3,370 matches
-
nopții sau spre dimineață au mai înflorit câțiva trandafiri și trei lujeri ai unei specii de orhidee. Merg pe aleea mărginita de flori perene până pe malul lacului. De departe văd o suprafata strălucitoare sub lumina primelor raze de soare. Câteva bețe purtate ieri de micile valuri, acum stau neclintite la mal, dovadă a faptului că acolo, jos la suprafața apei nu adie nici o boare care să le pună în mișcare. Din când în când câte un pește care sare după aer
CĂRĂRILE SUFLETULUI (FRAGMENT) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373312_a_374641]
-
de burtă cu senzații de greață și dureri de cap, așa din senin. Mama a dat fuga la bunica și a adus-o imediat la noi, să ne descânte de deochi. În timp ce ne descânta într-o cană cu apă, cu băț de mătură și după ce mai întâi și-a înfipt o lingură în brâu ca să avem leac, noi fiindu-i rude, ea ne-a întrebat: -Mimișor! Ionică! -Da bunică! -Ce-ați mâncat maică voi azi? -Am mâncat ciorbă de teci și ouă
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
pescuitul alte câteva minute, fără niciun rezultat. Soarele se pregătea să apună, așa că m-am hotărât să abandonez activitatea sportivă cu intenția de a revini a doua zi cu alți amici, ca să ne coste mai puțin transportul. Nu îmi strâng bățul telescopic acolo pe mal că așa trebuia să se întâmple. Malul era pavat cu dale de piatră de carieră și m-am gândit că pot să rup bățul și cum dădusem pe el o mie de lei, nu era deloc
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
cu alți amici, ca să ne coste mai puțin transportul. Nu îmi strâng bățul telescopic acolo pe mal că așa trebuia să se întâmple. Malul era pavat cu dale de piatră de carieră și m-am gândit că pot să rup bățul și cum dădusem pe el o mie de lei, nu era deloc convenabil. Urc malul spre mașină cu intenția să strâng bățul în șosea. Îl țineam așa desfăcut pe umărul stâng, iar în mâna dreaptă aveam minciogul și găletușa cu
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
întâmple. Malul era pavat cu dale de piatră de carieră și m-am gândit că pot să rup bățul și cum dădusem pe el o mie de lei, nu era deloc convenabil. Urc malul spre mașină cu intenția să strâng bățul în șosea. Îl țineam așa desfăcut pe umărul stâng, iar în mâna dreaptă aveam minciogul și găletușa cu râme de mare, niște viermi creți ca miriapoadele (urichelnița). Ajungând la mașină nu m-am gândit că desupra ei era rețeaua de
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
aveam minciogul și găletușa cu râme de mare, niște viermi creți ca miriapoadele (urichelnița). Ajungând la mașină nu m-am gândit că desupra ei era rețeaua de înaltă tensiune de 20.000 de volți care alimenta portul Agigea, ca să las bățul jos până trec de ea. M-am trezit dintr-o dată cum am înțepenit și o amorțeală și un zguduit mi-a cuprins întregul corp. Am reușit doar să țip și să cad la pământ țeapăn, ca un beton de la mijloc
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
doar să țip și să cad la pământ țeapăn, ca un beton de la mijloc în jos. Totul a durat fracțiuni de secundă. S-a declanșat un arc electric, urmat de o pocnitura și eu am căzut cu fața în țărână , bățul a căzut în spate la pământ cu toată lungimea lui de opt metri și cu nailonu agățat printre buruienile dintre pietre, găleata vărsată în praful de pe șoseaua pietruită și eu nemișcat lungit în spatele mașinii cu fața în jos. Eram țeapăn
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
am reușit să ajung pe vertical, însă nu aveam stabilitatea de a rămâne în picioare fără sprijin. Au mai trecut câteva minute și m-am putut mișca de pe loc. Piciorul stâng încă era amorțit destul de bine. Cum, necum, am strâns bățul telescopic și l-am pus în portbagaj alături de “neprețuitele“ mele râme. Mă durea piciorul stâng. Nu știam ce are. Unul dintre cei doi m-a întrebat dacă pot conduce așa cum sunt. I-am răspuns că voi merge încet și așa
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
ieșit curentul. Habar nu aveam că trebuia să și iasă după ce a intrat în corpul meu. Când m-am dezbrăcat de hainele de pe mine, pentru consult, atât geaca de blugi, pulovărul și maieul erau topite în zona de contact cu bățul și umărul, iar în carnea umărului stâng aveam o gaură cât o monedă de 50 de bani, adâncă de vreun centimetru ce mirosea a carne arsă. M-au pus imediat să-mi facă electrocardiograma și am ieșit sănătos tun, iar
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
babornița aia citește toată noaptea Tora, legea lui Moise, e jidani, ăla citește o ditamai cărțoaia de Marx, e comunist; Prințesa dansează la patefon de-o găsesc dracii, despuiată ca o naiadă... e balerină... și ăia micii joacă pocăr pe bețe de chibrite! -Cum ai aflat, nea Ioniță? - îl întreb eu curios. -Am furat pâinea mamei de pe corlată, făcuse pâine în țest să plece la plug și eu am luat-o și-am dezmierdat pe flocos, adică pe câine: na, la
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Urma deci lapidarea. Toți însă așteptam să vedem ce va spune El. Învățătorul a privit către femeie apoi către cei care erau acolo, iar el părea că nu e atent la ce se petrecea căci făcea niște semne cu un băț, pe nisip. După ce acuzatorii au relatat despre ce învinuire era vorba, învățătorul a spus aceste cuvinte: ,,Să arunce primul piatra care este fără de păcat.” Consternați, acuzatorii s-au gândit la cele spuse, au șovăit, iar apoi au aruncat pietrele la
AL TREILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374757_a_376086]
-
interesează de Gheorghe sau de Ilie, oameni de rând? Bine că pe atunci nu exista televizorul care să-i facă „artiști” și să-i poarte prin lume! Pentru că misterul lor-pânză subțire, magia lor-suavă...delicată! Pe scenă nu împungi cerul cu bățul și opinca nu mai bate în poarta pământului. Nici pământul și nici cerul nu se mai trezesc la strigătul de „hălăișa!” Dar nici așa...acoperiți de pulberea uitării! Deși, ei au vrut să rămână învăluiți în mister. Poate că în
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
s-au îmbrăcat pe malul bălții în costumele lor de călușari. Dintr-un lan de grâu, vătaful a venit cu steagul la ei și toți călușarii au sărutat ștergarul steagului. Că vătaful i-a pus să jure. Că ei ridicau bețele, le loveau de al vătafului și strigau: jurăm, jurăm! Cineva l-a întrerupt pe povestitor: ce le-a spus, bă, vătaful? De ce să jure? -Nu v-am spus, bă, că nu se auzea? Că eram prea departe, ascuns după movilă
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
și cei din satul nostru. S-au perindat pe scenă, preț de câteva ore, vreo douăzeci de echipe. Urcau de undeva din fundal și se avântau toți deodată, purtați pe aripile melodiei ca șuvoaiele năvalnice ale Oltului. Iureșul lor, cu bețele ridicate, cu strigăte de „hălăișa!”, cu avalanșa de culori ale costumelor strălucitoare, cu sunetele clopoțeilor de la picioare, părea un asalt asupra redutei Soarelui. Cum era în plină amiază, Soarele părea de neatins, în reduta sa din înaltul cerului. El zâmbea
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
Dar strigătele înfierbântate ale călușarilor îl înfuriaseră și-l făceau să arunce, în neștire, cu sulițe de foc, atât în călușari, cât și în creștetele celor de pe câmpie. Desigur, lupta cu Soarele era inegală, deși furioșii călușari se avântau cu bețele spre el, iar picioarele lor săltau, de nu atingeau podeaua. Salturile lor păreau niște valuri de spumă sclipitoare, ce se loveau de stâncile redutei Soarelui și, neputincioase, se revărsau peste retinele privitorilor năuciți. Și râul de culoare, mișcare și sunete
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
Parcă erau îngeri. Au adus armonie, liniște, grație și răcoare în acele momente fierbinți. Au arătat că bărbăția nu înseamnă forță necontrolată, vigoare furioasă și salturi repezite. Au oferit o bărbăție fermă, dar elegantă. Mișcări precise, dar grațioase. Salturi peste băț, executate-n forță, dar ușoare, ca o mângâiere lină, ca un fâlfâit de aripi. Și costumele lor au încântat privirea. Nu cu fulgerări de culori, ci cu sobrietatea discretă dintre albul spumos al cămășilor și negrul cusăturilor și al vestelor
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
Când își pune ceva-n gând/ Cu trei vorbe mă seduce/ De mă joc cu ea la rând//. „Toboșarul” „În baraca lui bunicu/ Am dat peste două oale/ Vechi, uitate, obosite/ Groase-n piele/ Mari și goale/ Pregătindu-mi două bețe/ Sprintene și ușurele/ Îmi ziceam că-s toboșar/ Și-ncropeam ritmuri cu ele. „În vacanță la bunici” „Buni, ce faci de mâncare/ Astăzi pentru prânzul mare/ O zeamă de baraboi/ Cum se face pe la noi”. „Prâsnelul” „Sfâr...prâsnel nepotolit/ De
NEPOŢEII, ÎN SCRIERILE BUNICILOR POETI CONSACRAŢI de FLOAREA PLEŞ în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374868_a_376197]
-
-se prin lunci ziua, hrănindu-se cu roșcove, ciuperci, melci și alte verdețuri, din pădure, pe care le cunoștea din copilărie, reușea să supraviețuiască. Într-o zi a avut norocul să prindă un pește cu o undiță improvizată, dintr-un băț de care legase o coajă de copac pe post de ață, căruia i-a pus la celălalt capăt un spin de salcâm în care a prins o râmă. Vremea se răcea cu fiecare zi ce trecea. Mache pierduse noțiunea timpului
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
la treierat Nu a știut dreapta ce face stânga. Altfel aveam și eu ca toți oamenii două mâini. Dar e bine și așa. Pot muncii. Îmi mângâi pruncii și femeia. Pot aprinde focul ținând cutia de chibrituri în gură și bățul îl scapăr pe cadran. Doamne, ce bine că am mâna dreaptă! Cu această mână am câștigat banii necesari biletelor acestei călători pentru întreaga familie. Țin șișterul să tai pâinea, s-o impart la cei dragi. Teognis din Megora spunea că
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
nimic nociv într-o astfel de comunicare, ei nefiind în niciun caz postaci! Ce face Demisul prin cele 31 de mesaje postate în ultima sută de zile invocată? Continuă, în fapt, obsesia sa de a da indicații, de a băga bățul prin gard și de a incita. Ceea ce comunică chiar coverul paginii de facebook. Nu se obișnuiește cu gândul că e pensionar debutant! În realitate, nu cantitatea de mesaje postate, dă calificativul de postac, ci ceea ce urmărește autorul lor prin conținutul
TABLETA DE WEEKEND (100+9): POSTACUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373852_a_375181]
-
fi mai frumos, mai minunat, continuă acesta, decât să-ți ajuți semenul în afirmarea lui pe drumul adevărului moral ? Se reculese câteva clipe gânditor și - cu un gest reflex - scoase o țigară. Aprinse un chibrit și, trăgând câteva fumuri, așeză bățul arzând pe marginea scrumierei. Îl privi nostalgic până când flacăra jucăușă carboniză lemnul, apoi ridică privirile. - Vedeți, domniile voastre, eu simt întotdeauna ceva straniu atunci când admir un băț arzând. Poate fi - de ce nu ? - o anume trăsătură de caracter. - Îndepliniți mereu același ritual
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
un gest reflex - scoase o țigară. Aprinse un chibrit și, trăgând câteva fumuri, așeză bățul arzând pe marginea scrumierei. Îl privi nostalgic până când flacăra jucăușă carboniză lemnul, apoi ridică privirile. - Vedeți, domniile voastre, eu simt întotdeauna ceva straniu atunci când admir un băț arzând. Poate fi - de ce nu ? - o anume trăsătură de caracter. - Îndepliniți mereu același ritual atunci când vă aprindeți o țigară ? - Da ! Privesc admirator spre bărbatul sigur pe sine, hotărât în acțiunile sale. Mă ridic de pe scaun și îi întind afectuos mâna
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
așteptam la asta. Pe mine nu mă poate nimeni și nimic schimba ! Sunt eu, cel din totdeauna ... Se opri pentru o clipă și - cu un gest reflex - își scoase o țigară. Aprinse chibritul și, trăgând câteva fumuri cu sete, așeză bățul încă arzând pe marginea scrumierei. Îl privi nostalgic până când flacăra jucăușă carboniză lemnul, apoi ridică privirile. - Vedeți, spuse cu o voce domoală, de nerecunoscut, simt ceva straniu atunci când admir un băț de chibrit arzând ... Extrem de surprins, îmi întorc privirile către
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
Aprinse chibritul și, trăgând câteva fumuri cu sete, așeză bățul încă arzând pe marginea scrumierei. Îl privi nostalgic până când flacăra jucăușă carboniză lemnul, apoi ridică privirile. - Vedeți, spuse cu o voce domoală, de nerecunoscut, simt ceva straniu atunci când admir un băț de chibrit arzând ... Extrem de surprins, îmi întorc privirile către profesorul Carmstein. Acesta, extrem de detașat, arboră un mic zâmbet superior în colțul gurii... Referință Bibliografică: TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
și, cu un gest larg al brațului, a invitat-o să privească: - Acolo, draga mea, la etajul doi, în a treia cameră de la colț, în aripa stângă, sunt lucrurile mele... - Aaa! Hotel New Montana! Aproape de teleferic, la o aruncătură de băț, exclamă Laura, privind încântată silueta impunătoare a edificiului. Patru stele... Cred că aici sunt cele mai mari prețuri. - Nu, nu sunt cele mai mari. Sunt și alte..., dar ce sens are să facem comparații? Eu l-am arătat din reflex, trecând
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]