1,260 matches
-
a schimbat destinația. Acum orașul s-a îmbogațit cu un nou lăcaș de cultură :Muzeul „Marcel Guguianu”. Pe o alee din Gradina Publică,refugiat de la casa prof. Eugeniu Bulbuc,unde I.L.Caragiale și alți scriitori și-au marcat trecerea cu autografe pe o fața de masă,oferită de doamna Bulbuc,scriitorul Alexandru Vlahuță tronează în mijlocul naturii: „Iubire e-n rază de soare\ Și farmec în a codrului fanfară\Și visuri dulci în liniștea de seara\In cer și pe pământ e
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
am strâns mâinile și ne-am îmbrațișat cu Gica și cu Veronica.Au sosit în ordine Eugen,Iulian I,Lili,Adi,Sanda,Ela,Titi, Marian,Laurențiu,Nelu,Ștefan,Doina,Mioara și Iulian II. Adi a așezat fața de masă cu autografele noastre școlărești pe catedră.Dintre profesori s-au prezentat la întâlnire:dl.C.D. (Gibi),dra A.,dna S. și dna D.V.Ne-am reluat locurile în bănci.S-a improvizat catalogul. Primul strigat: Eugen.S-a ridicat în doi timpi.Ceva
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
la televizor, îi răspund și îl privesc mirată. Nu-mi vine în minte nimic mai rău. ― De ce? ― Ei bine, mai întâi gândește-te la lipsa de intimitate. Deodată, oriunde te-ai duce, oamenii te recunosc și vor să-ți ia autografe sau să-ți răpească din timp. Ben rânjește. ― Fantastic, spune el. ― Și apoi, continui eu, dându-mi ochii peste cap, invazia presei. Adică știi și tu cum e. Cum ai apărut la televizor, devii proprietate publică, și asta înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nights l-au lăsat fără suflare de cât de entuziasmat era - asta nu numai datorită imediatei creșteri salariale, dar și pentru că a fost recunoscut imediat, chiar și după doar câteva apariții la televizor. Prima oară i s-a cerut un autograf într-un supermarket. Avusese o zi excelentă, dar era obosit, și nu voia decât să ajungă acasă, să-și întindă picioarele și să bea o bere rece și bună. Cum mergea printre raioane, pierdut în lumea lui, a observat încet-încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Harvey Nichols. Iar Richard a avut dreptate, femeile chiar erau superbe. Au comandat șampanie și-n câteva clipe s-au văzut înconjurați de femei fenomenale, cu siluete de manechine, aranjate după ultimul răcnet. Nimeni nu i-a cerut direct vreun autograf, pentru că nimeni nu se putea comporta atât de deplasat, dar era extrem de evident din priviri, din șoapte, din gesturile cochete, că toată lumea știa foarte bine cine este Ben. ― Fantastic, spuse Richard la un moment dat. Trebuie să-mi amintesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Shumy a sărit din pat ca ars și a plecat val vârtej și nici de ce eu nu aveam curajul să mă dezbrac. Eram inhibat de gândurile mele, nu voiam să fiu un alt nume caligrafiat pe un carnețel plin de autografe, visam la o relație bazată pe iubire, nu la un joc asistat de mulți cunoscuți, ca o gravidă la naștere. Nu mai eram eu și am simțit nevoia să mă ridic și să plec după Shumy. Trebuia să evit pasul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se rupă pentru că, neavând pioneze, erau lipite pe perete cu clei, mă temeam mai cu seamă pentru cele cu echipele de fotbal, pentru afișele filmelor cu indieni și pentru posterul cu portarul naționalei, care avea tipărit pe el și un autograf, trebuiau scoase cu mare grijă, să nu se rupă, mai bine putea să se strice zugrăveala, deci sprijinindu-mă de perete, mi-am băgat palma pe sub ele, le-am desprins pe rând, cu grijă, le-am așezat unul peste altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o trebuit să se întoarcă îndurerată la bucătărie și, când am dat buzna prin ușile batante să o consolez, am fost asigurat de doi bărbați în tricouri gri, largi că nu putem face nimic pentru sărmana copilă. Am dat un autograf. Doris era tare dulce în sacul ei de dormit în spatele părului tapat și al hainelor corecte se ascundea o dulceață cu ochi mari, o putoare, o moartă după sulă și toate celelalte. Și ea a negat. Știi, de fapt nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
niște aripi, deasupra orchestrei. În biblioteci am zărit cărțile rare, colecționate cu pasiune, de-a lungul anilor, de cei doi soți. Pe urmă Ioana ne-a pus sub priviri programul unui concert la Buenos Aires, pe care Maestrul îi scrisese primul autograf. Pereții din salon erau acoperiți cu icoane ortodoxe rusești, pe o măsuță erau așezate un crucifix mare de argint și o serie de cutiuțe, tot de argint, din secole trecute. Când ne-am așezat din nou la masa înstelată, mătușa
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și albastre. A dirijat Simfonia a IV-a de Brahms. Ascultându-i muzica, m-a copleșit o emoție infinită, pe care n-o mai simțisem niciodată. La sfârșitul concertului, m-am dus cu programul în mână să-i cer un autograf. Am stat la o coadă imensă de oameni care așteptau și ei să le vină rândul. Când am ajuns în fața lui, m-a măsurat de jos în sus, apoi s-a uitat cu privirea catifelată în ochii mei și am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Cum? Nu sunteți secretara? Credeam că aveți barbă, că sunteți un domn foarte important, de o anumită vârstă.“ Eu le răspundeam amuzată: „Regret că vă dez amăgesc, eu sunt pictorița cu pricina.“ Scrisorile pe care le primesc adesea, unele pentru autografe, încep totdea una cu Cher Monsieur... Sunt foarte mulțumită. Unii însă, care mă cunosc, desigur, își șoptesc la ureche: „Este soția Maestrului.“ Vreau să-mi păstrez anonimatul, dar nu reușesc totdeauna. Ce spunea Sergiu despre această hotărâre în privința semnăturii tale
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
la zona Asia-Oceania. — Cadou, îi explică Roja, a primit-o Bătrînul de la Angel Asturias, cînd a venit în vizită în România în anii ’50, chestie de mare tradiție, au stat mult la taclale, la plecare i-a dat și un autograf pe un exemplar în limba rusă din Domnul Președinte. — Nu v-am spus eu că sînteți pe mîini bune? tresare Patru Ace, tremurînd de bucurie cu ochii la bila ruletei care poposește pe doișpe roșu. — Să fiu al naibii dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
C'est notre compatriote, vorba Compatriotului nostru transfug De la Biserica Ortodoxă Română Din Paris-Bien-Sur-Seine 9 bis rue Jean de Beauvais La doi pași de Eminescul nostru Și la unul doar De Cioranul tuturor Pitit În sicriu De teama vânătorilor de autografe plătiți Cu bucata De Ambasadă și Academie Sub ochii spleenetici a doi Seinarzi Anonimi dar adevărați. Amețitor acest joc de cuvinte Ai putea scrie așa chiar romane De-a dreptul voluminoase Și totuși profunde Și tot atât de românești Pe cât de joyciene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
jr. în rolul Omului lup și mi-a spus că terenul viran de la intersecția lui 39th cu Norton era rampa de lansare a rachetei lui, iar un iubitor al boxului mă recunoscu din meciul cu Blanchard și-mi ceru un autograf, după care îmi spuse verde-n față că autorul crimei este basetul vecinului său și mă rugă să împușc javra aia nenorocită. Răspunsurile negative raționale erau la fel de plicticoase pe cât de fanteziste erau cele ale nebunilor și începusem să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
puțin descurajat de primirea rece care i se făcuse cărții publicate la finele lui octombrie. Du Maurier o Înălțase În slăvi - „pe cât e de lungă, nu are nici un singur rând de prisos“, Îi scria el după ce Își primise exemplarul cu autograf. Criticii Însă fuseseră mai puțin toleranți cu lungimea romanului, iar opinia lui Kiki, deși binevenită, nu era decât o contragreutate neglijabilă În balanța exegezelor, căci era, la urma urmelor, doar un amator În domeniul literaturii. Henry făcu apel la Fenimore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vânzările să crească enorm. Era cartea pe care toată lumea care ieșea În societatea londoneză, În sezonul acela, trebuia pur și simplu să o citească pentru a-și spune părerea. În mijlocul acestei isterii, Henry citi exemplarul pe care Îl primise cu autograf, copleșit de mirare. Cum puteau oamenii să nu vadă că, În ciuda intențiilor bune și a documentării, a problemelor teologice și sociale interesante pe care le aborda, din punct de vedere literar, Robert Elsmere scârțâia ca o vechitură? Perspectiva din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Între degete. Ridică ochii și privi camera mică, zăbovind cu privirea asupra poliței de deasupra căminului, pe care un talmeș-balmeș de obiecte uitate aștepta să ia drumul coșului de gunoi. Pe perete era lipită cu bandă adezivă o fotografie cu autograf a unui grup de punk rock, alături de o familie de troli cu părul creț, o colecție de scoici și pietre de pe plajă și o vedere din Malmö. Crawford se sculă În picioare și se sprijini de poliță, trecînd cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
raportul a apărut În foileton Într-un cotidian rus. Acolo tata relatase cu o anumită naivitate caracteristică vechii lumi, cum Îi dăruise stiloul lui marca Swan amiralului Jellicoe, care i-l luase cu Împrumut la masă pentru a da un autograf pe o listă de bucate și Îi elogiase penița delicată și fluentă. Această nefericită dezvăluire a mărcii stiloului a fost prompt reflectată În ziarele londoneze printr-o reclamă „Mabie, Todd and Co., Ltd.,“ care cita traducerea pasajului și Îl Înfățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe unul care ți-a scurtat, din năuceală și prostie, viața. Am venit la Bibliotecă, totuși, amintindu-mi că aseară m-a sunat N.N., rugându-mă să-i aduc ediția din Piscupescu pe care am scos-o în primăvară, cu autograf. Nu a venit. Știam că nu vine. Nu se ține de cuvânt. I-am vândut anii trecuți cărți rare, fotografii, câteva manuscrise. Aveam nevoie de bani, încă beam, datorii grele după boala și moartea tatei. M-a ajutat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
timpul așteptându-l. Nu-l pierd. Scriu. Mă privesc. Și știu că toate sunt așa cum trebuie să fie. Nu-i dau cartea din generozitate. Nu am exemplare. A promis că o plătește, cu o rotunjire de treizeci la sută, pentru autograf. Nu m-am simțit umilit acceptând târgul. Pentru că nu-mi pasă. Nevoie de bani am. Un autograf (dedicație) pentru mine nu înseamnă nimic. Un târg, doar, ca în bazarurile Orientului... Mi-e somn doar. Poate din frică, din lașitate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fie. Nu-i dau cartea din generozitate. Nu am exemplare. A promis că o plătește, cu o rotunjire de treizeci la sută, pentru autograf. Nu m-am simțit umilit acceptând târgul. Pentru că nu-mi pasă. Nevoie de bani am. Un autograf (dedicație) pentru mine nu înseamnă nimic. Un târg, doar, ca în bazarurile Orientului... Mi-e somn doar. Poate din frică, din lașitate. Dar iarăși, de aici, începe „truda cuvântului“. Și am uitat să-mi iau și ochelarii de acasă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aș fi spus. Din frânturi de fraze, din zâmbete însoțite de începuturi de confesiuni, am început să înțeleg că fusese îndrăgostită de Camil Petrescu, pe când era elevă. I-a vorbit odată chiar, la o „Săptămână a cărții“, când scriitorul dădea autografe pe Ultima noapte de dragoste..., apărută chiar în acel an de demult, 1930. I-a și scris. „Mi-a și răspuns“, se veselea bătrânica. „Ne-am și întâlnit, chiar aci, era tot cofetărie, da’ îi spunea altfel, «Panseluța», am servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
W.W., cu care înregistrasem câteva ore bune de amintiri din anii ’50. Tatăl ei fusese patron de cinematograf cu grădină pe Bulevard și fata crescuse printre oameni ai filmului. Avea încă o colecție grozavă de afișe, fotografii, multe cu autografe de la nume celebre. Voiam să le cumpăr pentru arhiva noastră, dar femeia nu renunța la ele. În schimb, a acceptat să îmi povestească tot ce voiam, privind doar acele afișe și fotografii. Când eram acolo, m-a sunat Conți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cunoscut, la o întâlnire cu tânărul scriitor care eram pe atunci), ajuns apoi instructor de partid la Ceretece din Sectorul 3. Am intrat și, ca în transă, m-am așezat la masa mea de pe vremuri, de sub afișul filmului Reconstituirea, cu autograf de la George Constantin. Am început să scriu. Nu mai beam, dar încă îmi plăcea să intru prin crâșmele frecventate cândva, să mă așez la o masă și să scriu. Un moft, poate, dar atunci nu aveam timp să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încălcare stârnind scandaluri uriașe. Chiar și o privire superficială îi putea distinge imediat pe proprietari. Valerica Scurtu avea un aragaz strălucitor, oalele erau roșii cu buline albe, în colțul șervețelelor care atârnau pe un cuier, apretate și călcate, fuseseră brodate autografe îmbietoare: "Poftă bună ursuleț!" (cine o fi ursulețul? se întrebă maiorul) sau "Gospodina bună ține casa lună". Sanitas-ul de dinainte de război, destul de bine întreținut, aparținea probabil Melaniei Lupu, iar reșoul electric cu cablul ferfeniță, sculptorului. Grigore Popa preferase rafturilor un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]