3,263 matches
-
ca să o conving, cât și să mă conving. Ceea ce nu înseamnă că nu o iu-beam, ci numai că aveam scrupule să dau o calificare unui sentiment căruia îi vedeam limitele. Limite vedeam chiar și acolo unde nu mai exista nici o bănuială, în sacrificiul meu pentru corpul ei sau în viața a doi îndrăgostiți din cine știe ce carte celebră. Chiar și în Tristan și Isolda, simbolul dragostei până la moarte, aveam prilejul să fac observația: totuși, Isolda l-a lăsat pe Tristan să plece
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
După o zi am cerut Ioanei să mă lămurească, dar ea a negat că ar fi vrut să spuie ceva deosebit. Poate că aș fi crezut-o, însă la fiecare nouă întrebare găsea o altă explicație și astfel îmi întreținea bănuielile. A înșirat pe rînd: "nu știu ce am vrut să spun, nu mai țin minte", "am vrut să mă răzbun pe tine", "mă gândeam la ceva fără importanță", și dacă aș fi acceptat unul dintre aceste motive, toate la un loc contra-zicîndu-se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mine! Poate că se gândea, deoarece mă văzuse îngîndurat: "Ce chinuit este sărmanul din pricina mea! Și singur pe lume! Trebuie cu orice chip să mă transform și să mă fac mai bună ca să nu-l mai irit! " N-are nici o bănuială de ce unelteam. Crede, dimpotrivă, că făceam și eu combinații de împăcare. Ce groaznice combinații! Dar nu mă mai gândesc, căci căldura corpului ei m-a calmat deodată. Iar gândurile rele au devenit ceva neverosimil, un vis rău fără nici o legătură
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
putea să suporte capriciile mele de om bolnav. Dar totdeauna când mă prefac că mi-e rău câteva minute, izbutesc să o împac. Mi-e rușine de farsa jucată, dar numai așa pot s-o liniștesc. Cu toate că nu are nici o bănuială, totuși, poate și din pricina acestor scene turburi, Ioana păstrează atâta neîncredere în mine. Cocuța, iubita mea de adolescent, n-avea sinceritatea Ioanei de a-și arăta toate gusturile. Nu trebuie tras nici o concluzie din faptul că la urmă și-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
țărancă - către care o poartă uneori dorurile, dorind poate o viață mai simplă, dar mai curată. Multă vreme nici n-am recu-noscut-o căci nu mai făcea nici o aluzie la Dijon. Numai ochii ei, cu o strălucire ciudată, mi-au dat bănuieli. În fața mea apăruseră două ființe complect diferite, la fel de caracteristice amândouă, și anevoie le pot suprapune. Între ele se răsturnase o prăpastie cumplită. Ioana reflectează după obiceiul ei: - Privește cum transformă dragostea pe un om. Această femeiecare a fost deșteaptă, învățată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a găsit nimic în momentul acela, căci am trimis noi prea degrabă sângele. Simptomele sunt ca la febra tifoidă: temperatură mare, stare generală de prostrație, lipsă de poftă de mîncare." Suntem exasperați contra lui. Vrasăzică, iar încearcă să ne aducă bănuieli. Nici măcar să nu reușim să avem certitudinea că tifosul este exclus! După ce pleacă, îl batjocorim între noi din toată inima: Cine l-a mai făcut și pe ăsta doctor! Habar n-are! (Parcă doctorul Bogdan știuse ceva!) Si, pe deasupra, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lucru, indiferent dacă mă consider mai profund decât Viky? Se va schimba ceva, așa cum cred în momentul acesta? Nici acum, când mă simt invadat de bucurie, nu s-au potolit întrebările, semn că nu sunt complect vindecat.) Ca să-mi înăbuș bănuielile care se ridică în mine, spun: "Te iubesc, Ioana! Pot să ți-o afirm fără nici o ezitare. Ce să socotesc? Să precizez? La socoteală desigur ca oricărei dragoste i-ai găsi limite. Trebuie să ai încredere în tot sufletul meu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
era motivul. Dar, dacă era așa... o întrebare începu să i se învârtă în minte: acum, că își făcuse datoria, nu cumva se pregăteau să-l ucidă și pe el? Probabil, de vreme ce devenise un martor incomod. Și ceea ce îi întărea bănuiala era faptul că nici Gualfard, nici Geremar nu păreau să se intereseze absolut deloc de prezența sa. Așadar, soarta lui era pecetluită - ba mai mult, fusese încă de la bun început. în vreme ce încă fixa ochii, acum sticloși, ai lui Waldomar, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o să cadă, știi asta. Va trebui să vedem ce facem cu Gundovek și... Balamber scutură capul cu hotărâre. — Nu. Chiar dacă acei copii ajung la Genava, nu ar avea probe să vă acuze. E adevărat, m-au văzut, dar știam că bănuielile aveau să cadă pe Atila, nu? Și, oricum, pe voi nu v-au văzut. Și în plus, gărzile voastre nu puteau fi recunoscute. Deci, nu trebuie să ne îngrijorăm mai mult decât e nevoie. Gualfard, convins doar în parte, obiectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avea deplină încredere în omul acela: el era cel care, ținând în mână întreaga administrație romană din regiune, făcea legătura între Ravena și Genava, adică între însuși Magister militum și Gundovek, și deci, cel puțin în teorie, era deasupra oricărei bănuieli; cu toate acestea, consideră că, oricum, era mai bine să cântărească mai întâi cât de demn de încredere era cu adevărat și să-și facă o idee despre situația generală, înainte de a-i dezvălui ce aflase. Având înaintea lor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceea ce spusese ea era adevărat, de ce voiseră ca el să afle? Exact metoda calculată să-l facă să-și piardă mințile. Craig simți că fața lui își schimbă culoarea. Se gândi brusc: Asta era? Pentru un moment, luptă cu această bănuială teribilă. Căci Anrella nu ar fi putut... Îl cuprinse furia, alungând îndoielile, inundându-l cu o furie cumplită care-i anulă orice prudență, ca și cum n-ar fi existat. - Ei, voi, ticăloși de neînchipuit! urlă el. Anrella se întoarse spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
să fi fost supus unei asemenea presiuni intense. Un organism căruia i se acordă prompt îngrijire medicală nu devine totipotent. Avem oamenii noștri la toate centrele de informații medicale și ajungem la un caz de totipotență imediat ce apare măcar o bănuială că e-xistă un astfel de caz. Dar, să lăsăm asta. Miracolul meu a fost acesta: în timpul celei de-a doua faze am inventat două plăcuțe metalice care, fixate sub tălpile pantofilor, îmi permiteau să umblu pe apă. Nimeni dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
pentru insomniile datorate înțepăturilor de țânțari în locul celor provocate de fumul de pucioasă, care-i producea vărsături și migrene rebele. Dar nu era după voia lui. Trebuia să suporte totul fără să crâcnească, mai ales după ce în mintea sa încolți bănuiala că anume pe el îl afumă și că de el, nu de țânțari, vrea să scape Carol prin această brutală tortură. Când observă efectul malefic pe care îl avea metoda sa asupra lui Filip, Carol dublă și apoi triplă numărul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a încolțit o bănuială cruntă. De unde luau viață aceste bizare creaturi? Probabil că din jurul lor. Poate că moartea violentă și nenorocită a părinților, a soției, a băiatului și chiar a bunicului însuși s-au produs pentru a permite un transfer straniu de suflu vital
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
soției, a băiatului și chiar a bunicului însuși s-au produs pentru a permite un transfer straniu de suflu vital în ființele acestea de fier, cărora nu Dumnezeu le-a dat viață. Gândul m-a înfiorat și mi-am alungat bănuiala, aruncând după ea cu pietre colțuroase. Dar n-a fugit prea departe. Revenea mereu, perfidă și sâcâitoare, dându-mi cu tifla, furându-mi somnul și ultimele firimituri de liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tocit și contorsionat, zgârciul înnodat al ochelarilor, lipsa decorațiunilor de alamă de pe coșciug și vertebra secretul și esența ființei sale. Vertebra de delfin, pe care a purtat-o toată viața fără ca nimeni, nici măcar el să aibă știre de ea; vaga bănuială a existenței sale apărea doar în lumea cu contururi incerte a visului. Viața, personalitatea și destinul, aparent cenușii și mediocre ale gornistului scutit de fericiri extatice sau de necazuri grave, lipsit de drame, de neliniști sau de pasiuni răscolitoare au
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în care ai trăit și școala pe care ai urmat-o, când te-ai căsătorit și câți copii ai avut; dar nu asta este viața unui om. Valiza de lemn găsită de Bătrân dezvăluia, dimpotrivă, fața ascunsă a lucrurilor (...); vaga bănuială a existenței (...) apărea doar în lumea de contururi incerte a visului" (137). Impresia pe care ți-o lasă cartea lui Andrei Oișteanu este că a fost scrisă numai pentru ca la colecția de obiecte stranii din cele 12 casete să se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o gaură neagră a vreunei galaxii Îndepărtate, de unde ieșea noaptea ca să-și potolească foamea ancestrală cu sufletele pierdute ale muritorilor, nu ca pe o făptură gingașă și nevinovată cum e melcul, care-și târăște căsuța dintr-un loc În altul. Bănuiala ei se-adeverea, Însuși oaspetele mărturisise că prin venele lui nu curge sânge, ci pucioasă. De altfel, aerul din Încăpere devenise pestilențial. Hainele Extraterestrului emanau un miros ca de chibrituri arse. Mașei Începură să-i vâjâie tâmplele. Îi era, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doua jumătate a zilei, atunci când bărbatul de lângă ea o privise Într-un fel anume. Mai precis, puțin mai târziu, atunci când Îi luase apărarea În fața nesuferitului acela de Lakner iar În prezent Însuși faptul plimbării În oraș agățată de brațul lui. Bănuielile fetei se confirmară În momentul când Tony Pavone,se opri În dreptul unui local pe care i-l arătă. „Mai ai puțin timp...?” „Vai mie...” - oftă prelung Atena lipindu-se cu sensibilitate de el. „Dacă ași avea și bani proporțional cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se află În burta hidosului Înfometat care desigur, Îl Înghițise fără al mai trece prin măsele!! De regulă niciodată nu purta un cuțit ori altă armă În caz de pericol, iar În prezent regreta ignorarea unui asemenea mijloc de apărare. Bănuielile sale se mai Întemeiau avânduse În vedere umezeala și nu nu putea distinge nimic, În timp ce, băltoaca obscură În care abea reușea să se miște Îi Întări această convingere! Respirația devenise din ce În ce mai sufocantă, iar el trebuia să acționeze repede dacă vroia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
emoționat. În locul hârtiilor de 1oo lei, avea În mâinile sale, coale de hârtie albă...!! Inima sa o luă la galop În timp ce o accentuată amețeală Îi Împăienjeniră ochii, având senzația vechilor simptome radioactive, În timp ce o sudoare rece Îi brăzda coloana vertebrală! Bănuielile sale se adeveriră În momentul când verifică și restul banilor, costatând,de fapt,primise În schimbul dollarilor teancuri de hârtie albă. Fiecare pachet de zece mii lei, avea pe ambele fețe câte o banknotă originală de 1oo lei, În timp ce mijlocul era umplut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui o sacoșe cu alimente, motivând. “Atena m’a rugat...! Mănâncă acum cât poți, mănâncă totul, saturăte bine: În arest nu pot să-ți dau nimic. În md sigur, gardienii l’ar devora și, mai pot fi imaginate și unele bănuieli...!!” Tony Pavone lăsă jena la o parte, mâncând Întradevăr pe săturate Încît din dolofanul pachet rămase doar ambalajul. În acest timp, Maiorul avu o convorbire destul de lungă cu soția lui, apoi punând receptorul În furcă comentă. “Sincer să fiu, nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu tot ce adusese sertarul Întredeschis al biroului motivând. „O mică atenție, domnule director...!” Directorul o privi fără a Înțelege, dar nu opuse rezistență, articulând. „Ce necaz te aduce la mine...?” În cuvinte simple dar pe Înțeles, Atena explică directorului bănuielile sale, Încercând să facă o retrospectivă a necazurilor Îndurate de prietenul ei, rostind În Încheiere. „Am nevoie de ajutor, domnule director...!” „Îl aveai și fără aceste cadouri. Spune, te ascult...!” „Doresc ca toate analizele efectuate asupra prietenului meu Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
suflet, ajutați-mă...!” Directorul privi admirativ frumoasa fată, monologând. „ La votre dispozition...!” Însfârșit, cele câteva zile În care fură efectuate aproape toate testările pentru depistarea presupusei Înbolnăviri trecură Întradevăr, pentru Atena cu o Încetineală greu de imaginat ca În final bănuielile fetei să fie confirmate. Suferințele Îndurate, starea de nesiguranță, de surescitare nervoasă În lupta inegală cu acel fanatic anchetator se materializase Într-o leucemie suficient de avansată. Atena făcu un efort să-și stăpânească lacrimile, privind la Director rugător. „Cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Călin Coțoiu PLANETA DOMNULUI SAMMLER I La scurtă vreme după răsărit sau cear fi fost răsăritul pe un cer normal, domnul Artur Sammler Își plimbă ochiu-i stufos peste cărțile și hârtiile din dormitorul său din West Side, și avu o bănuială profundă că nu erau cărțile care trebuie, hârtiile care trebuie. Cumva asta nu prea conta pentru un om de șaptezeci și ceva de ani, fără multă treabă. Trebuie să fii ciufut să insiști că ai dreptate. A avea dreptate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]