1,419 matches
-
produceau nota de absolvire „rasă pură“. Un Siegfried asemănător zeului luminii, Baldur. Strălucea mai puternic decât lumina zilei. Nici o eroare nu-l murdărea, nici cel mai mic neg pe gât, pe tâmplă. Cu neputință să murmure ori chiar să se bâlbâie de îndată ce avea de răspuns la vreun ordin. Nimeni nu era mai rezistent la alergarea pe distanțe lungi și mai curajos la săritura peste gropile înnoroite. Nici unul nu era atât de sprinten atunci când trebuia să ne cățărăm un perete abrupt. Cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
despre cerul plin de stele? Sau despre lună, de îndată ce se arăta sau tocmai dispăruse? Poate chiar lucruri poetice, proaspăt recoltate, căci întotdeauna când ceva mă scotea din ale mele, dădeam din mine versuri scurte, rimate sau nerimate. Sau m-am bâlbâit atunci când ea m-a întrebat, ușor îngrijorată sau din pură curiozitate, ce voiam să mă fac, din punct de vedere profesional, cum ar veni? Oricât de senzual ar luci straturile de sub foi, despre asta ceapa nu știe nimic. Numai spații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a ridicat privirea - brusc și imposibil de interpretat greșit - spre colțul nostru de sub scara ce ducea la etaj și - parcă îl văd - a urcat lângă noi, care cântam pe mai nimic ca să potolim gălăgia stridentă din local, a preluat tonul bâlbâindu-se sălbatic al lui Fluieraș, și-a dat ochii peste cap, a executat un solo de trompetă, căruia solistul pe nume Geldmacher i-a răspuns de data asta cu flautul alto, a exploatat relația dintre tablă și lemn: este Satchmo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
împreună pe scenă. Mă preocupa mai mult ce spunea ea decât ce trebuia să fac eu și când i-am văzut cursivitatea, concentrarea, dicția și nonșalant cu care se exprima, m-am relaxat atit de tare, încît am început: mă bâlbâi eu. Am știut ce trebuie să facă din acel moment. Avea talent, avea stăpânire de sine și transmitea fără nici un fel de parazit exact ceea ce-și dorea, reușind să fie plăcută. Am trăit aventura realizării ei, prin ea, cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de azi de dimineață." Nici un gest, nici un răspuns. Nu o fi româncă, mi-am zis, dar parcă o cunoșteam de undeva. Eram pe punctul să traduc tâmpenia mea în engleză, când am auzit: "Pardon, ați spus ceva?" "A... m-am bâlbâit. Am fost și eu haios, da', dacă nu m-ați auzit, degeaba, nu pot să repet ce-am spus, că abia mi-a ieșit prima dată. Ziceam că vă costă douăzeci de dolari privitul, că am dat o groază de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cameră, i-am cerut să se dezbrace. S-a uitat mută la mine ("mitocane, cum îți permiți?") și până să-mi ardă prima palmă i-am spus că eu sunt el (adică d.). Ea (adică mută) mută a rămas. A bâlbâit ceva și am fost nevoit să îi arăt pașaportul că eu sânt el. S-a înroșit toată și parcă a devenit și mai bună (pentru că era bună rău de tot) și n-a mai avut ce să facă sărmana, că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-l șocheze refuzul meu. Eram singuri lângă rastel. I-am spus că mi se rupe pula de el și de ordinele lui. S-a înverzit când m-a auzit. "Bă, bă, bă, t-te bag în Tribunalul Militar", s-a bâlbâit el de nervi. "O bagi pe mă-ta", i-am spus și mi-am văzut de lucru la rastel. "Băi, boule, eu luni tot plec, cu sau fără biletul tău de voie pe care poți să ți-l bagi în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Tomiță. Și comoara? Păi da, ce facem cu comoara? Doar n-am venit aici după iezi, glăsui cu maturitate Bărzăunul. Ba eu plec acasă, fie ce-o fi, se arătă neînduplecată Ilinca. Mergi cu mine, Virgil? Îîîîî... începu să se bîlbîie Virgil, pus în cea mai cumplită cumpănă din viața lui. Să zică nu? Mai bine moare. Să zică da? atunci tot visul comorii se ducea dracului. Și, totuși, hotărîrea trebuia luată într-o fracțiune de secundă. Știi ceva, Ilinca? începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dar nu fu în stare decît să salte din umeri și să-și muște buza de jos. Sînteți niște proști amîndoi, continuă tot Ilinca, devenind grozav de serioasă. Spune drept, de ce v-ați certat? Îîîî... ăăă..., începu Virgil să se bîlbîie, apoi, făcînd apel la tot curajul care-i mai rămăsese, putu să vorbească mai acătării: m-a insultat... m-a insultat pe nedrept... iar eu nu pot suporta bădărănia nimănui! Dar despre chestia asta nu vreau să mai vorbim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
măsură să judec lucrurile astea. Ba, atunci cînd am auzit exact ce-a putut face, aproape că i-am dat dreptate Bărzăunului, care s-a exprimat la un moment dat în felul următor despre Nuțu: Noroc de el că-i bîlbîit, că altfel ar părea și mai prost! Bineînțeles că asta e-o răutate de-a Bărzăunului, cu care eu personal nu-s de acord întru totul și chiar nici n-am vrut s-o mai fac știută, dar, uite, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și de băut. În canistră însă tot mai rămase ceva, considerat ca foarte necesar pentru întoarcere. Nu-l uitară pe Nuțu, căruia nu i-au trebuit decît două pahare de vin pentru a-și da seama că nu se mai bîlbîie aproape deloc. Au ascuns canistra și alte cîteva lucruri mai mărunte sub niște crengi, după ce s-au asigurat că nu-i vede nimeni și s-au ridicat hotărîți să plece. Nu pe-aici! le-a atras atenția Nuțu cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cum acesta i-a adus după aceea un mistreț întreg făcut pastramă și un butoiaș de băbească nemaipomenit de bună. Păi eu am spus că nu-i bine pe unde-am por-por-pornit-o de cînd am plecat, începu iar să se bîlbîie Nuțu, dar cînd am vrut să vă arăt, m-m-m-ați... Cum adică, Nuțule? întrebă trezit deodată la realitate Matei, nu cumva vrei să spui că ne-am rătăcit? Eu n-am nici o v-vină, se apără Nuțu. Dar despre ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bine seama de unde vine... și nu se mai auzi decît o singură dată, pentru că imediat după aceea răsună iar răgetul leului de cîteva ori, încremenindu-i pe toți și făcînd să amuțească pînă și glasul broaștelor. Fr-fraților, începu să se bîlbîie de data asta doctorul cu o voce surdă, fraților, ați auzit cu toții că ne aflăm în fața unui fenomen mai mult decît curios. Lei în pădurile noastre?! E... e... o..., începu și Nicanor să zică ceva, dar glasul se topi neputincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe Venus și au revenit pe Pământ pentru a-și exercita profesia? Și că nimeni altcineva nu are în mod real dreptul de a se consacra psihiatriei și științelor anexe? Gosseyn nu se gândise la așa ceva. ― Păi... fără îndoială ― se bâlbâi el. Ceilalți pot urma cursurile respective, natural, au dreptul, dar... Deodată fu cuprins de o dorință imperioasă, de o nevoie bruscă să se afle în fața dr-ului Enright. Câte n-ar putea afla de la un asemenea om! Apoi, redevenind prudent, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
exista vreun punct slab care să cedeze în mintea lui Prescott, apoi asta trebuia să se producă cât mai repede. Se aplecă spre el nerăbdător. Întrebările îi stăteau pe limbă. ― Altul dintre motivele care mă fac să spun adevărul ― se bâlbâi Prescott ― este cel că am încetat să mai cred că cineva chiar și un supraom, ar mai putea influența în vreun fel operațiunile planetare în curs de declanșare. Organizația a fost mult prea prudentă în ce te privește. Ceasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
PÎRÎIALĂ DOROȘ, Cuib de litere Doina POPA, Ca frunza-n vânt Gheorghe SCHWARTZ, Hotarele istorice Gheorghe SCHWARTZ, Justiția suverană sau adevăratul tratat de drept procedural Constantin SIMIRAD, Pelerin prin două milenii Dan TOMORUG, Hotarul zeilor Eugen URICARU, Complotul sau Leonard Bîlbîie contra banditului Cocoș Lucian ZUP, Manual de jocuri pentru copii În curs de editare: Mara Magda MAFTEI, Și dacă omul vrea să fie fericit 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sălbatice a vieții cu o intransigență talmudică. Se apropie de unul din dușmani care-l privește îngrozit. Căci, și Justițiarul visului, o știe, e înfiorător ca în vis să te pomenești față în față cu o ființă trează. Dușmanul se bîlbîie, ar vrea să fugă dar pare țintuit. Își cere iertare în lacrimi cuprins de remușcare și-l copleșește cu promisiuni și jurăminte. Justițiarul îl vede și simte puterea cum îi blindează trupul. Numai privirea sa e în stare să distrugă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
umăr și se uită lung la nebună. Pare că de-abia acum o descoperă. Erai și tu aici. Cine-oi mai fi și tu. Nebuna nu poate să scoată nici un sunet. Știe că, dacă o să înceapă o frază, o să se bâlbâie și n-o s-o poată duce la capăt. Brațele ucigașului de câini pe trupul meu. Câteva secunde trec repede prin cameră, șter gân du-și mâinile de sânge. Omul din lună care a omorât un câine se lasă încet pe
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
momente aplaudate - sper să nu fi fost de complezență. Mi-am expus clar părerea personală despre războiul României și am scos în evidență personalitatea lui Ion Antonescu. Cred că m-am exprimat clar, că nu m-am intimidat de auditoriu, bâlbâindu-mă. După aceea a derulat filmul, Oltea Rășcanu având rolul preponderent al comentării, care din păcate nu s-a prea auzit. În filmarea inițială de acum două luni am expus pe viu, palpitant, participarea mea în diferite etape ale războiului
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
revenit în holul apartamentului și apoi pe palier. Vecinul mă privea încurcat, eu nu îndrăzneam în ruptul capului să-l privesc. Apoi mi a mulțumit, mi-a strâns mâna și a dat să închidă ușa. Ceva însă îl neliniștea și, bâlbâindu-se, mi a mărturisit că așa citește el ziarul, că pentru el evenimentele sunt aievea. M-am întors la mine și la viața de dinainte. Simțeam în sânge rușinea că-l judecasem greșit. El folosise ziarul să-l salveze pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sânt eu de Zeus, da' m-a pălit o emoție, de-mi vine să las totul baltă și să fug în Cișmigiu, pe lac! Serbarea a fost un triumf. Se vede că totuși Moscu a avut o presimțire: s-a bâlbâit la un vers, dar noroc că nu s-a cunoscut nimic; și-apoi aceste greșeli sânt inerente oricărui spectacol cu actori autentici, și chiar își au farmecul lor. Zeus trebuia să-l întrebe pe Prometeu, care furase focul din cer
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ora lui cu lecția învățată, dorință care nu știm dacă i-a fost realizată de prea multe ori, pentru că el vorbea foarte precipitat, iar noi, în loc să ne concentrăm asupra explicației, eram atenți și notam cu creioanele pe pupitre de câte ori se bâlbâie și spune: "ă ă, ă!" Tânărul obișnuia să-și înceapă fiecare lecție, indiferent dacă era de Drept. Economie politică sau Filozofie, cam în felul următor: ― Ă, ă, ă, fiți atenți, vă rog: astăzi am să vă vorbesc despre... (și spunea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Cum vor fi căzut zarurile? * Domnul Mămăligă m-a dus condus până în fața comisiei. Se dădeau pe gratis bilețele de examen, examenul se lua însă greu de tot. Așteptam în bancă să se ducă ceața emoției când aud pe cineva bâlbâind poeziile lui Șt.O.Iosif. Nici nu știu cum m-am ridicat în picioare și am început să spun vorbe și versuri, versuri și vorbe, toate scoase din cartea pe care o țineam cu drag sub pernă alături de Eminescu la Școala Normală
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
să-i spun că nu și să scap, dar, fiindcă nu obișnuiam să mint, i-am spus că da și m-am ridicat în picioare, abia încăpeam între perete și sofa. „Aici nu prea e loc“, i-am explicat (mă bâlbâiam), „dar am să scot scaunul afară...“. Am golit scaunul de câte se aflau pe el, l-am șters frumos de praf, cu mâneca, l-am scos pe coridor. Era cald și acolo, becul ardea încă, urât și gălbui, ca o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a-i vorbi liber și degajat, fără a se jena sau intimida în fața lui, Andrei fiind și el o fire sensibilă și retrasă. Nu așa se întâmplă și cu Angela în fața ei uneori se pierdea, frecându-și mâinile și se bâlbâia, din care motiv Andrei o evita. A doua zi dimineața, după o noapte destul de agitată, deși primise un somnifer, Radu se trezi destul de buimăcit și cu ochii tulburi, privindu-se în oglindă, constată că este palid, iar părul lucios
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]