea ca un imens gol. Viața sa devine o persistentă restrângere, golire de acțiune și de sens
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aceste serate de „public relation”, ci și el, mult mai obișnuit cu ele decât mine. Se tot Însingurase cu vârsta. Numărul celor cu care menținea dialogul scăzuse. Trecea prin perioade de depresie, deși continua exercițiile yoga și un regim alimentar auster. Mi-aduc aminte că, după o seară În care ne văzusem cu vechiul său prieten, Saul Bellow, și cu soția acestuia, Jenice, mi-a telefonat să explice comportarea sa oarecum bizară, cu intervenții retorice exagerate. Regreta. Depresia nervoasă Îl domina
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o emanație «pură» a năzuințelor noastre, ci și o imanență, o plonjare în real, o posedare a sensibilului și a concretului” (În discuție poezia). Despre această „plonjare în real”, dar și despre „gânduri înalte” dau seama poemele. Poetul notează, transcrie auster „formidabila aventură a zilei”, însă aici este cuprins și un traiect al ieșirii din contingent. Asemenea lui Sisif, el urcă muntele, simultan un urcuș al existenței și al creației: „Sisif pe muntele negru/ Neagră e stânca pe care o poartă
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
ifose, nepăsători și ușurateci, se țin de intrigi, bârfe și amantlâcuri. Cu sufletul ei curat, tânăra Sanda, crescută într-un institut catolic din Franța, pare aici o rătăcită, mai ales că-i lipsește, ca dintotdeauna, afecțiunea maternă. Elena Rodan, mama austerei și sfioasei făpturi, este o mondenă, frivolitatea-i de femeie dedată plăcerii simțurilor atingând cote de cinism. Îl seduce pe Mihai Lavin, îndrăgit de Sanda încă din copilărie, și nu pare zguduită atunci când nefericitul, răvășit de capriciile și de intenția
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
sens clasic, proza nu reprezintă o invenție decât în măsura în care transpunerea realului o implică sau o pretinde. Ficțiunea se ivește din observația trăită, din faptul concret care devine literatură. Sondând cu predilecție fenomenul negativ, detectat cu subtilitate și rafinament, proza aceasta austeră este dublată de o intenție satirică. De factură confesivă, nota ei esențială este dată de neputința iluzionării. O luciditate inchizitorială controlează totul, deoarece atitudinea se naște dintr-o adevărată „vocație” a neîmpăcării. Personajul preferat al prozatorului este un ins care
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
cu poezie în „Convorbiri literare” (1977) și editorial, cu volumul Fântâni carteziene (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut). Mai colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „România literară”, „Tribuna”, „Dialog” ș.a. Universul poeziei lui D. se definește printr-un lirism cerebral, auster, în care miturile și simbolurile esențiale ale culturii europene ordonează într-o viziune geometrică elanurile romantic-juvenile ale unui suflet aflat la răspântia marilor întrebări existențiale: „Să îngenunchem în amurg / sub candela sfântă / a inimii noastre / și să cerem iertare / iertare
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
care își găsesc loc în cronică sunt războiul ruso-turc (1768-1774), luarea Bucovinei, ocupația rusească din 1806-1812, zilele de „zaveră” (1821), revoluția de la 1848. Câtă vreme se bizuie doar pe scrisa altora (Grigore Ureche, Dimitrie Cantemir, Dionisie Fotino ș.a.), expunerea e austeră. Când evocarea se apropie de vremea sa, stilul se însuflețește, prinde culoare. Nostalgia trecutului se desprinde din cronica lui D., conștient totuși de neajunsurile vechiului regim, pe care le pune însă, în mare parte, pe seama „streinizmului”, condamnând „stăpânirea grecilor”. El
DRAGHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286850_a_288179]
-
totuși cu o dicție și o „tactică” proprii, care o individualizează. Pătrunsă de un discret umor sec, autoreflexiv, caracteristic distanțării ironice, prozei îi lipsesc atât frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o undă de romantism și sentimentalism. Textualismul practicat rezidă în deconspirarea intermitentă a iluziei referențiale, în autocomentariu, în desfacerea la vedere a
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
pe aceea de a Înainta pînă la gardul de sîrmă, spart din loc În loc, care decupează situl arheologic Într-o plasă știrbă de drumeaguri pulverulente; pe aceea de a-și Îmbăta privirea cu rusticele Împrejurimi. Turistului, oarecum obligat la conduită austeră de autoritatea monumentului, i se poate face totuși foame și se vede nevoit să-și asume gestul decojirii gălbuielor portocale de vară din rucsac, În chiar plin teatru de la Epidaur. Antichitatea, despre care a citit sau auzit, Îl dezamăgește prin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate fi citit și ca un breviar de artă militară, abundă în detalii privind asedii și fortificații de cetăți, muniție și tactici militare, durata unor bătălii sau efectivele ce se confruntă. Statura voievodului, ca principe și cavaler creștin, se desenează auster într-un peisaj predominant cazon. Succesiunea episoadelor, dinamică, imprimă ritm relatării. Cronica furniza, de altfel, și primele, succinte „povestiri”, reiterate de scrisul istoriografic. După o luptă pe Siret aparent pierdută, Ștefan „zace” o dimineață „printre morți”, până spre prânz, când
CRONICA MOLDO-GERMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286525_a_287854]
-
printr-o rememorare, a lui Felix Masota, personajul central), fără a izbuti însă transfigurarea epicului într-o perspectivă de anvergură. În volumul de povestiri și nuvele Sfârșit de vară (1984), sunt transcrise momente de viață într-o manieră neorealistă: cadre austere, eroi ce se prăbușesc în singurătatea sinelui. Proza ridică faptul banal, aparent plat, la valențele alegorice ale unor semnificații existențiale. Ca traducător din italiană și-a manifestat preferințele pentru autorii contemporani - prozatori și poeți -, selectați din aceeași zonă de preocupări
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
într-un univers al arbitrarului. Le sare țandăra din nimica toată, se ceartă, se încaieră, fac tărăboi, râd fără pricină, le vine chef să se sinucidă, își pun întrebări bazacoane, totul într-un amalgam de încurcături și potriveli funambulești. Un auster jurnal al detențiunii la Văcărești este Celula nr. 13 (1932). Notațiile reci, denudate de orice artificiu, nu evită zonele întunecate ale traiului la gherlă, așa cum, prin excepție, lasă să le scape și câte un puseu de lirism elegiac (stârnit de
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
-i / exclusiv datorită minciunii lor”). Poemele sunt deseori străbătute de demonul binefăcător al ironiei care, atunci când nu e pașnică și bonomă, devine sarcasm neîndurător, îndreptat împotriva unei lumi străine și ostile (“Azi va muri cea din urmă speranță. / Sunt cântecelul auster, morbid, / intonat ca un imn de o paiață / în luminișul nelocuit”). Refugiul în sine este adeseori soluția salvatoare, la care se revine obstinat, cu speranță și cu lehamite (“Ochii obosiți se închid. / Universul e un animal părăsit. Îmi trag pe
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
sfârșit la Canal/ În Zarca Aiudului, la Reduit/ ispășind milenii de pușcărie/ și Mări Negre de lacrimi// Scotociți în lăzi ferecate, în amintiri/ oricât de senine/ certificatele noastre de existență furată”). Poezia de notație cultivată de A. e una extrem de austeră, deși o sensibilitate ușor melodramatică transpare, nu de puține ori, din scrisul ei. Există o vizibilă încercare de a ridica accidentalul spre dezbatere metafizică, ceea ce convertește (adesea) și chemarea erosului spre thanatic, spre profunzimile cosmice ale eternității („și steaua mea
ALEXANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
răceală, o detașare, evidentă când asculți, de exemplu, sonatele de Scarlatti. Unii comentatori au remarcat asta. A.B. Nu știu ce să zic, mie îmi place cum cântă Ciccolini sonatele lui Scarlatti. A.V. Și mie. Reținerea lui nu afectează discreția, lirismul auster din așa-numitele exerciții, cum le-a numit, modest, Scarlatti însuși. A.B. În general, îmi place ce cântă Ciccolini. Am avut șansa, copil fiind, să îl ascult la Cluj, "pe viu", și a fost una din primele mele impresii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cea a magistraților republicii. El a salvat Roma amenințată de vecinii săi, și-a îndeplinit mandatul încredințat și apoi s-a întors la coarnele plugului. Cincinnatus traduce astfel percepția soldatului viteaz și a generalului eficace, dar și a cetățeanului modest, auster, truditor, disciplinat". Eugen Cizek, Istoria Romei, Editura Paideia, București, 2002, p. 22. 28 Spinoza deosebește binele de rău, astfel: ,,Prin bun înțeleg ceea ce știm sigur că ne este folositor.(...). Prin rău, însă ceea ce știm sigur că este o piedică de
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o chilie, unele coșmaruri s-au transformat în vise. Mi-a revenit mereu în minte pictura lui Fra Angelico, din chilia lui de la Mînăstirea San Marco, din Florența, Annonciazzione. Bunavestire. Imagine repetitivă a liniștii și fericirii mele. Într-un spațiu auster, monocolor, dirijat de rigori și trasee fixe, Beato Angelico pictează pe pereții unei chilii, în culori vii și suave, în linii de o delicatețe ireală, viața însăși. Și miracolul întrupării lui Isus. Îngerul cu aripi mari, pastelat colorate, îngerul cu
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
Unul din frații fetei recunoscuse rapid că venise să-i ceară bătrînului „explicații“, că discuția degenerase, și că-l lăsase aproape mort pe betonul din sala de gimnastică. Oficial, reconstituirea era condusă de judecătorul de instrucție, un omuleț uscat și auster, îmbrăcat cu un pantalon de lînă și un pulovăr de culoare închisă, cu fața permanent strîmbată de un rictus plictisit; dar cel care s-a impus rapid ca adevăratul maestru de ceremonii a fost căpitanul Chaumont. Vioi și bine dispus
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
critic, a istoriei literaturii noastre, utilizabila nu numai pentru străini dar și pentru noi. De aceea și doream să o faci Dta și nu altul (idem). NU SE poate trece peste cele 60 de scrisori - elevate, calde, de un farmec auster - ale cărturarului Nicolae Cartojan (1883-1944), adresate lui B. Munteanu între 1923 și 1939. Este unul din prietenii "exteriori", dincolo de cercul apropiat: V. Băncilă, Lucian Blaga, Ion Chinezu, Gr. Nandris... Relațiile lor sunt colegiale, de lucru, între oameni de carte discutând
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
un superb decor natural franțuzesc (mai rar întîlnit în producțiile americane), în ciuda faptului că Robert De Niro nu este singura vedeta (ba chiar dă impresia că vrea să se ascundă în spatele unui fals naiv Jean Reno sau la brațul unei austere Natascha McElhone!), atenția tot el o polarizează. Personajul sau este cel ce strecoară cele cîteva replici menite să justifice titlul și respectiv explicația noțiunii de ronin - familiară cinefililor datorită suitei de ecranizări din perioada 1932-1962 (în 1942 Mizoguchi atacă și
Clipind în întuneric by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18171_a_19496]