KorAP: Find »[drukola/base=autocar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...149 >

3,708 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

dispăruse. Se simțea din nou băiatul care fusese bătut de băieții din cartier, care se prăvălise fără suflu după ce primise un pumn În stomac, și apoi Încă unul, și Încă unul. —Dwight, iubitule? Îl Întrebă Roxanne Încetișor. Ne Întoarcem la autocar. Crezi că poți să mergi? Se uită În sus spre ea și dădu din cap, incapabil să articuleze vreun cuvânt. — Credeți că putem face rost de o căruță de undeva? o auzi pe Vera Întrebând. — Fără griji, Întreb acum, răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
O să-ți facă bine... Marlena plecă fără tragere de inimă. În hol, Lulu Își luă În primire turiștii ca o majoretă. Ne e tuturor foame? —Daa, răspunseră toți Într-un glas și o apucară spre ușă. Nici nu porni bine autocarul că Lulu dădu drumul la microfon. Spus deja că orașul se numește Ruili, da, Ruili. Dar mai e numit și Shweli În birmaneză, Shweli. Mai mulți se Întoarseră spre colegul de scaun și pronunțară pe un ton monoton: —Shweli. —Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Urmele vechilor temple erau umbrite de un amestec fad de hoteluri Înalte, magazine cu un singur etaj și străzi lărgite și modernizate atât de rapid Încât pământul din jur fusese despuiat de orice fel de vegetație. Neoanele Înlocuiseră apusurile. Cu autocarul, prietenii mei trecură pe lângă clădiri joase cu verande lungi unde bărbați, femei și copii stăteau așezați pe scaune joase. O cățea pechineză gravidă stătea Întinsă pe un scaun verde de plastic. Comercianții Îi invitau pe trecători să intre să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
aceeași fată. Iar unele restaurante erau de-a dreptul pustii. Treaba se făcea În spatele draperiilor, unde era un pat simplu, un scaun, un lighean și un singur prosop pentru spălat. Dacă voiai să-și dea hainele jos, plăteai În plus. Autocarul dădu colțul. —Acolo, strigă Lulu și arătă cu mâna spre un magazin unde o femeie și un bărbat stăteau În fața calculatoarelor. Internet café. Doisprezece kuai pentru 45 de minute. Ultima șansă. Odată ajunși În Myanmar, fără internet. Interzis. Rupert Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
un magazin unde o femeie și un bărbat stăteau În fața calculatoarelor. Internet café. Doisprezece kuai pentru 45 de minute. Ultima șansă. Odată ajunși În Myanmar, fără internet. Interzis. Rupert Își spuse să țină minte locul ca să se Întoarcă mai târziu. Autocarul ieși din oraș și o luă pe niște drumuri neluminate timp de câțiva kilometri până ajunseră la un restaurant format din două pavilioane În aer liber luminate doar de niște instalații albastre de Crăciun. Mâncați acum, slăbiți mai Încolo, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
pe melodia de la Happy Birthday. Pe drumul spre hotel, prietenii mei fredonară această nouă colindă hibrid. Mai erau doar câteva zile până la Crăciun și cine știe ce urma să le aducă Moșul chinezesc. Ar fi trebuit să-și cumpere cadouri unii altora? Autocarul trecu din nou pe lângă aceleași fete Învăluite În lumina roz, așteptându-și clienții, pe lângă cățeaua pechineză gravidă dormind În continuare pe scaunul verde de plastic. Dacă nu obțineau viza aia curând, acesta va fi peisajul pe care-l vor vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
nevoie de un lințoliu. Trei băieți cam de cinci-șase ani se zbenguiau deasupra grămezilor de fân Înalte de trei metri, aflate În remorcile unor minitractoare, cu părinții stând În fața caselor, aparent lipsiți de orice fel de griji. Prietenilor mei din autocar Însă li se părea că cei mici erau pe cale de a-și provoca serioase traumatisme craniene. Din fericire, băieții păreau dotați cu niște reflexe remarcabile. Cădeau În fund și râdeau fericiți, apoi săreau iar În picioare, pregătiți de o nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
minute de verificări și ștampilări, toate astea cu o atitudine autoritară și plină de dispreț, vameșii ne făcură semn să trecem, iar prietenii mei le făcură semne prietenoase, fără a primi Însă vreun zâmbet Înapoi. După o jumătate de kilometru, autocarul se opri În fața unei porți mari, albe. —Curând Îmi voi lua la revedere, spuse Lulu. În câteva minute, ghidul birmanez o să vă ia În primire ca să vă treacă granița până În Muse. Credeam că am trecut deja, zise Moff. Ați ieșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
datoria. Cuplul japonez, și ei și-au făcut datoria. Într-o zi, fetița va crește și-și va face și ea datoria. Așa că, vedeți, fiecare Își face datoria. În acel moment, un tânăr suplu cu trăsături fine se urcă În autocar. Lulu Îl salută și făcură schimb de documente. —Doamnelor și domnilor, permiteți să prezint pe domnul Maung Wa Sao. Și iată-l, un tânăr zvelt de douăzeci și șase de ani, Îmbrăcat cu o cămașă albă fără guler și pantaloni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
noului grup pe care-l lua În primire: Vă rog, prefer să-mi spuneți Walter. 6tc "6" Salvând peștii de la Înectc "Salvând peștii de la Înec" C ând treci granița În Birmania, dai de aceleași flori frumoase care se vedeau din autocar și În China: margarete galbene și trandafiri japonezi roșii-aprins, lantana care crește peste tot ca buruienile. Nimic nu se schimbase trecând dintr-o țară În alta sau cel puțin așa li se părea prietenilor mei. Dar de fapt toate deveniseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
și pentru vânzător, și pentru cumpărător. Cu toții trebuie să supraviețuim, cu toții trebuie să ne amintim. Dar anticipez. După cum spuneam, doar ce trecuserăm granița În Birmania, iar ce ni se așternea Înainte era ceea ce magicianul preferă să ascundă În mâna stângă. Autocarul se oprise lângă o clădire simplă care adăpostea punctul de control pentru vamă și emigrări, o cocioabă cu pereții din placaj vopsit În verde-mentă. Acoperișul era din tablă ondulată, o reminiscență a arhitecturii coloniale, dar Într-un stil mai ieftin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
silabă e mai ușor de pronunțat decât patru. Spun Rangoon pentru că ar trebui să mă gândesc prea mult ca să mi-l amintesc pe celălalt. Sunt prea bătrână ca să mă schimb odată cu vremurile. Dar destul cu pălăvrăgeala, să ne Întoarcem la autocar. Walter și Bennie se dădură jos și-i salutară pe polițiștii de frontieră. Noul șofer, Kjau, sau domnul Joe, cum Îi spuneau prietenii mei, coborî și el să fumeze o țigară de foi. Cei din cocioaba unde se afla sediul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
afecțiune, un simbol al legăturii Înfiripate Între ei. Câștigase privilegiul de a o atinge după cina de cu o seară Înainte. —Marlena dragă, vrei o bomboană mentolată? Întrebă Harry În timp ce toți trei stăteau ca niște maimuțe pe o buturugă În spatele autocarului. Când era tânăr, să oferi o bomboană mentolată era semnalul codificat cum că ești gata pentru o nouă sesiune de sărutat. Acum nu mai trebuia să folosească astfel de coduri prostești. Putea să spună direct ce vrea. O bomboană mentolată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Walter se Întoarseră de la postul de control din colibă. — Ni s-a aprobat provizoriu intrarea, dar va trebui să mai mergem Într-un oraș să ne Înregistreze documentele rând cu rând și va trebui să-mi dați și pașapoartele. Din autocar se auziră mormăieli dezaprobatoare. Walter ridică mâna. — Când ajungem În acest oraș, eu mă voi ocupa de aceste detalii plictisitoare, iar voi veți fi liberi să explorați orașul Muse timp de o oră și ceva. Acolo veți găsi o piață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
detalii plictisitoare, iar voi veți fi liberi să explorați orașul Muse timp de o oră și ceva. Acolo veți găsi o piață destul de animată, mulți negustori care vând stofe și lucruri de felul acesta... — O să ne putem da jos din autocar? Întrebă Wendy. — Da, puteți s-o faceți. Vă puteți da jos să vă plimbați cât vreți. După cum a spus și domnul Bennie, aveți cu toții viză provizorie de intrare În țară. Trebuie doar copiate detaliile despre itinerarul dumneavoastră, puse punctele pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
poliția, consecințele sunt dintre cele mai regretabile, vă asigur. — Mă Întreb ce Înseamnă „mai bun“, Îi șopti Wyatt lui Wendy. În Muse, cei doisprezece prieteni ai mei, cu buzunarele doldora de bancnote birmaneze, periculos de vizibile, se dădură jos din autocar sub soarele cald de decembrie. O luară pe jos spre centrul orașului și se treziră curând Înghițiți de animația cotidiană a pieței: negustori de tot felul, tarabe unde se vindeau materiale, haine și Încălțări de plastic care arătau a rebuturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Înțepături, dureri, fisuri, rupturi și goluri bruște. Fiecare răspuns al lui sau fiecare lipsă de răspuns o durea. Poate simțea asta doar pentru că-i era foarte cald, se simțea nemulțumită și pusă pe ceartă. Își uitase crema de soare În autocar, iar brațele ei pline de pistrui erau deja roz. Soarele ardea mai tare În această parte a lumii și-i era teamă de cum va arăta fața ei În următoarea jumătate de oră, până să ajungă la autocar. Pistruii o să i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
de soare În autocar, iar brațele ei pline de pistrui erau deja roz. Soarele ardea mai tare În această parte a lumii și-i era teamă de cum va arăta fața ei În următoarea jumătate de oră, până să ajungă la autocar. Pistruii o să i se facă mari cât bulinele de pe costumele de clovn. Ce-o să creadă Wyatt despre ea când o va vedea cu tenul roz-șerbet și nasul cojindu-i-se ca o căpățână de usturoi? El nu avea astfel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
și el părul blond, pielea Îi căpătase o culoare ciocolatie delicioasă de la toate aventurile În aer liber cu care-și ocupa timpul. Doamne, de ce era așa de frumos? Îi venea să-l mănânce. Oare se puteau Întoarce mai devreme la autocar? Chiar atunci, Wendy o reperă pe femeia cu pălărie care-i atrăsese atenția mai devreme. Femeia o văzu și ea pe Wendy. Îi făcu un semn discret să vină spre ea. Wendy se uită În jur. —Hai, Îi spuse lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
la ureche, Îi răspunse el vesel pocnind din degete de parcă nici un moment nu i-ar fi trecut prin minte că vor avea probleme la graniță. Le dădu Înapoi pașapoartele. În realitate, Bennie fusese atât de Îngrijorat Încât se Întorsese la autocar și stătuse lângă Walter În timp ce documentele erau examinate și copiate. De la Începutul până la sfârșitul torturii, a stat cu ochii ațintiți, cu urechile ciulite și cu mușchii sfincterului pregătiți de luptă sau de fugă. Ce mă uimește pe mine, spuse acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
susțineau cauza salvării de la moarte a peștilor. Dar acum vedea totul prin ochii lui Esmé. Și era oribil să vezi o creatură prinsă În lupta fără sorți de izbândă pentru supraviețuire. —Doamnelor și domnilor, strigă Walter. Vă puteți Întoarce la autocar acum, iar pentru aceia dintre dumneavoastră care vor să mai facă niște cumpărături sau să mai viziteze, Întâlnire la autocar Într-un sfert de oră. Prietenii mei se risipiră, Wendy se duse să se ascundă de soare În autocar, Moff

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
o creatură prinsă În lupta fără sorți de izbândă pentru supraviețuire. —Doamnelor și domnilor, strigă Walter. Vă puteți Întoarce la autocar acum, iar pentru aceia dintre dumneavoastră care vor să mai facă niște cumpărături sau să mai viziteze, Întâlnire la autocar Într-un sfert de oră. Prietenii mei se risipiră, Wendy se duse să se ascundă de soare În autocar, Moff și Rupert să mai hoinărească pe ulițe, iar ceilalți să caute ceva de fotografiat ca mărturie a faptului că fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
la autocar acum, iar pentru aceia dintre dumneavoastră care vor să mai facă niște cumpărături sau să mai viziteze, Întâlnire la autocar Într-un sfert de oră. Prietenii mei se risipiră, Wendy se duse să se ascundă de soare În autocar, Moff și Rupert să mai hoinărească pe ulițe, iar ceilalți să caute ceva de fotografiat ca mărturie a faptului că fuseseră În acest oraș, oricare ar fi fost numele lui. Undeva Într-un colț al pieței, Bennie găsi o femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
bun, propria umanitate, desenul, murăturile. Acceptă cu recunoștință punguța roz cu tot cu conținutul ei murat, acest gest universal de prietenie. Era incredibil, Îi Încălzea inima. O va păstra mereu - sau până când se va Întâmpla o nenorocire, adică peste numai câteva ore. Autocarul o porni mai departe, roțile sale rostogolindu-se acum pe Drumul Birmaniei, o șosea cu două benzi, pavate grosier, pe care-o Împărțeau cu vacile brahmane, atât cu cele din specia hoinară, cât și cu cele Înjugate la căruțe. Prietenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
dacă semințele erau aduse până aici de vânt. — Primele semințe au ajuns aici probabil cu vaporul, spuse Moff. Dar sub formă de cadouri de la diplomați dintr-o altă epocă. Aici e un ecosistem bun pentru orice fel de plante. După ce autocarul mai parcurse câțiva kilometri, Walter li se adresă din nou. —Meritați felicitările mele, le spuse el pasagerilor, sunteți probabil primii vestici care călătoresc pe această porțiune a drumului venind dinspre China. Anul trecut drumul nu era practicabil și mi-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]