1,671 matches
-
negre de plastic. De butoiul de care stătea sprijinită atârna o fâșie de hârtie. Luându-și batista, Brunetti Întinse mâna și Întoarse hârtia. „Forțele Aeriene SUA. Ramst...“ O parte din ultimul cuvânt lipsea, dar, de când escadronul Forțelor Aeriene Italiene Își avântase avioanele nebunește unul În celălalt, făcând să plouă cu moarte peste sutele de civili germani și americani de sub ei, toată lumea din Italia știa că cea mai mare bază militară aeriană americană din Germania se afla la Ramstein. Lovi punga cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Luciei, iar aceasta se așeză mai bine în scaun, desfăcându-și încă un nasture al bluzei, astfel încât sânii mulțumiră, tresăltând ispititor. Scoase din geantă o morcov și-l aruncă în arenă, cu un gest princiar... Dincolo de ferestre, ploaia nărăvașă se avântă impetuoasă peste acoperișuri, ca o dansatoare intrată în transă, iar Magicianul privi fix în ochii Iepurelui și strigă încă o dată, cu putere, în timp ce reflectoarele se stingeau, unul câte unul, permițând doar unui con de lumină albastră să surprindă expresia îngrozită
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fiorenza." [Îl escortează în Florența.] Figură 6. Rinaldeschi luat din celula. Insripționat: "Lo cavano di prigione e lo Conducono ad / Esaminarsi." [Îl iau din închisoare și îl conduc pentru a fi cercetat.] Figură 7. Cercetarea de către cei Opt. Inscripționat: "Esaminato avânți i S:S: Otto / confessa et a 24 ore di notte / per sentenza . . ." [După ce este cercetat de către cei Opt seniori, mărturisește, si la a douăzeci și patra oră din noapte, conform sentinței . . . ] Figură 8. Spovedania lui Rinaldeschi. Inscripționat: ". . . dal carnefice
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
pistolul, după care-și trântise, mâna, În buzunar. În clipele următoare, Îl și Încătușară. Trupa de haimanale Încremeni la intrarea În Încăpere. Încremenită a rămas, cine știe cât, după ieșirea, În dimineața care se vestea lumii, a unui feeric soare, care se avântase spre cerul senin, pe când, duba poliției Îl primea, Încăpătoare, pe nevolnic. Într-o altă mașină, Însoțit de alți polițiști, urca, și Olovinaru, care, Înainte de a fi Închis portiera, după el, Întoarse capul, către clădirea masivă ce rămânea În urmă, către
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cine să-i spună. Era singur. Chiar i se părea că nu are greutate, că picioarele se deplasează lin pe o cale mătăsoasă, ca într-un vis frumos de copil. Brațele i se mișcau la fel de lin, asemenea frunzelor ce se avântă în zbor rotit deasupra valurilor puse în mișcare de briza serii, făcându-l să simtă o plăcută stare de imponderabilitate. Curând, însă, a simțit că mersul devine din ce în ce mai greoi, ca și respirația, iar intensitatea luminii scade treptat, după fiecare pas
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se precipitaseră oarecum și se îndreptau în direcții mai mult ori mai puțin așteptate. În tumultul vieții, oamenii se pierdeau adeseori căutând rezolvări facile problemelor de orice fel. Nu adânceau alegerea și nu mai urmăreau calitatea acțiunilor în care se avântau. Mulți nu mai aveau răbdare și nici interes să își respecte principiile ori să supună unei logici elementare hotărârile ce urmau să fie luate. Prea multe se făceau în pripă și, firesc în asemenea condiții, de mântuială. Dacă oamenii ar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ale vieții și să nu ne lăsăm afectați de noutate, ci să recunoaștem în ele semnele necesare pentru a ne putea continua calea până ce vom putea spune cu apostolul: «Un singur lucru fac: uit cele din urma mea și mă avânt către cele dinainte» (Fil 3,13). Asemenea samaritenei, care mai întâi fuge la fântână, pentru ca, mai apoi, de la fântână să reia cursa vieții sale, uitând, pur și simplu, să mai ia cu sine «urciorul» (In 4,28). În acest urcior
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
acea stare în care, nemaiexistând pericolul de a ne apleca spre noi înșine, să experimentăm acel duh al copilăriei, care este duhul Împărăției. Această descoperire i-a schimbat viața, mult prea «perfectă», a Terezei de Lisieux, determinând-o să se avânte pe calea convertirii și a solidarității evanghelice. Deși suntem înclinați să gândim calea spirituală în ordinea: copil, păcătos, drept, adevărul e că, după o primă perioadă de entuziasm, începem să descoperim că scara - precum aceea descrisă de Benedict în Regulă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
turnat? - Unii din talmudiștii pe care îi frecventez eu, zise Genel (din ăi de-ți sorb, una-două, votculița risipită pe mușama ori ți-l agață 91 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Numai pentru a prinde puteri, înainte de a se avânta pe strada Polonă, segmentând Bulevardul Carol, depășindu-l și inundând maidanele din prejurul spitalului Colțea, alcătuind acolo Marea baltă de la Carvasara sau Balta Vămii. Cotlon de apă din care gârlița, culcând la pământ mirosurile iuți ale buruienilor, evada, poposind pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scurt! Pescui, ca pe un os de pește, din gâtlejul Dulcelui Doru, un dosărel de cadre. Bagă geana în acel dosărel și răsfoi niște partituri. Își trase un costum de stofă englezească, plus trenciul peste pantalonii de pijama. Și se avântă pe coridoarele, infect luminate, numai bune de spart vaze și damigene prin domiciliile fermecătoarei. La o răspântie de coridoare, ținîndu-și echilibrul pe o frânghie de rufe, spectrul veghea, îmbunătățindu-și lucrul la o poziție de yoga și luîndu-se la întrecere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Al lui Gogu, cu ceata, pleca spre Grant sau spre Tarapana. O săptămână nu le ajungea. Treceau în galop prin grădini, de-a dreptul peste malurile abia înverzite, acoperite cu gunoaie, și de acolo, de sus, pe lângă țevile unsuroase, se avântau în fundul negrii și adânc, unde se încurcau cățelele chivuțelor. Câinele croitorului se oprea departe, mirosea și, cu ochii lui ageri, își alegea potaia. O târcolea înfiorat, cu coada ridicată, mârâind. Se apropia și lătra scurt. De sub colții albi scotea limba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
despartă. Când cădea noaptea, treceau Grivița tot fugind. Șina Constanței era aproape. De la canton săreau zăvozii celui ce schimba macazurile. Tăiau apoi liniile albe de fier. Peste iarba crudă, de primăvară, cădea o bură. Câinii scoteau urlete lungi și se avântau spre drumul Chitilei. Nunta se desfășura înverșunat. Se întorceau beliți, chiori, șchiopătând. Nu se mai arătau multă vreme. Trăgeau să moară. Nu le mai priau nici oasele, nici măruntaiele de la măcelării. În iunie, cățelele gâfâiau la umbră și așteptau să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
într-o mocirlă, decât privind nepăsător icoana unei madone. Blestemul e un act religios; bunătatea, unul moral. Știm noi prea bine că morala nu-i decât aspectul cetățenesc al înclinării noastre spre Absolut!) Din fierberea duhorilor lăuntrice se ridică aburi avântați spre azur. De simți nevoia, aruncă un scuipat spre aștri, ești astfel mai aproape de măreția lor decât zărindu-i demn și cuviincios. O balegă răsfrânge cerul mai personal decât o apă cristalină. Și ochii tulburi au pete de azur ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
transcendente în urâtul vremii, a-ți spulbera dracii în sânge și în devenire... Rostul metafizic al timpului e să ne descarce de povara individuației. A fi e o întreprindere atât de grea, fiindcă urcăm spre a nu fi; un vid avântat spre o supremă degradare de existență. Timpul e un suiș spre neființă. Prin toate simțurile râvnesc după desfătările sfârșirii... Ce dor de tainice împliniri mă înclină spre ele? Imposibil să nu descoperi măreția morții, după ce-ai fost trădat de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
păsările să croncăne imitând corbii, iar animalele să fugă speriate până la epuizare. Toate idealurile să fie declarate nule; credințele fleacuri; arta o minciună și filozofia o glumă. Totul să fie o înălțare și o prăbușire. Bucăți de pământ să se avânte în aer și apoi să se risipească, duse de vânt; planetele să descrie pe fondul cerului arabescuri bizare, linii întortocheate și grotești, figuri schimonosite și îngrozitoare. Vârtejuri de focuri să crească într-un ritm sălbatic și un zgomot barbar să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o transcendere a timpului, prin sustragerea de la raportarea continuă a clipelor una la alta. Este necesară o luptă dramatică și intensă cu timpul, pentru ca, odată depășit mirajul succesiunii momentelor, să mai rămână numai trăirea exasperată a clipei, care să te avânte de-a dreptul în veșnicie. În ce fel viețuirea absolută în moment permite un acces al eternității? Simțul pentru devenire, pentru timp rezultă dintr-un sentiment al insuficienței clipelor, al relativității și condiționărilor lor. Acei care au o conștiință intensă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lume ar exista o consecvență imanentă și fatală, ar trebui ca toți marii compozitori să se sinucidă la un moment suprem al vieții lor sau, dacă nu, să înnebunească. Și nu sânt pe drumul nebuniei toți aceia care s-au avântat în infinit? Ce ne mai importă normalitatea sau nenormalitatea! Să viețuim în extazul infinitului, să iubim tot ce n-are margini, să distrugem formele și să clădim singurul cult fără forme: cultul infinitului. Banalitate Și transfigurare Este o prostie, din moment ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o ființă atât de puțin consistentă, care nu-și poate fixa un centru de energie și de echilibru. Atât cei pe care conștiința i-a dus la interiorizare, la chin și la tragedie, cât și cei pe care i-a avântat într-un imperialism nelimitat, într-o groaznică dorință de achiziție și de posesiune, sânt în moduri diferite, dezechilibrați și nefericiți. Conștiința a făcut din animal om și din om demon, dar ea n-a făcut încă din nimeni un Dumnezeu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acestei lumi, cum tremurul meu era tremurul ființei și cum halucinația mea era halucinația existenței. Și m-am simțit, în acel fior neuitat, iresponsabil de existența acestei lumi. Cine își înalță aripi în mine, de simt cum zborul meu mă avântă într-o nebună și barocă expansiune? Să fie aripile eternității care mă ridică în infinit, mă tulbură și mă însingurează? Simt toată confuzia eternității în mine și sorb miresmele infinitului cum aș sorbi o otravă. Beat de eternitate și atras
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ridică în infinit, mă tulbură și mă însingurează? Simt toată confuzia eternității în mine și sorb miresmele infinitului cum aș sorbi o otravă. Beat de eternitate și atras de infinit, mă prăvălesc prin spații ca o figură solară și mă avânt prin imensități, ușor ca o iluzie și transparent ca un zâmbet, mă risipesc într-un nimic îmbietor pe care mi-l acoperă seninătăți de azur și transcendențe de nori. Cui să mă închin prin aceste deșerturi și cui să întind
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este de cele mai multe ori decât mediocritate stilizată. Rusia și Germania nu pot fi înțelese de celelalte țări. Franța a iubit totdeauna omul de societate, fin, politicos, subtil, rafinat și intelectualizat. Eroul, ca o ființă ce sparge formele vieții și se avântă irațional într-un elan demiurgic, care dintr-un exces de viață simte dorința de moarte și care nu devine simbol decât prin renunțare, n-a fost niciodată un ideal sau un cult francez. Dar ce putea crește din barbaria, din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și cât de mărginită a fost, de a putut permite atâtea alte misiuni paralele sau complementare. Este totuși atât de puțin revelator a cunoaște configurația ideală a unei misiuni, atunci când vrei să știi care este determinantul secret, dar activ, ce avântă o cultură înspre marginile ei, către epuizarea sensului ei în lume. Aș sacrifica o jumătate din viață, de aș putea trăi cu aceeași intensitate ceea ce a simțit ultimul grec, ultimul roman și ultimul francez măcar o clipă pe piscurile istoriei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rezolvîndu-l demult. Ca să nu fie înghițite de marile puteri, saltul în istorie le este singura salvare. Altă cale nu există de a învinge inegalitățile de nivel istoric, sursa tuturor conflictelor. Saltul acesta poate fi extrem de favorabil, dacă un popor se avântă în lume pe când altele decad. Spiritual, el poate îndura în comun tragicul decadenței; îi rămâne însă subterfugiul politic, prin care, uzând de deficiența marilor puteri, el și-ar putea accelera ascensiunea. Nu este un mare merit a te afirma în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
entuziasm pe urmele unui futurism acum Îmblînzit, realizînd adeseori Înlănțuiri imagistice care aruncă semnificative punți Între cele două universuri Înrudite, ca În aceste versuri din Brățara nopților (XII): Te plimbi În călușeii sîngelui, ce scrînciob inima De pe trapezul privirii se avîntă În salt mortal zările Zările ca niște clopote se nesfîrșesc dar acrobat vîntul Jonglează elegant cu frunzele cu tăcerile... Dacă observăm că În celebra secvență, imediat următoare a tipografiilor (XI), o altă suită de imagini Își găsea unitatea În asocieri
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
manieră, desigur non-inocentă de a scrie, înlocuiește entuziasmul creatorului cu instinctul sigur al ironiei și spiritul ceremonios, nesățios de metafore, simboluri și esențe, cu scepticismul evident față de formele încetățenite ale poeticității. Totuși, nu ne vom lansa într-o pledoarie prea avântată în privința metatranzitivității poeziei optzeciste și post-optzeciste. În primul rând pentru că nu am deține prioritate la acest capitol (reprezentanții de marcă ai generației ’80 au făcut deja ei înșiși asemenea exerciții)340. În aceste condiții, nu ar fi poate inutil să
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]