95,569 matches
-
odaie în care dormeau toți, de-a valma: maică-sa, taică-său și cei nouă puradei. El a fost al zecelea. Maică-sa a vrut să-i pună numele făt-frumos sau greuceanu, dar taică-său nici n-a vrut să audă: Taci, fă, din gură, îi zicem mai mișto, vinetu dinamo. L-au norocit cu numele ăsta fiindcă tocmai rula în oraș, făcând furori, seria winnetou, iar dinamo tocmai câștigase campionatul. Școala nu s-a lipit de el, dar era sprinten
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
atât! Pe urmă am făcut dragoste îndelung până am căzut lați, sleiți de efort... Cred că din cauza asta nici nu puteam să-i citesc romanele, iar tu te enervai și mă tratai în fel si chip, mai ales când mă auzeai spunând cu dispret că le găsesc afectate: populism din vârful buzelor. Mă refeream mai ales la primele romane. Bine, știu, după aceea, mai ales în piesele de teatru, în câteva filme... Camionul, da, sigur că da... Habar nu ai ce
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
când am reînceput să scriu la romanul pe care îl târăsc de atâta vreme după mine. Ditamai camionul!... între timp s-a rablagit de tot, nici nu știu dacă mai e în stare de funcționare. Motorul nu i se mai aude decât ca un bâzâit tot mai stins de bondar prins în hârtia de muște (șterg...). îi lipsește o roată sau, mai precis, un cauciuc. Frâna de mână se mișcă în gol, iar pe cealaltă n-o pot verifica, pentru că nu
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
de față, așa că politețea poate că nu e de-ajuns. în dragoste, spunea Dimov, e musai să exagerezi. Numai așa poți fii sigur că trece mesajul. Romanul, poate că ți-am mai spus, se va chema Camionul bulgar. Sigur, am auzit, cum să nu aud, de filmul lui Marguerite Duras la care tu ții atât de mult. în ultimul timp, am început să mă gândesc și eu foarte serios că ar fi timpul să-i citesc romanele. Nu glumesc deloc. E
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
poate că nu e de-ajuns. în dragoste, spunea Dimov, e musai să exagerezi. Numai așa poți fii sigur că trece mesajul. Romanul, poate că ți-am mai spus, se va chema Camionul bulgar. Sigur, am auzit, cum să nu aud, de filmul lui Marguerite Duras la care tu ții atât de mult. în ultimul timp, am început să mă gândesc și eu foarte serios că ar fi timpul să-i citesc romanele. Nu glumesc deloc. E totuși un scriitor, pardon
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
Dacă ai nevoie de un sfat, așa cum pretinzi, nu-mi face mie teoria literaturii, nu mă lua cu considerații din astea de trei lulele... Tac, nu răspund, deși înteleg foarte bine și chiar mă gândesc că are probabil dreptate. - Mă auzi ? - Da, te aud... - Și-atunci de ce-ai amuțit ? - N-am amuțit, dar nu știu ce să spun... - Mie să-mi spui în primul rând care e subiectul romanului, să-mi vorbești despre personaje. Și, mai înainte de toate, cine conduce camionul? - Un
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
de un sfat, așa cum pretinzi, nu-mi face mie teoria literaturii, nu mă lua cu considerații din astea de trei lulele... Tac, nu răspund, deși înteleg foarte bine și chiar mă gândesc că are probabil dreptate. - Mă auzi ? - Da, te aud... - Și-atunci de ce-ai amuțit ? - N-am amuțit, dar nu știu ce să spun... - Mie să-mi spui în primul rând care e subiectul romanului, să-mi vorbești despre personaje. Și, mai înainte de toate, cine conduce camionul? - Un șofer bulgar. - Păi
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
măcelarul din sat... Căzuse bolnavă. - Spune mai departe. - Asta se întâmpla în Bulgaria, camionul încă nu trecuse granița în Macedonia. Bătea bărbatu-său la ea ca la fasole și ea țipa și se văita ca din gură de șarpe. O auzeau vecinii toți. Și-atunci unul din ei i-a spus bătrânei, când a întâlnit-o la târg. într-o bună zi o s-o omoare, a spus. - Pasionant! - Tu mă descoși, eu nici n-aș fi vorbit despre asta. - Și ce
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
Pasionant! - Tu mă descoși, eu nici n-aș fi vorbit despre asta. - Și ce marfă transportă camionul ? - Nu știu... - Păi cum nu stii! Trebuie să știi, asta e important. în sfârșit, spune-mi atunci despre camionagiu. Vârsta? - E importantă? - I-auzi, bineînțeles că e importantă. Are nevastă, copii ? - N-are, adică a avut o nevastă de care s-a despărțit. Nu știu dacă a și divorțat, femeia a fugit la Sofia. - La Sofia? - Acolo a întâlnit un român și-a plecat
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
înger ce-mi șoptește Că lucrurile-s coapte în amurg. Iau cana-n mînă, roua-n ea mustește, Perdelele în ciucuri fragezi curg, Dulapul poartă-n rafturi omizi crude Ce bat mătasea în mătănii moi, Desprins de fluturi, sufletul s-aude Cum pîlpîie nedumerit apoi; Și iar adorm, în așternut cu vîntul, Izvoare tolonite albe-n prund; Atît aș vrea: un înger, să-l ascund De oameni cu cuvîntul....
Atît aș vrea: un înger ce-mi șoptește... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8307_a_9632]
-
seri, mă sunase Danusia Cum telefonul de-acasă nu răspundea, avusese inspirația să mă caute la domnul Guta. Era bucuroasă că suntin viața. După atâtea eșecuri în încercarea de-a intra în legătură cu mine, nu se mai așteptase să mă mai audă vreodată. Văzuse toate grozăviile prin care trecusem. Vedea și în clipa aceea, la televizor, buluceala din fața guvemului, miile de oameni adunafi în Piafa Victoriei în încercarea unora de a-1 da jos pe lliescu, dar nu pentru a-1 Înlocui
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
El nu făcuse altceva decât să-1 cheme pe lliescu în mijlocul oamenilor. Jos, unde erau ei! Dar nimeni nu-1 credea. Cacealmaua lui eșuase. Cacealmaua lor, a securiștilor. Pentru care ezitantul lliescu era considerat totuși prea radical. Danusia plângea la telefon. Îi auzeam pe copii: „How are you, grand-father!“ Mă emoționasem și eu, ascultându-i pe nepofii mei care, cu aproape douăzeci de ani in urma, când i-am cunoscut, nu intraseră încă la scoala, si care au astăzi și facultatea, si masteratul
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
încheindu-le cu un semn de mirare și cu unul de întrebare. Un porumbel primit cu slana și palinca... se înveselise el apoi. §i la Timișoara, m-au luat în primire cu toții: în sfârșit, au venit americanii! E frumos s-auzi asta. În Yemenul de Sud, unde-am fost de curând, oamenii ies pe străzi ca să strige: „Americani, carati-va acasă!“. §i aruncă în noi cu cocteiluri Molotov... §i ne salța în aer cazărmile... - E totuși de-nvatat câte ceva și din
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
seama că mersesem prea departe. Dar nu mai era nimic de făcut. Cu câtlncercam să-1 liniștesc, cu atat mai mult se-nteteau și hohotele sale de plâns, într-o cascadă de neoprit. §i, printre sughifurile și icnetele care-1 înecau, 11 auzeam urlând din adâncul ființei sale: - Cum am putut să fim atât de nemernici? Of, Doamne, cum de ne mai rabdă pământul? Cum vom putea să trăim mai departe cu o conștiință atât de încărcată? Cum am putut și cum vom
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
ăia de acolo spunându-i condoleanțe, a murit de moartea lui, la 93 se moare mai ușor, nici viața nu mai e atât de viață. la 93 se iese ușor. și kirilă se tot sufoca, îi venea să vomite, își auzea inima, o simțea de sub sârma ghimpată lovind, sângerând, sufocându-se în același timp cu bunicu și chiar când se sufoca în același timp cu bunicu, sună iar sora, îi zice că încă e viu, dar nu știe pentru cât, că
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
nu te lasă înăuntru, te obligă să plutești în afara lui, sub piele. și e periculos să fii atât de aproape de piele. la orice rană, cât de mică, iese sufletul din dumneavoastră, de la sare, corpul împinge sufletul din el. kirilă a auzit limpede: cardiac. și atunci: nu ați înțeles bine, e colonel, domnule doctor, aparatele s-au înșelat pentru prima dată, nu cardiac, colonel, până acum trei luni făcea gropi pentru copaci și vocea cea albă: e cardiac, are inima moale, dacă
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
strânsoare viața va ieși din bunicu sau bunicu o să se facă iar cardiac și bunicu e colonel și coloneii nu mor decât în războaie - și kirilă nu a văzut focuri mari pe blocuri și nici zgomot de arme nu a auzit. dar aici nu avem nimic, aici nu e nici colentina, nici municipalul, aici e spitalul ilfov, nu avem nimic, nu avem chiuvetă în cameră, nu avem decât un tub de oxigen pe tot palierul, doar în caz de urgență, aici
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
nevoie de ajutor, însă bunicu spune că poate respira, începe o ploaie mare de tot, el întreabă: plouă? și kirilă îi zice plouă. să vezi că ploaia asta nu o să ajungă și la noi și kirilă îi zice plouă - și auzindu-se vorbind astfel simte o liniște cum urcă în el. apoi kirilă l-a cunoscut, atunci, pe 23, într-o cameră împuțită din spitalul ilfov, prima dată pe bunicul lui, i-a vorbit 5 ore, i-a cântat și i-
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
descrisă acolo o vînătoare din timpul regimului sovietic care i-ar face pe toți să pălească de invidie. în stepă cade prima ninsoare. E vremea ca lupii să plece la vînătoarea de saigale (un soi de antilope). Deasupra stepei se aude un vuiet ciudat, cu totul altul decît vîjîitul furtunii două elicoptere survolează zona. "De unde să știe ei, lupii de stepă, că prada lor tradițională, saigalele, erau necesare pentru completarea planului de predări la carne, ș...ț că asta era singura
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
Mă voi desprinde cum un fir Din pletele pădurii, Lacrima va deveni Rouă știută doar de îngeri. Numai tu, iubito, vei pricepe Că n-am plecat decât vremelnic, Sufletu-mi va vibra Ca un seismograf în noapte. Mereu, mereu vei auzi Silaba mea, suspinul meu, Glas acoperit adesea De vuiete barbare. Revenire M-a întâmpinat infanteria vântului Și ploaia insistentă precum tristețea. Casa amintirii părea O bătrână cu glugă Privind spre asfințit. Florile ochilor unde au plecat Și glasul mamei, sunet
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
meu flutura deasupra șantierelor ca un steag negru, căci eram un bărbat aproape bătrân, cu prostata mărită și gânduri de sinucidere. Nu-ți presimțeam încă buzele, Forma sânilor tăi nu se contura încă sub hainele tale de școlărița. Totuși îți auzeam uneori respirația pătrunzând prin ferestrele înghețate, scrâjelindu-mi pe piept frunze roșii și ascuțite și atunci îmi spuneam: doar dorința și moartea au asemenea frunze. Mai întâi mi-ai pătruns în cuvinte. Vorbeam cu vorbele tale. Fredonam cântecele neghioabe. Alcătuiam din
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
până-n colț", să cumpere ceapă de la un zarzavagiu ambulant și mă lăsase să supraveghez oala pusă la fiert. Dar eu o zbughisem în stradă, la joacă cu copiii din vecini. Am știut că s-a întors doar când i-am auzit strigătul furios: "Unde-ai fugit, drace?!" Odaia era plină de "scame" negre, atât de multe, atât de dense încât ne vedeam ca prin ceață. Mama a deschis larg fereastra și cu un ștergar în fiecare mână am început, amândoi, să
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
înaltă și ovală, văruită în alb, fără mobile, tristă. Am petrecut destule ore în tezaur. Când, în ultima primăvară a războiului, bombardamentele au devenit mai dese și mai intense, ne adăposteam în tezaur. între pereții groși, în subteran, exploziile se auzeau înfundat iar salvele artileriei antiaeriene țăcăneau ca o pușcă-jucărie. Ca și cum totul s-ar fi petrecut undeva, la mare distanță. Primejdioasă amăgire! Ar fi fost deajuns o bombă care să blocheze scara ca să ne trezim prinși ca niște șoareci în cursă
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
din familii vechi, absolvent de școli și mai vechi. Probabil că l-am idealizat, dar sunt convins și azi că era din stirpea acelor tineri de care țara ar fi avut atât de multă nevoie după război. N-am mai auzit nimic de el. (Din Carnetul unui Pierde-țară)
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
speculație în jurul acestei idei: se voiau europeni, iar a fi european însemna, în secolul progresului, a fi național, a dobîndi conștiința numelui. Cînd i se naște primul băiat, în exil, la Paris, C. A. Rosetti, un reprezentant tipic al pașoptismului, aude exclamația moașei care nu spune un garçon, cum se face îndeobște, ci un Roumain, iar tatăl îi face pe loc, micului român urarea să devină un mare român. Ceea ce nu împiedică întreaga generație să se exprime mai bine în franceză
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]