1,399 matches
-
Ușurați, crezură că-i dau un răspuns liniștitor, fiindcă un cor de glasuri confuze spuse că ridicaseră un rug, din proprie inițiativă, că aprinseseră focul funebru și adunaseră cu grijă cenușa și oasele, gândindu-se că într-o zi... Se bâlbâiau, căutându-i privirea - și aproape că zâmbeau, în așteptarea unei încuviințări. Centurionul care o torturase pe mama sa - nu reușea să-l privească în față, văzu doar că avea mâinile mari, greoaie, murdare - îl conduse într-o cămăruță unde, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prietenilor acesteia, precum și de Tiberius împotriva familiei lui Germanicus și a partizanilor săi. Procesele acelea fuseseră o chestiune sinistră, secretă; se publicaseră doar sentințele temutei Arhive, și nici acelea întotdeauna. — Dar am găsit puține documente, și ele în dezordine, se bâlbâia funcționarul. Vestea îi făcu pe cei care o auziră să se oprească la mijlocul scărilor; cu o speranță plină de neliniște, se întrebară unii pe alții dacă respectivele documente fuseseră distruse dintr-o providențială poruncă a lui Tiberius. Dar cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui, Drusilla, singura persoană din familie pe care o mai putea iubi, murise la douăzeci de ani din cauza unei febre stupide, pe care medicii n-o putuseră vindeca; nimeni nu se gândise să-l anunțe. Abia după ce murise îi spuseseră, bâlbâindu-se, că febra aceea, care îi provoca dureri de cap atât de mari încât își pierdea cunoștința, fusese asemănătoare cu cea de care suferise el și de care zeii îl vindecaseră. El închisese ușa. „Celui care vrea să rămână singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al Curiei se materializară fulgerător acuzațiile, apărarea, mărturiile, sentințele pe care aproape toți senatorii le auziseră deja la vremea lor. Callistus citea repede, trecând fără dificultate de la un document la altul, de la un tip de grafie la altul. Nu se bâlbâi, nu ezită o clipă. Istoricii scriu că cei șase sute de senatori nu au scos o vorbă. Stupoarea grupului de populares se transforma într-un triumf mut, plin de indignare. În schimb, în zona ocupată de optimates, cei pe care Callistus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
hotărâtă atunci când un soldat care scotocea înjurând prin pavilionul de serviciu de pe terasele vechii Domus Tiberiana văzu o pereche de încălțări ivindu-se de sub o draperie. Bătrânul, care stătea ascuns acolo, crezu că veniseră să-l ucidă și-i implora bâlbâindu-se să-i cruțe viața, în timp ce soldatul care-l găsise încerca să-i explice că îl aștepta domnia asupra imperiului. Veniră și tovarășii săi, care-l duseră îndată de acolo; și toți pretorienii, bine instruiți, îl aclamară imperator. La sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acestui spațiu secret al formării mele. Era foarte atentă, Îmi pândea orice gest, mă privea cu tandră ironie, astfel că mă simțeam ca și personajul de roman, care știe că este personaj de roman; aveam trac, mă comportam nefiresc; mă bâlbâiam, Îmi era frică să nu fiu prins cu o boroboață ca În timpul școlii, când, fără să vreau, am tras cu praștia și am lovit-o În ochi pe fiica milițianului. Poate că o făcusem intenționat: Îi „dădusem atenție“ pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doar la mine, surâzându-mi fin, Îndoind colțul gurii foarte puțin, cu ironie sau cu timiditate; Își masca fără a reuși deplin emoția bruscă, ce-i colora ca două pete obrajii albi; vinișoarele albastre de la tâmple Îi tremurau vizibil, se bâlbâia ușor; a inventat o privire a ei când voia să mă cheme aproape (atunci, privea altfel spre mine; eu simțeam această nouă nuanță, fiindcă nu făceam altceva decât să pândesc acest semnal), mă căuta cu ochii din fundul clasei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în fața ei. Una din ele era ofițerul chel căruia Sachs îi dăduse ordine precise mai devreme, iar cealaltă era Kara, purtând o vestă NYPD. Aceasta privea nedumerită când în josul aleii, când la Sachs. - Deci, unde e? Capitolul XIX - Trăiești? se bâlbâi Sachs. Ce... adică, ce s-a întâmplat? - Dacă trăiesc? Da, sunt în regulă... Vrei să spui că nu știai? privi Kara la fel de nedumerită. Polițistul de mai devreme interveni și el în discuție: - Eu am încercat să-ți spun. Dar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Eu și cu Warren suntem prieteni vechi, să știi, și-aflasem c-ai fost bolnavă - oh, apropo, ai primit felicitarea mea? - și m-am gândit c-ar fi o surpriză plăcută pentru tine dacă te-aș duce până acasă. Se bâlbâia un pic acum - mergea un pic cam prea repede pentru placul meu și știam că e un pic panicat. Dar era al naibii de frig și m-am gândit chiar să mă-nfășor cu haina, doar că nu mă cuprindea la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cunoștea. În plus, nici nu-i păsa ce spune atâta timp cât Mackenzie se oprea din vorbit. Era dureros să vadă așa ceva, era ca și când ar fi stat în primul rând la un spectacol în timp ce comicul încurca replicile sau cavalerul de onoare se bâlbâia când trebuia să țină un toast. Pe ea o făcea să se simtă prost și, din acest motiv, Adriana a intervenit. Se uită la tipul mișto și o clipă îi trecu prin minte că ar fi numai bun pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vecinei trăncăne că, „ăsta este Înlocuitorul lui Dej”. Nevastă-sa Îl aude din bucătărie, de unde se Întoarce cu orez cu lapte pus În ceșcuțe mici și pudrat cu scorțișoară. Îi aruncă acrită, că, „pe dracu’ Înlocuitor, nu vezi că-i bâlbâit ca regele?” Și tu Îți Închipui cum poate fi un rege bâlbâit, mănânci orez cu lapte, și privești În continuare funeraliile. Ieri ai fost cu liceul să treceți prin fața catafalcului. V-ați așezat la coadă către prânz, pe cheiul Dâmboviței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zâmbiră și ei, crezând că, În ciuda faptului că e Însoțită, le face avansuri. —Guten Abend, zise ea. Schoenes Veterinare in Anbetracht 1. Mutrele zâmbitoare deveniră cât ai clipi din ochi uluite și stânjenite. Fuseseră descoperiți. Unul dintre ei reuși să bâlbâie un „Guten Abend“2. Se făcuseră stacojii și lăsară capetele În jos, studiind cu atenție spuma din paharele de bere. Ruby se Întoarse rânjind la locul ei. —Ei, dar știu că i-ai Întristat, făcu Sam cu o mutră impresionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ruby Îngheță pe loc. Ochii i se Îndreptară spre fața femeii. —Jill! Ce Dumnezeu cauți aici? După expresia uimită pe care o avea pe față, Jill era la fel de șocată ca și Ruby. —Am o Întâlnire de afaceri importantă mâine, se bâlbâi Jill, timidă, de parcă ea ar fi fost cea vinovată. Își drese glasul. — Am venit după niște hârtii. Atunci Ruby observă că Jill era Însoțită. Lângă ea era Tom Hardacre. Îl recunoscuse de la televizor. Arăta și mai bine În carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tușit și m-a stropit cu apă. Am udat un prosop și i-am șters fața, părul, pieptul. Și-a revenit, a deschis ochii și i-a ținut deschiși. — Ce s-a întâmplat? a întrebat. — Nu te simți bine, am bâlbâit. Dar ea nu părea să-și fi dat seama de nimic, nici măcar de leșinul neașteptat din somn. Am dezvelit-o cu violență până la brâu. — Trebuie să te consult, am spus aproape strigând. I-am palpat abdomenul. Era tare ca piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai mult timp, am avut probleme cu dura mater, s-a contractat, a sângerat prea mult, am făcut eforturi să o fac să coaguleze. Are boneta udă leoarcă, urmele măștii în jurul gurii și un chip de nebun. Vorbește repede, se bâlbâie. Să sperăm că nu este o leziune asonală difuză, că, la impact, compresia creierului nu a fost devastantă... Aprob cu respirația. — Încercați să aflați? — Da, i-am spus Adei să încerce să-i determine suprafața, e nevoie de puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Își aminti că trebuia să telefoneze urgent cuiva, Într-o problemă ce nu suferea amânare, dar nu-i venea În cap sub nici o formă cui și În ce problemă. Formă deci numărul lui Țvika Kropotkin, Îl trezi din somn, se bâlbâi și se scuză Îndelung, Însă Îl ținu totuși mai bine de douăzeci de minute pe fir perorând despre tacticile stângii, despre modificările ce se Întrevedeau În poziția Statelor Unite și bomba cu explozie Întârziată a fundamentalismului islamic ce ticăia peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nu era În stare să-și amintească numele filmului. Dar de la celălalt capăt al firului se auzi vocea searbădă a lui Ted Tobias care Îl Întrebă sec, cu un accent american pronunțat: — Ce s-a mai Întâmplat, Fima? Fima se bâlbâi: Nimic, doar că mă plouă. Se zăpăcise și nu Înțelegea ce făcea Ted la Nina Gefen. Într-un târziu Își dădu seama că, În zăpăceala sa, sunase din greșeală la Yael, nu la Nina. Dar de ce trebuise să mintă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și un om rău ca Gad Eitan vindeca bolnave și deschidea pântecele femeilor sterile? Când sună telefonul și Fima intenționă să răspundă ca de obicei „Clinica, șalom 1“, Îi scăpară din gură cuvintele „Clinica, vis“2. Se scuză imediat, se bâlbâi, Încercă să se justifice, să spună că a vrut să glumească, să se corecteze, apoi să explice de ce se corectase, și Îi făcu o programare urgentă pentru săptămâna viitoare Rachelei Pinto, deși ea nu ceruse decât un control de rutină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îngrijită, mormăi furios: — Ce se Întâmplă aici? Întâi oprim un taxi și apoi ne amintim să gândim? Ce, nu mai știți ce vreți? Fima Își dădu seama că șoferul Își Închipuia că era Împreună cu perechea zgomotoasă, se scuză și se bâlbâi: — Ce e, ce s-a Întâmplat? Ne-a luat jumătate de minut să ne hotărâm. Am avut o divergență de opinii. N-ai de ce să te Înfurii. Luă În considerare ideea de-a Începe o discuție politică. Numai că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sânge din nou. Când am deschis ochii, soarele fusese acoperit de o chestie imensă și neagră. Când și-a scuturat coama, m-am așteptat pe bune să văd copacii smulși din rădăcini. E... e o greșeală la mijloc, m-am bâlbâit eu. Nu poate fi Toffee. Cu un nume ca Toffee, te aștepți să fie mic și drăgălaș și măcar să fie maro. —Toffee e prescurtarea de la Treacle Toffee 1, îmi explică Brenda. Ei bine, asta mi se părea înșelăciune pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
clătină ca amețit de băutură. Pleoapele lăsate, prin care genele întredeschise îmi trimiteau sclipirile unor pălălăi lăuntrice, îi tremurau mereu: - „A.B.C.?” întrebă el. Și după răspunsul meu afirmativ pe care i-l dădui prin înclinarea capului, începu să-mi bâlbâie ca muții, ca să mă convingă, probabil, de covârșitoarea importanță a celor trei litere rostite totuși destul de limpede și fără ezitări. Numai într-o secundă îi cercetau cu de-amănuntul chipul și vestmintele: Cilindrul din piei de șoareci, periat parcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
coama îmbelșugată a părului negru cu ape albastre, și fruntea înaltă și croită ideal, îl face plăcut de la prima vedere. Când e băut, Rudolf râde mult și spune lucruri groaznice: „Maica mea, Dumnezeu s-o ierte, începu el să-mi bâlbâie deunăzi, între sughițuri, - măicuța mea avea două pulpe: una umflată ca o tobă de un cancer purulent și cealaltă, subțire până la ciolan. Rudolf soarbe din pahar și râde amuzat de o aducere aminte, venită așa, deodată: - „De ce nu lași femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
iară e gata. Muierea mă cuprinde întărâtată cu vârfurile degetelor încrețite de spălat, se așază pe muchia patului de lemn și mă vâră între pantalonii ei, din spărtura căra, rana sexului pălmuiește pentru întâia oară un copil care o asigură bâlbâind că mai cunoscuse până la dânsa încă o sută de amante, în vreme ce o ultimă juisare îl ține cu fălcile încleștate și cu gâtlejul strâns, din care i se prelungește un „âââââ”... pe două tonuri false”. ...Poate că ți s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
doi oameni vor rânji la înmormântarea prietenului meu, și că cel de-al doilea, după mine, va fi chiar el, întins în raclă și cu mâinile pe piept. Rânjetul meu permanent va deruta un imbecil în haine negre, care va bâlbâi confuz, câte ceva despre meritele literare ale prietenului meu dispărut, fără să vorbească nimic despre amfora trupului său vătămat de sânge rău, de clapa care îi zbârnâie în creier muzica frazelor scrise cu sânge, și mai cu seamă despre balamucul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe care le presupune fraza asta, că mai am cale lungă de parcurs până când opera mea să Înceapă să Însemne ceva. Henry fu deconcertat și stânjenit, luat prin surprindere, și, ca de obicei În astfel de Împrejurări, Începu să se bâlbâie ușor: — Draga mea Fenimore... m-ai Înțeles greșit... e ultimul lucru din lume pe care am vrut... invocam, desigur... te-am comparat cu cei mai mari... cei mai valoroși scriitori... giganții... Balzac... ei, poate nu chiar... dar cu George Sand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]