1,522 matches
-
din perioada prizonieratului său în Germania; în 1938, publică la Paris lucrarea Les fondements de la logique symbolique, unde împărtășește punctul de vedere naeionescian exprimat de filosoful român încă din 1916 -, cu privire la falimentul logisticii școlii russelliene, într-un capitol intitulat L' Axiome de réductibilité et la faillite de la logistique. 16 Vasile N. Gheorghiu (1872-1959), profesor de studiu biblic și exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți, considerat cel mai de seamă teolog neotestamentar român din perioada interbelică. 17 P. Partenie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
absolut se îndreaptă către pictorul Celui din urmă om. Nimeni în poezia noastră nu ne-a dat fiorul unui haos fără posibilități de revenire, opusul haosului virgin și biblic: teroarea unui haos terminal. Philippide înseamnă dezvoltarea unui sistem nou de axiome în posibilitățile liricei noastre. Folclor sau poezie violent individuală. Aici numai, la aceste extreme, se plasează invențiunea și accentul veridic. Căci unitatea și numerile foarte mari sînt călăuzite singure de legile regești. O poezie a colectivității medii, o poezie socială
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
colectivității medii, o poezie socială sau de școală literară turbură inutil acordul imemoriabil, geologica simpatie dintre piscuri și văi". Prin autorul Aurului sterp reafirmă propria viziune în care se cuprinde și propria poezie, care înseamnă dezvoltarea unui sistem nou de axiome în posibilitățile liricii noastre. În primul număr din revista "Pan" (1-15 martie 1941) publică un scurt Cuvînt către poeți, bun prilej de a sonda la temeliile sufletului - inima Poeziei după Poe - unde zac straturi de păgînătate. Marea încercare este de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
să nu demonizăm postmodernitatea, ci, mai înțelept, să învățăm cum să-i facem față, să ne adaptăm fără a ne pierde natura umană. Cu un optimism ponderat și în marginile realității constată că opinia modernității, pentru care secularizarea era o axiomă, s-a dovedit falsă. Marile religii monoteiste sînt într-o efervescență și vigoare aproape uimitoare. De asemenea, bogăția trecutului cultural nu este negată, ci mai degrabă reasamblată în moduri adesea deconcertante. Într-o libertate de alegere adeseori laxă, copleșită de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
științe noi cu privire la natura comună a noțiunilor este lucrarea fundamentală a filosofului italian, rescrisă în mai multe etape, pînă la o a treia ediție din 1744; prin care propune primul și cel mai limpede model de interpretare a istoriei. În axioma 200 din Știința nouă filosoful afirmă că toate națiunile păgîne... au fost la originile lor națiuni poetice; și că la început a apărut aici poezia divină, apoi cea eroică. Și vom cita integral axiomele 186-187, în care este recunoscută evidenta
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
model de interpretare a istoriei. În axioma 200 din Știința nouă filosoful afirmă că toate națiunile păgîne... au fost la originile lor națiuni poetice; și că la început a apărut aici poezia divină, apoi cea eroică. Și vom cita integral axiomele 186-187, în care este recunoscută evidenta conexiune dintre filologie și filosofie: "ceea ce obține mai sublim poezia este că atribuie simțire și pasiune lucrurilor insensibile; este însă totodată o caracteristică a copiilor aceea de a lua în mînă lucruri neînsuflețite și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
este că atribuie simțire și pasiune lucrurilor insensibile; este însă totodată o caracteristică a copiilor aceea de a lua în mînă lucruri neînsuflețite și de a le vorbi, în joacă, întocmai ca și cum ar fi vorba de niște ființe vii. Această axiomă filologico-filozofică ne dovedește că, atunci cînd lumea se afla în vîrsta copilăriei, oamenii au fost prin natura lor poeți sublimi". Apelul la gîndirea acestor filosofi are șansa de a produce și efecte practice vizibile în actualul context publicistic, prin "afirmarea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ecoul, destul de apropiat, al acestor observații: Realitatea în matematicele pure o constituie lumea conceptelor (abstracțiuni ale unor date directe ale experienței). Deci tratarea realistă a acestei naturi secunde, cogitale, [s.n.] o constituie nu dezvoltările algoritmice (calculatoare), ci combinarea logică a axiomelor. Tot ce se interpune între subiectul raționant și "datum"-ul noțiunilor, tulbură oglindirea lor în spirit 51. Deși remarcile poetului român se referă la condiția operei științifice, ele pot fi ușor extrapolate la domeniul artei, în speță, al "lirismului absolut
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
36 Idem, p. 141. 37 Idem, p. 140. 38 Idem, p. 19: "Little by little [...] their chaff of inconsistency - until at length there stands apparent an unencumbered Consistency". În teoria argumentării, consistentă indică lipsa oricărei contradicții logice între teza principala (axioma) și cele secundare, ori faptele invocate în demonstație, toate fiind adevărate în același timp, din perspectiva interpretării adoptate. 1 Henri Begson, "Essai sur leș données immédiates de la conscience", [1888], în Oeuvres, 1970, p. 604. 2 Ion Barbu, "Opera de artă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
intoleranței religioase de pe poziții anglicane radicale. Începând cu 1689, dată la care clasele de mijloc au preluat în mod definitiv puterea în Anglia și au instituit regimul monarhiei constituționale, ideea că proprietatea și libertatea sunt drepturi fundamentale a devenit o axiomă a gândirii politice. Deviza Revoluției Glorioase Libertate și proprietate! a fost justificată prin ideea că drepturile naturale sunt anterioare oricărei societăți civile și că, în virtutea dreptului natural, acestea pot fi apărate împotriva oricărei tentative de îngrădire. În acest context, contribuția
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
spiritul constituționalismului, al pluralismului, al toleranței și al drepturilor fundamentale. 1.2.).Patriarhalismul contra Hobbes S-a spus că ideologiile politice moderne au apărut ca forme de reacție față de schimbarea socială provocată de Revoluția Franceză. Nu intenționăm să răstălmăcim această axiomă a științelor politice. Se cuvine totuși să observăm că, în secolul al XVII-lea, evenimentele politice din Anglia au fost însoțite de o serie de manifestări ideologice care depășesc cadrul simplelor dispute religioase. Este vorba de faptul că doctrinele religioase
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
altceva. Era interesat însă și încîntat în acea vreme de J. M. Guyau, "omul cu profundă inimă creștină și cu creierul pustiit de pozitivismul logic al veacului al 19-lea". O concluzie amară i se impunea însă cu forța unei axiome: Universitatea avea un aer sufocant datorită spiritului pozitivist, anecdotelor zeflemiste și indiferenței radicale față de tot ceea ce voia să treacă dincolo de datele experimentale și de documentul istoric. Doar Iorga, singurul, era o personalitate care favoriza evadările în idealuri, dar naționalismul său
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o garnitură de teze și ipoteze pe care, discret și obsesiv, autorul o va reitera constant în gîndurile sau meditațiile sale filosofice, construite mai totdeauna cu o inimitabilă artă a paradoxului, dar avînd, uneori, și iz de arguție sau de axiome falacioase. Raportul ireconciliabil dintre filosofie și știință, categorii precum intuiția, datul sau concretul, individualul, cunoașterea intuitivă, experiența și iraționalul ei specific sînt cîteva dintre pîrghiile pe care mecanismul cunoașterii, la Cioran, le va reactiva și utiliza mereu în reflecții fragmentare
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
feminine de tip burghez și central-european5 au traversat, cu puține amendamente, o succesiune încă neîncheiată de epoci și regimuri politice. Politica modelajului Din aceste succinte relatări ale relatărilor, se pot observa, în primul rând, topicele lipsă. Pentru cei familiarizați cu axiomele istoriei comunismului, ale feminismului sau ale educației postbelice, interviurile par cel puțin incomplete. Lipseșe discursul de autovictimizare, dar și autosituarea bine precizată în cuprinsul genului 6 feminin; lipsesc referirile directe la cunoscutele politici "pentru femei" promovate de regimul comunist 7
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
este corectă, atunci unele "adevăruri" despre care se credea că sunt necesare sunt respinse ca falsități și astfel întreaga clasă a "adevărurilor necesare" este pusă sub semnul întrebării. Un exemplu de astfel de "adevăr necesar" ar fi cel al următoarei axiome euclidiene: "cea mai scurtă cale între două puncte este o linie dreaptă". Dacă acceptăm teoria relativității generale, acceptăm și că este posibil ca cea mai scurtă cale între două puncte să nu fie o linie dreaptă, ci un geodezic (acest
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
posibil ca cea mai scurtă cale între două puncte să nu fie o linie dreaptă, ci un geodezic (acest lucru are loc într-un câmp gravitațional puternic, cum este cel al Soarelui) și astfel acceptăm că există situații în care axioma euclidiană este falsă. Mergând mai departe pe această linie, ne putem întreba: de ce nu ar fi cazul și ca unele legi ale logicii să fie false? Cei care adoptă o interpretare logică a mecanicii cuantice vor spune că sunt astfel
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
este egală cu 180o. Aceasta nu este, însă, singura cale pe care o poate urma filosoful. Ne putem gândi că acesta are totuși o șansă de a ajunge la teorema noastră, imediat ce realizăm că la baza geometriei euclidiene stau anumite axiome din care sunt derivate toate teoremele cu ajutorul logicii, i.e. că inferența matematică este analitică. Putem spune, astfel, că în argumentul de mai sus ne-am folosit de un truc pentru a arăta că filosoful nu poate ajunge cu ajutorul întrebuințării discursive
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
filosoful nu poate ajunge cu ajutorul întrebuințării discursive a rațiunii la teorema noastră, și anume prin aceea că i-am dat un punct de plecare greșit: conceptul de triunghi. De fapt, pentru a ajunge la această teoremă, trebuie să plecăm de la axiomele geometriei euclidiene folosindu-ne doar de ce ne pune la dispoziție o întrebuințare a rațiunii din concepte. Din câte se pare, am reușit să găsim un răspuns parțial afirmativ la întrebarea de la care am plecat: putem ajunge la teorema noastră printr-
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
întrebuințare a rațiunii din concepte. Din câte se pare, am reușit să găsim un răspuns parțial afirmativ la întrebarea de la care am plecat: putem ajunge la teorema noastră printr-o analiză conceptuală, dar nu a conceptului de triunghi, ci a axiomelor geometriei. Cineva ne poate opri în acest punct pentru a ne atrage atenția că îi atribuim lui Kant o viziune pe care cu siguranță nu a susținut-o. Noutatea filosofiei sale a matematicii constă tocmai în aceea că se îndepărtează
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
matematicienilor procedează toate conform principiului contradicției (ceea ce e cerut de natura oricărei certitudini apodictice), au ajuns la convingerea că și principiile ar fi cunoscute pe baza principiului contradicției" (CRP, p. 59) iar aceasta este clar greșită. După Kant, "nici una dintre axiomele geometriei pure nu este analitică" (Prolegomene, p. 66). Pentru a arăta asta, el ia drept exemplu axioma că "linia dreaptă este linia cea mai scurtă care unește două puncte." Pentru a fi analitică, ar trebui ca în această judecată conceptul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
convingerea că și principiile ar fi cunoscute pe baza principiului contradicției" (CRP, p. 59) iar aceasta este clar greșită. După Kant, "nici una dintre axiomele geometriei pure nu este analitică" (Prolegomene, p. 66). Pentru a arăta asta, el ia drept exemplu axioma că "linia dreaptă este linia cea mai scurtă care unește două puncte." Pentru a fi analitică, ar trebui ca în această judecată conceptul unei linii drepte între două puncte să conțină (să aibă printre elementele sale) conceptul celei mai scurte
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
conceptul subiect al acestei judecăți este vorba doar despre forma liniei dintre două puncte și nu despre mărimea acesteia. Deci, pentru a lega predicatul de subiectul acestei judecăți, trebuie să se recurgă la o intuiție care să mijlocească sinteza. Dacă axiomele nu sunt analitice, atunci nici teoremele nu sunt astfel chiar dacă se ajunge la ele cu ajutorul logicii, deoarece "o judecată sintetică poate fi cunoscută fără îndoială potrivit principiului contradicției, dar numai cu condiția de a se presupune o altă judecată sintetică
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
judecată sintetică poate fi cunoscută fără îndoială potrivit principiului contradicției, dar numai cu condiția de a se presupune o altă judecată sintetică din care să poată fi dedusă" (CRP, p. 59). Chiar dacă raționamentele matematicienilor sunt analitice, geometria este sintetică deoarece axiomele sale sunt sintetice. Deși această interpretare a viziunii kantiene asupra inferenței matematice este atractivă 3, este foarte greu, dacă nu imposibil, de susținut 4. Ne dăm seama de asta imediat ce ne îndreptăm atenția asupra distincției trasate de Kant, în "Disciplina
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
încercarea noastră de a afla dacă putem ajunge la o teoremă matematică doar cu ajutorul analizei conceptuale. Am văzut că, în principiu, am avea două căi la dispoziție, în funcție de alegerea punctului de plecare: plecând de la conceptul unui triunghi sau plecând de la axiomele geometriei. Dacă plecăm de la conceptul unui triunghi, nu putem ajunge, cu ajutorul analizei conceptuale mai departe decât simpla definiție a conceptului. Dacă plecăm de la axiomele geometriei, situația se complică un pic. Am putea ajunge la o teoremă matematică folosindu-ne doar
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
căi la dispoziție, în funcție de alegerea punctului de plecare: plecând de la conceptul unui triunghi sau plecând de la axiomele geometriei. Dacă plecăm de la conceptul unui triunghi, nu putem ajunge, cu ajutorul analizei conceptuale mai departe decât simpla definiție a conceptului. Dacă plecăm de la axiomele geometriei, situația se complică un pic. Am putea ajunge la o teoremă matematică folosindu-ne doar de analiza conceptuală, dacă plecăm de la un set de axiome. Pentru asta trebuie, desigur, să luăm inferența matematică drept analitică. Există exegeți care oferă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]