1,442 matches
-
mândrie! De ce nu a ajuns un Rotschild? Cine-i de vină că nu are milioanele lui Rotschild, că nu are un munte de coroane și napoleoni, un munte întreg, un munte la fel de mare precum cel care se poate vedea la bâlci de lăsata-secului? Dacă trăiește, înseamnă că totul depinde de el. Cine-i de vină că nu înțelege acest lucru? O, acum mi-e indiferent, acum n-am timp să mă înfurii, dar atunci, atunci, repet, îmi rodeam literalmente perna în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
De Crăciun ți-am dat inima mea. Mașina pare că se mișcă atât de Încet, iar În stomacul nostru există o boală, o boală care ne face să ne simțim de parcă am fi mâncat prea multă vată de zahăr la bâlci și apoi ne-am fi dat În călușei. Lui Stacey Îi plăceau călușeii. Noi și ea, ea vârâtă Între noi. Familia nucleară, Învârtindu-se, răsucindu-se, dezorientată, dar Încă stând Împreună claie peste grămadă. Încă... — Iești mai sexi cu iea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ulterior radicalul din declarațiile lor, președinții intervin prin telefon, oamenii din studio le țin isonul. Bun, vă veți întreba, unde e fotbalul în toată această ecuație? Ca să nu mai spunem, unde e analiza? Ceea ce e mai grav, în tot acest bâlci făcut pe marginea unor meciuri extrem de slabe, e că „analiza“ s-a mutat chiar în timpul partidelor. Aproape că nu mai există „derby“, fie el „mare derby“, fie unul gen Vaslui-Iași, în care să nu fie reluată, preț de un câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
un rânjet, alăturându-I, Înainte de a trânti combinația letală spre moaca-mi, de remarca „hai, bă, omule, mă dezamăgești...“? Singura explicație cât de cât rațională la care am ajuns e legată de atmosfera Începutului de an. An electoral, cu mult bâlci și dat la gioale, cu dosare și cu demoni care, Într-o confuzie de personalitate, se cred Îngeri. Cu Băsescu jucând ping-pong În prime-time cu Meleșcanu. Cu aceiași analiști politici Încercând să calculeze, seară de seară, normala la plan a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
mai pune-n scenă lupta dintre binele anost și răul haotic, ci, pur și simplu, reușește să înțepe formele goale ale... vieții. Care fâsâie prin cele nu mai mult de 150 de pagini ale cărții ca niște baloane cumpărate la bâlci. Nu scapă nimic de sub privirea (și de sub rânjetul inuman) al acestui scriitor. N-are milă, te trimite pe piste înșelătoare aproape la fiecare pagină, ținând să demonteze, în ultimul său roman, așa cum a făcut-o încă de la primele sale povestiri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
caracterelor mobile de tipar nu vor face decât să întărească pozițiile celor două puteri dominante pe atunci, Biserica și Imperiul; tot așa, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, majoritatea analiștilor nu vedeau în mașina cu aburi decât o atracție de bâlci care nu putea schimba cu nimic caracterul agricol al economiei; în sfârșit, pentru cea mai mare parte a observatorilor, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, electricitatea avea doar un singur viitor: acela de a permite un alt iluminat stradal. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pe stradă, pe pervazuri, prin canale, sub bănci, în stația de taxi, peste tot frunze, frunze întregi sau terciuite, frunze, frunze. A plecat de la Alexe la fel cum sosise, cu aceeași nemulțumire mocnită. Venise la ei așa cum te duci la bâlci, la papagalul verzui, care-ți alege cu ciocul biletul ce ți se cuvine și-ți redă în câteva rânduri întregul episod al vieții. Asta era hiba: nu la ei trebuia să se ducă, nu la ei trebuia să găsească răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din cărți. Propoziția pare directă și originală. Să fie asta o dovadă că extraterestrul are emoții? Sau doar se preface că le are, ca să fie mai distractiv și să ne facă să ne simțim În largul nostru?“ — Hai să terminăm bâlciul, spuse Barnes. Întreabă-l ce arme are. — Mă Îndoiesc că va Înțelege conceptul de armă. — Toată lumea Înțelege conceptul de armă, ripostă Barnes. Apărarea este o chestiune de viață. — Protestez Împotriva acestei atitudini, spuse Ted. Voi, militarii, vă Închipuiți că toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
istorie. Cu asta m-am rotunjit oarecum, știu multe. De aceea refuz să mă mai angajez vreodată în politică. M-am lecuit. V.P: Vă place politica, domnule Ovidiu Genaru? Ce le reproșați actualilor politicieni? O.G.: Rămân spectator la bâlciul deșertăciunilor. Fiecare popor trăiește în zeama lui. Și poate numai ceea ce se vede că poate. Ăștia sunt oamenii, cum sunt, cu ei ieșim la defilare. Alții, de unde? N-avem alții. Să împrumutăm? Nu s-ar potrivi. Reproșuri, politicienilor? Atâta îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pentru neocomuniști? Scopul Președintelui rus este, după opinia autoarei care ne-a indus prezentul comentariu, crearea unui „capitalism de stat” și a unei oligarhii de stat, printr-un proces de deprivatizare (cazul companiei „Iukos”). Unii comentatori români cred că și bâlciul privatizării „Oltchim” a fost regizat astfel încât compania să rămână în proprietatea statului, pentru a fi privatizată mai târziu „prin atribuire directă”, ca să devină, eventual, „Oltkim”... Și în Rusia, și în România, propaganda oficială și diferite manipulări au drept rezultat o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
jaf, pe discriminare socială și corupție. Se pare că majoritatea cetățenilor consideră normal ca pe taxele și impozitele plătite de ei să paraziteze o caracatiță financiară ce consumă enorm, pe funcție și nu pe muncă cuantificabilă. Alegătorii urmăresc la televizor bâlciul „politic” cotidian, pe care apoi îl dezvoltă în familie și între prieteni, fără a ști (sau a dori să știe!) că există țări (de ex., Suedia) 147 unde funcția de reprezentare a intereselor comunității este o datorie obștească; deputatul se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
au pierit cinstea și onoarea, respectul pentru viața și credința celui de-alături, simțul datoriei hrănit de amintirea celor care au fost și de gândul la aceia care vor veni. Când constat că mulți cetățeni români au început să perceapă bâlciul politic drept normalitate, să înghită rația zilnică de poșircă verbală cu halba, ca pe o băutură aleasă, mă prinde spaima. De aceea caut medicația necesară, elixirul care limpezește mintea și curăță sufletul de murdăriile cotidiene. În marile creații ale geniului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pentru neocomuniști? Scopul Președintelui rus este, după opinia autoarei care ne-a indus prezentul comentariu, crearea unui „capitalism de stat” și a unei oligarhii de stat, printr-un proces de deprivatizare (cazul companiei „Iukos”). Unii comentatori români cred că și bâlciul privatizării „Oltchim” a fost regizat astfel încât compania să rămână în proprietatea statului, pentru a fi privatizată mai târziu „prin atribuire directă”, ca să devină, eventual, „Oltkim”... Și în Rusia, și în România, propaganda oficială și diferite manipulări au drept rezultat o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
jaf, pe discriminare socială și corupție. Se pare că majoritatea cetățenilor consideră normal ca pe taxele și impozitele plătite de ei să paraziteze o caracatiță financiară ce consumă enorm, pe funcție și nu pe muncă cuantificabilă. Alegătorii urmăresc la televizor bâlciul „politic” cotidian, pe care apoi îl dezvoltă în familie și între prieteni, fără a ști (sau a dori să știe!) că există țări (de ex., Suedia) 147 unde funcția de reprezentare a intereselor comunității este o datorie obștească; deputatul se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
au pierit cinstea și onoarea, respectul pentru viața și credința celui de-alături, simțul datoriei hrănit de amintirea celor care au fost și de gândul la aceia care vor veni. Când constat că mulți cetățeni români au început să perceapă bâlciul politic drept normalitate, să înghită rația zilnică de poșircă verbală cu halba, ca pe o băutură aleasă, mă prinde spaima. De aceea caut medicația necesară, elixirul care limpezește mintea și curăță sufletul de murdăriile cotidiene. În marile creații ale geniului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
într-un fel sau altul, subterfugiul a fost perfecționat (dar și stilizat) de o lungă serie de scriitori, precum Daniel Defoe (vezi Robinson Crusoe), Jules Verne (în aproape toate romanele sale), thomas malory (vezi Moartea regelui Arthur), William thackeray (vezi Bîlciul deșertăciunilor), Gabriele D’annunzio (vezi romanul Focul), Jules romains etc. evoluția procedeului ar merita, desigur, un studiu eseistic mai amănunțit. eu m-am rezumat doar la cîteva exemple, evocînd de la bun început lunga intrare în roman a lui Cervantes. înainte de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de la experiența în sine, ci de la proliferarea ei. Oriunde te întorceai în tîrg nu se putea să nu dai peste cîte o jumătate de broască secționată dintr-o singură lovitură, de-a latul. Experiența lui Schmeltzer părea o scamatorie de bîlci privită din afară, însă pentru ei, școlarii, era unică și fascinantă. Acolo, în laboratorul care mirosea a iod și a formol, priviți din toate părțile de ochii sticloși ai păsăretului împăiat, văzîndu-și chipurile transfigurate, uneori livide în sticla borcanelor, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aceia care ar fi avut ceva de pierdut, la prima vedere chiar foarte mult, dacă nu totul. Putea fi un simptom serios pentru a-l liniști, "Vulturul Alb" nu este decît o paiață, o pasăre împăiată bună de arătat la bîlci unora și altora. Dacă te așezai bine în fotoliu și îți plimbai ochii pe hîrtiile lui Bîlbîie, cu un aer ușor plictisit ori dimpotrivă, ușor amuzat, aveai toate motivele să zici un complot de caraghioși, o mascaradă de bîlci. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la bîlci unora și altora. Dacă te așezai bine în fotoliu și îți plimbai ochii pe hîrtiile lui Bîlbîie, cu un aer ușor plictisit ori dimpotrivă, ușor amuzat, aveai toate motivele să zici un complot de caraghioși, o mascaradă de bîlci. Se joacă de-a subversiunea, s-au supărat pe stat pentru că n-au răbdare să crească în grad ca toată lumea și să primească soldele la timpul cuvenit. Mofturi, și arțag, vise, fantasmagorii ale unora care încă își mai închipuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în ei, în viitorul lor Nu aveau habar de rolul prințului în complot, în schimb, șefii lor de la Vladia se adresau lui Basarab Cantacuzino ca unui adevărat inspirator, sfătuitor și organizator de căpetenie. Spre deosebire de agitația și mascaradele tinerilor, uniforme de bîlci, întruniri la berărie, joaca de-a hoții și vardiștii în parcul de la Șosea, colonelul Stoicescu și adjunctul său, un ins sinistru, se pare Artur Stavri, se dovediseră oameni de acțiune, dornici să pună în practică repede și eficient, convingător chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de-a dreptul, cu brațele mereu îndoite din cauza mușchilor care stau să-i plesnească haina ori cămașa, îndesat, picioare scurte, butucănoase, încît nu poate să meargă decît cu pași repezi și mici, ca un automat. Ați văzut, cred, automatele de pe la bîlciuri, la tragerea la țintă, întărește ochi și mînă pentru patria română, cam așa arăta locotenentul Georgescu. Un automat cu o minte diabolică, vă dați seama, bietul Bîlbîie a pus o întrebare care putea fi normală, toate punctele principale erau pomenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Străbăturăm marele bulevard până la piața Brătianu, cu statuia pe care o ocoleau tramvaiele și intrarăm spre Sfântul Gheorghe. Acolo Nilă o luă la stânga și curând dădurăm de niște străzi pline de prăvălii deschise și lume care forfotea; parcă era un bâlci. - Ce e aici? îl întrebai. - Taica Lazăr, zise el. A, Taica Lazăr, cum să nu, auzisem, da, așa era, aici totul era ieftin, până și în sat era cunoscută această stradă. Ne oprisem nehotărâți. În care prăvălie să intrăm? Și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Adevărul e că nu mă gândesc la nimic. Îmi e capul gol. Nici o idee cât de cât interesantă nu-mi trece prin minte, oricât de neplăcut îmi e să mărturisesc asta. N-aș avea chef decât să mă duc la bâlciul din apropiere, să cumpăr toate baloanele colorate puse acolo în vânzare și să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de neplăcut îmi e să mărturisesc asta. N-aș avea chef decât să mă duc la bâlciul din apropiere, să cumpăr toate baloanele colorate puse acolo în vânzare și să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: "Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
culturale diferite, chiar opuse ca mentalități și atitudini. În România, milițianul a fost și este unul dintre cele mai disprețuite personaje din imaginarul colectiv, asociat frecvent cu fenomene precum mita, agresivitatea gratuită sau șantajul. Tablagiul nord-dunărean este o figură de bâlci, dovadă fiind interminabilele bancuri ce-l au ca erou, multe inspirate chiar din situații reale. Prin opoziție, polițistul nipon este unul dintre cele mai populare caractere ale vastului spectru social. Omawari-san, cum este acesta numit cu emfaza de rigoare, respectă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]