2,645 matches
-
pentru a da peste mînă Rusiei și a-i ruina poziția la Sofia față de noul client și protejat bulgar, abia ieșit din turma "raialelor" turcești și ocrotit ca un copil mic de misiunea rusească a generalului Kaulbars. Contele Kevenhuller, trimis austro-ungar la Belgrad (și viitor ambasador la Paris), i-a impus acest război, pregătit superficial, regelui Milan, care obiecta că nu are nici zece cartușe de soldat și primea replica: "Nu are nici o importanță! Va fi un război alb și diplomatic
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
prestigiul său și căuta deja o revanșă, chiar și cu prețul unui război general. Pretextul? Nici un profet nu prevedea atentatul de la Sarajevo, dar, fără a căuta prea departe, erau destule subiecte arzătoare, gata să provoace incendiul. Chiar în sînul monarhiei austro-ungare, victoriile Serbiei în Turcia provocaseră manifestări de bucurie și de solidaritate iugoslavă a căror amploare uluise pe conducători. Condamnarea la mai mulți ani de închisoare dată de Franz Iosif primarului Ljubljanei și altor funcționari, ca urmare a scrisorii trimise de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lungi, cu schimbări de ritm și figuri, regizate ca o piesă coregrafică. 83 Nechemat. 84 Funcționar. 85 Neconformă exigențelor de paritate, stipulate în statutele caselor domnitoare. 86 Numele rîului care separa Austria de Ungaria. 87 Împuțiți. 88 Șeful Marelui Stat-major austro-ungar în timpul Războiului (1941-1916). 89 Socrul autorului. 90 Ambasadorul Germaniei. 91 Miniștrii de Externe ai Austro-Ungariei și ai Rusiei. 92 Ischl, orășel din Tirol, unde Împăratul avea un castel de vînătoare. 93 "Quos ego...", aș trebui, vorbe amenințătoare la adresa subordonaților, sub
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Pădurea spânzuraților, pregătit printr-o nuvelă Catastrofa. El analizează criza unui suflet mediocru în luptă cu o dramă peste puterile sale. Apostol Bologa, român ardelean și ofițer austriac, nu știe să opteze pentru o atitudine: să fie soldat credincios țării austro-ungare sau naționalist și bun român. El oscilează luptând fără ardoare și cere doar mutarea când e adus pe front românesc. Eroul din Catastrofa, ființă primară, încurcată în regulamente, trage pur și simplu în conaționalii săi. Bologa, fără a avea exaltări
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se însănătoși, de a-și căuta leacul. Completez: de vreme ce pleacă la București în primăvara lui 1888, înseamnă că poetul se baza și pe sănătatea deja dobândită. El are o sumă frumușică de bani încât să-ți permită drumul în Imperiul Austro-Ungar, însoțit, probabil, de Veronica Micle ori (și) de un medic. În 1889, însă, în loc să fie lăsat să și urmeze drumul - este pecetluit la doctorul autohton Șuțu, lăsat în grija metodelor sale înțepenite în același mercur abundent de la 1883, de dinaintea plecării
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Transilvania”. Debutează editorial cu volumul Informații literare și culturale (1903-1910), apărut în 1910. Ia parte la războiul mondial, impresiile de combatant consemnându-și-le în memorialul Trei luni pe câmpul de război (1915), subintitulat „ziarul unui român, ofițer în armata austro-ungară, ce a luat parte cu glotașii români din Ardeal la luptele din Galiția”. Rănit, spitalizat la Sibiu, pleacă la sfârșitul lui aprilie 1915 la București. Colaborează la „Epoca” (rubrica „Vorbește Ardealul”), „Capitala”, „Tribuna” (București). Participă ca ofițer la luptele de la
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
dintre cei mai cu vază, Gheorghe Costa-Foru, ministru de Externe și Manolache Costache Epureanu sunt siliți să iasă din guvern. Gheorghe Costa-Foru a fost silit să părăsească portofoliul și guvernul din cauză că era partizan al joncțiunii căilor noastre ferate cu cele austro-ungare, joncțiune împotriva căreia se ridicase o mare agitație în țară. Urmașul lui Costa-Foru a fost Vasile Boerescu. Această criză ministerială a făcut mult zgomot pe vremuri, fiindcă ministrul silit să iasă din guvern era lovit cu numeroase bănuieli și acuzațiuni
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui Vasile Boerescu în guvernul Lascăr Catargiu consolidându-se. Problema joncțiunii căilor ferate românești cu cele străine - amintită tot aici de Bacalbașa - a frământat opinia noastră publică în anii 1873-1874, liberalii radicali îndeosebi pronunțându-se împotriva joncțiunii cu căile ferate austro-ungare la Predeal și Oituz, considerându-se că în felul acesta imperiul bicefal vecin - inamic potențial al României într-un viitor război național - va dobândi avantaje strategice păgubitoare nouă. Vasile Boerescu - și Bacalbașa uită să facă această precizare - susținea însă necesitatea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
l-au înțeles în profunzime. Neținând seama de pretențiile puterii suzerane (Imperiul Otoman) care refuza tânărului stat român dreptul de a încheia tratate comerciale cu alte țări, România a semnat, la 10/22 iunie 1875, la Viena, convenția comercială româno austro-ungară, care, pentru a intra în vigoare, trebuia să fie aprobată și de Parlament. În urma unor înverșunate discuții convenția a fost votată de Cameră și apoi de Senat, la 2/14 iulie 1875, cu 25 de voturi pentru, 8 contra și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe care și-l rezerva Austro Ungaria în problemele economice ale României, încetinirea inevitabilă a dezvoltării economice a țării noastre, mai ales în direcția creării - printr-o politică protecționistă - a unei industrii naționale, datorită pătrunderii în România a produselor industriale austro-ungare etc. A prevalat însă - cum era și firesc - aspectul politic al problemei, relevat cu pregnanță și de Ion Strat, „raportorul comitetului de delegați al secțiunilor“: „Este însă ceva, d lor de putați, care este mai presus de toate considerentele economice
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
reprodus în traducere câteva zile mai târziu de către „Românul (Ministerul sabiei - Säbel Ministerium din București“, ROM., an. XX, 12, 13 aprilie 1876, pp. 321-322) fiind preluat la 14 aprilie și de Telegraful. El reflecta interesele egoiste ale cercurilor con ducătoare austro-ungare care, provocând destabilizarea în sud-estul Europei, doreau să-și extindă aici sferele de influență, temându-se, totodată, de expan siunea, în aceeași zonă, a Rusiei țariste. 35. Guvernul Lascăr Catargiu se pronunțase pentru o strictă neutralitate în conflictul care izbucnise
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
întrebuințată de Nicolae Ionescu într-o notă din 8/20 octombrie 1876 adresată agentului nostru diplomatic la Constantinopol într-o problemă litigioasă cu guvernul turc referitoare la extrădarea a trei criminali care uciseseră pe teritoriul românesc, la Ismail, un bancher austro-ungar. Fraza care cuprinde această ciudată expresie era într-adevăr ininteligibilă: „Cu această ocaziune însă Savfet-pașa, găsind de cuviință a face Agenției încunoștiințarea ce mi s-a trimis în copie, eu socotesc că numai printr-însa excelenția-sa nu poate să eludeze
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Învinuit mai apoi de amicii săi politici radicali că l-a elogiat și s-a înclinat în fața țarului, simbol temut al reacțiunii europene, fruntașul liberal-radical le-ar fi răspuns acestora - potrivit unui raport din 20 iunie 1877 al agentului diplomatic austro-ungar la București, Zwiedinek von Sudenhorst - că „gestul protocolar nu are nici o importanță, deoarece are ferma convingere că urmările războiului, chiar dacă Rusia va fi învingătoare sau învinsă, vor prăbuși absolutismul țarist și vor deschide calea democrației“. Vizionarul C.A. Rosetti avea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
treia parte din cei ce erau angajați, este o probă incontestabilă că românii nici n-au ezitat, nici nu s-au dat înapoi dinaintea pericolului. Ei au dat prin aceasta o dezmințire prognosticurilor nedrepte de cari a fost plină presa austro-ungară și germană în aceste din urmă luni [și] cari aruncau calomnii asupra acestei tinere armate. Românii s-au bătut și încă s-au bătut cu bravură... În ziua de Sf. Alexandru [fără îndoială că] ei au ținut postul lor cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Broșură să se fi scris și În limba germană. Rugămintea mea este următoarea: Din câte am aflat, răposatul folclorist Simion Florea Marian, ca om de o vastă cultură (...), prin colaborarea cu alți confrați de peste munți și alte zone ale Imperiului Austro-Ungar aduna o seamă de documente și informații despre tot ce se Întâmpla și ce era mai interesant pentru Națiunea Română. Mă gândesc: Este imposibil ca să nu fi făcut ceva notări sau să fi strâns informații și chiar fotografii sau descrieri
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Adam Bălțatu - donat la Muzeul „Ion Irimescu” În Fălticeni. Învățătorul Vasile Tomegea, donat la Muzeul comunei Boroaia, care muzeu este o bijuterie; se află acolo costumul de gală al unui general, din primul război mondial; planul de atac al Imperiului austro-ungar, În perioada primului război mondial, donate de colonelul Cocolaș din București, cu care am discutat. Academicienii: Ion Irimescu. Portretul l-am donat la școala „Ion Irimescu” din Fălticeni, vis-à-vis de Piață, cu ocazia aniversării a 125 de ani de la Înființare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
se părea că aici „sunt mai perceptibile”, cum mărturisește, „tensiunea și conflictele spiritului german”, ci și pentru a fi mai aproape de editura Rowohlt. Mai păstra amintiri plăcute din tinerețea de dinaintea celor „5 ani de sclavie războinică” În armata Kakaniei Imperiale Austro-Ungare, când lucrase ca redactor la Neue Rundschau a lui S. Fischer și Îi rămânea destul timp și pentru preocupările sale literare. Acum, curajul Îi venea dinspre Ernst Rowohlt... Într-adevăr, peste câțiva ani, În 1919, temerarul mentor al atâtor scriitori
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
platoul - nu foarte înalt - cunoscut sub denumirea de Voltafil, a constituit un punct strategic excepțional în primul război mondial. Și partea de vest a Ucrainei era renumită pentru asemenea platouri. Aici au avut loc confruntări sângeroase între armatele nemțești și austro-ungare pe de o parte, și cele rusești pe de altă parte. În timpul celui de-al doilea război mondial, zona a devenit de nerecunoscut în urma bombardamentelor, dar aspectul acesta nu ne interesează deocamdată. Pe profesorul Petrov îl interesa la Voltafil faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
La împlinirea vârstei de 70 de ani (1868-1938), Târgu Mureș, 1938; Iorga, Oameni, IV, 301-302, 305-306; Bârlea, Ist. folc., 418-419; Iordan Datcu și Sabina C. Stroescu, Dicționarul folcloriștilor, București, 1979, 153-154; Antonie Plămădeală, Românii din Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-ungar (1867-1918). După documente, acte și corespondențe rămase de la Elie Miron Cristea, Sibiu, 1986; Antonie Plămădeală, Contribuții istorice privind perioada 1918-1939. Elie Miron Cristea. Documente, însemnări și corespondențe, Sibiu, 1987; Păcurariu, Ist. Bis., III, 427-429, passim; Păcurariu, Dicț. teolog., 133-134. M.
CRISTEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
1888-1889) i-au apărut unele dintre cele mai izbutite creații: Nunta Zamfirei, Rada, Numai una!, Mânioasă, Fata morarului, însă în 1889 postul lui se desființează. El intenționa să treacă munții în România, spre a scăpa de serviciul militar în armata austro-ungară, dar, la recrutare, fu socotit inapt, datorită unei boli de inimă. Era în așteptarea unei burse de studii la Viena, când T. Maiorescu (la insistențele lui I. Slavici) îl invită la București și îi oferă un post de „desemnator ajutor
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
de Schiller (1910), Odiseea de Homer (tipărită în 1966). Munca de tălmăcire a capodoperei lui Dante, Divina Comedie, îl absoarbe în întregime. Dându-se, în 1908, o amnistie pentru toți cei care nu se prezentaseră la serviciul militar în armata austro-ungară, C. vine la Hordou să-și vadă rudele și prietenii și îl cunoaște pe Liviu Rebreanu. În 1912, petrece șase săptămâni în Italia, studiind documente și materiale privitoare la opera marelui florentin. Îl întâlnește la Tismana pe romanistul Ramiro Ortiz
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
selectare, de rescriere a câtorva nuvele publicate anterior. Romanul Pe urmele destinului (I-II, 1943) conferă o nouă deschidere prozei autorului transilvănean; apelând la o documentație riguroasă, el urmărește peregrinările unei familii din Ardeal pornite să se salveze din fața armatelor austro-ungare, în 1916. Familia lui Costache Cimbrișor este, așa cum declară C., propria sa familie. Roman-document, Pe urmele destinului trădează și apetența pentru călătorie a scriitorului. Locurile noi sunt văzute prin ochii omului simplu, care înțelege și interpretează evenimente, obiceiuri, caractere după
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
Murășanu ș.a., proză de I. Agârbiceanu (În sat), Liviu Rebreanu (Învățătorul), publicistică semnată de Al. Mocsonyi, At. M. Marienescu, Ioan Slavici (Creșterea rațională - un eseu despre om văzut prin prisma filosofiei lui Schopenhauer, dar și despre statutul românilor în Imperiul Austro-Ungar), studentul în filosofie Victor Păcală (un amplu articol, Principalii reprezentanți ai materialismului și influența practică a vederilor lor), un alt student, Dionisie Stoica, care abordează problema „literaturii noastre populare nescrise”, iar după 1918, Nicolae Iorga (Datoria studențimii ardelene), Iuliu Maniu
ALMANAHUL SOCIETAŢII DE LECTURA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285296_a_286625]
-
ALMANAHUL SOCIETĂȚII ACADEMICE SOCIAL-LITERARE „ROMÂNIA JUNĂ”, periodic literar scos la Viena, în anii 1883 și 1888, de Societatea studenților români din capitala Imperiului Austro-Ungar. Editarea unui periodic literar a constituit unul dintre țelurile acestei asociații încă de la întemeiere. Un eficient sprijin a primit „România jună” din partea membrilor societății Junimea, în special de la T. Maiorescu și I. Negruzzi, care au și participat efectiv la selectarea
ALMANAHUL SOCIETAŢII ACADEMICE SOCIAL-LITERARE „ROMANIA JUNA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285295_a_286624]
-
smuls rădăcinile. Tonele de aur și argint care au plecat din Dacia ocupată la Roma, sau din Principate la otomani, marele tezaur românesc dus în 1916 la păstrare la Moscova, ceea ce ni s-a furat din Transilvania și Bucovina de către austro-ungari, plățile făcute după cel de-al doilea război mondial, dar și în timpul celor 50 de ani de comunism, sunt subiecte care nu trebuie să lipsească din manuale. Dacii de pe columna Traiană rămân simbolul perenității, chiar dacă sunt arătați a fi înfrânți
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]