16,324 matches
-
suflare A mai privit spre cer, Prin ramuri desfrunzite Și-a plecat în eter. Adie vântul rece Și cerul mărunt plânge, Iar frunza-ngălbenită, Într-un mormânt se strânge. Cântă fanfara-n parc Din alămuri ruginite, Ca la priveghi se-adună, Bătrâne ciori cernite. E rece acum, și pustiu, Iar băncile sunt goale, Unde-au plecat îndrăgostiții? De ce nu plâng a jale? Căci a murit un anotimp! De câte ori l-am îngropat..... Din propria cenușă el renaște, Noi oamenii, murim numai o dat
MOARTEA TOAMNEI de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382249_a_383578]
-
alta a drumului. În cele din urmă, motorul se oprise gâfâind și pocnind asurzitor în mijlocul unei bălți de noroi, destul de adânci, fiindcă apa ajunsese până la praguri, împiedicându-l și să coboare, cum încercase de câteva ori. Târziu apăruse un căruțaș bătrân ( să tot fi avut peste șaptezeci de ani ) într-un fel de cabrioletă retro, decapotabilă, cu roți late de cauciuc ( precum roțile de la mașinile de curse! ), trasă de un cal negru, uriaș. - Bună vreme, străine! îi dăduse binețe omul din
URMEAZĂ-ȚI VISUL ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382243_a_383572]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CLARINET Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului CLARINET Când bate toaca stins și mai încet, Parcă se-nfig piroane-n lemnul crucii, Se tânguie-n bătrâni stejari toți cucii, Suspină-n noapte, trist, un clarinet. Iar împărații, regii și chiar ducii Își duc mirese-n pas de menuet, Dar dansul este negru, nu-i balet, Ce să răpească, nu mai au, haiducii. Doar zâmbetul din dimineți
CLARINET de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382259_a_383588]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... de Nicolaie Tony DINCĂ Din bătrâna călimară înțesată cu-amintiri, Am stors picături de seară, de dureri și de iubiri. Le-
DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382269_a_383598]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... de Nicolaie Tony DINCĂ Din bătrâna călimară înțesată cu-amintiri, Am stors picături de seară, de dureri și de iubiri. Le-am cioplit cu pana minții, le-am păscut, le-am modelat, Am rupt dogmele cu dinții și-apoi
DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382269_a_383598]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... de Nicolaie Tony DINCĂ Din bătrâna călimară înțesată cu-amintiri, Am stors picături de seară, de dureri și de iubiri. Le-am cioplit cu pana minții, le-am păscut, le-am modelat, Am rupt dogmele cu dinții și-apoi le-am eliberat. Din bătrâna călimară mult
DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382269_a_383598]
-
DINCĂ Din bătrâna călimară înțesată cu-amintiri, Am stors picături de seară, de dureri și de iubiri. Le-am cioplit cu pana minții, le-am păscut, le-am modelat, Am rupt dogmele cu dinții și-apoi le-am eliberat. Din bătrâna călimară mult prea plină cu de toate, Am extras, ca pe-o comoară, imnuri pentru libertate. Le-am suflat aroma nopții și-a câmpiilor cu rouă, Le-am lăsat în voia sorții, să se spovedească vouă. Din bătrâna călimară plină-ochi
DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382269_a_383598]
-
eliberat. Din bătrâna călimară mult prea plină cu de toate, Am extras, ca pe-o comoară, imnuri pentru libertate. Le-am suflat aroma nopții și-a câmpiilor cu rouă, Le-am lăsat în voia sorții, să se spovedească vouă. Din bătrâna călimară plină-ochi cu viața mea, Mi-au scos muzele afară licurici cu nimb de stea Și când le certam că-n mine n-au nici sursă, nici izvoare, Mi-au răspuns că -n orișicine zac lumini, trăiri, odoare. Din bătrâna
DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382269_a_383598]
-
bătrâna călimară plină-ochi cu viața mea, Mi-au scos muzele afară licurici cu nimb de stea Și când le certam că-n mine n-au nici sursă, nici izvoare, Mi-au răspuns că -n orișicine zac lumini, trăiri, odoare. Din bătrâna călimară unde zac depozitate, Prinse-ntr-o uitare-amară, gândurile mele toate, Mai scot câteodată-n lume ideii vii; le primenesc, Le dau câte-o formă-anume și vi le împărtășesc. 26.06.1016 Referință Bibliografică: DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... / Nicolaie Dincă : Confluențe
DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382269_a_383598]
-
lumini, trăiri, odoare. Din bătrâna călimară unde zac depozitate, Prinse-ntr-o uitare-amară, gândurile mele toate, Mai scot câteodată-n lume ideii vii; le primenesc, Le dau câte-o formă-anume și vi le împărtășesc. 26.06.1016 Referință Bibliografică: DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
DIN BĂTRÂNA CĂLIMARĂ... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382269_a_383598]
-
meu iubit mereu fără cântec rămâi sărutarea lamei coasei te-a așteptat în unghiul unui ipotetic viu amorțit într-un colț de verb s-a răstignit umbra în buzunarul de la piept ca un trandafir alb-roșu al nunții veșnice tânăr mereu bătrân uneori zâmbești departe mereu mai departe de mine chemi păsările să-ți compună liedul iar tu cu flautul lumii redescoperi sunetele sensurile iubirii în prin peste moarte târziu târziul meu iubit nimicul ne înghite și uităm ne uităm ne uităm
TÂRZIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382309_a_383638]
-
nu le arunce, ținându-le ca amintire. Toate erau aranjate frumos de ea. Peste tot era mâna ei, peste tot, ființa ei era prezentă, oriunde se uita, avea impresia că o vede. ,, Ce Dumnezeu! Cred c-am înnebunit, sunt om bătrân, am șaizeci de ani și sunt gelos, de parcă aș avea vârsta lui fiu-meu! Doamne! Dacă o fi așa cum cred eu, ce-o să-i spun lui Mircea, când va suna? Ei, voi vedea eu atunci, ce-i voi spune. Mai
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
Cimitir Vesel din Săpânța, Maramureș. Pastelul ,,Ciobanul, oile și cățelușul” se încheie cu o comparație interesantă: ,, Seara, liniștită, peste noi se lasă,/ Ca un ginere ce își așteaptă a lui mireasă”. Dacă Hemingway, laureatul Nobel, ne-a dăruit celebra povestire ,,Bătrânul și marea” (după care s-a turnat un antologic film artistic de lung metraj) -, Cristina Mariana Bălășoiu croșetează, la paginile 13-14, nouă catrene, sub titlul ,,Bătrânul și motanul”. ,,Peștișorul fermecat” ne îmbie cu o atmosferă de basm, iar inscripția cu
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
trei zile și trei nopți... Singurii care s-au adaptat cu succes și au pus la punct tactici revoluționare alături de manevre eficiente au fost voievodatele românești ale Moldovei și Țării Românești. Conduse de voievozi realiști și inspirați precum Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș și marele Ștefan, valahii au fost singurii europeni care au ținut la respect hidra otomană. Turcii erau la apogeu. Conduși de cumplitul Mahomed al doilea, supranumit Fatih (Cuceritorul), otomanii cuceriseră Bizanțul, una dintre cele două cetăți ale creștinătății
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
pentru adăpostirea în munții Muscelului a nepotului său, TRAIAN GH. MARINESCU GEAGU, dat, în urmărire generală pe țară încă din noiembrie 1946 de Siguranța Generală, apoi de Securitate. O astfel de faptă, creștinească, trebuia pedepsită, iar Preotul COTENESCU, cel mai bătrân din primul lot al muscelenilor, a fost arestat la 24 martie 1949, anchetat dur 14 luni la Pitești de căpitanul Ion Cârnu și condamnat retroactiv de Tribunalul Regiunii II Militare București în cadrul Sentinței colective nr. 478 din 11 mai 1950
Unde sunt străzile celor ce nu mai sunt? [Corola-blog/BlogPost/93191_a_94483]
-
națională. Gestul celor atât de puțini care au luptat în munți, cu arma în mână, susținuți de familii, prieteni și necunoscuți, a demonstrat că a meritat sacrificiul. Azi am ajuns să exportăm tineri, creiere luminate, devenind tot mai slabi, mau bătrâni, mai puțini. Căți, de exemplu, Cetățeni de Onoare avem la Câmpulung-Muscel din rândul partizanilor și al susținătorilor acestora? Probabil niciunul. În continuare, dl. Crăciun a prezentat mesajele venite din partea celor care n-au putut onora invitația, D-na Ana Blandiana
Inaugurare monument Haiducii Muscelului [Corola-blog/BlogPost/93186_a_94478]
-
din cauza parcărilor ocupate la voia întâmplării, sau a imposibilității de a merge în siguranță pe trotuarele necurățate. Oare va veni de undeva vreo forță supranaturală pentru a face curat în orașe, ori pentru a-i scoate de sub nămeți pe bieții bătrâni, ce nu mai au putere să răzbată prin zăpadă ca la tinerețe? E drept, armata e pe metereze, dar unde sunt utilajele care ar putea rezolva totul cum se cuvine? Nu s-a investit suficient în așa ceva? De ce? Și mai
ZEIT 60 : Zăpada noastră cea de toate iernile ! [Corola-blog/BlogPost/93217_a_94509]
-
Valea trotusului, Valea Dunării, Valea Oltului, Valea Jiului, etc., si mai constatăm că mai multe vai formau o țară: Țară Oltului, Țara Bârsei, Țara Ouasului, Țara Crisurilor, etc. Cuvântul Tzara se întâlnește în Vede sub forma TER=pământ, teren, teritoriu. Cuvântul bătrân, știm din DEX că vine din latinescul veteranus, dar din Vede reiese că și veteran (vetran) și bătrân sub forma vatran vin din cuvântul vatra, deci un vel de strămoș al vetrei, la arieni vatra fiind un loc sacru în
VLAD ŢEPEŞ A AJUNS ÎN PAGINILE ZIARULUI PRAVDA [Corola-blog/BlogPost/93255_a_94547]
-
Țară Oltului, Țara Bârsei, Țara Ouasului, Țara Crisurilor, etc. Cuvântul Tzara se întâlnește în Vede sub forma TER=pământ, teren, teritoriu. Cuvântul bătrân, știm din DEX că vine din latinescul veteranus, dar din Vede reiese că și veteran (vetran) și bătrân sub forma vatran vin din cuvântul vatra, deci un vel de strămoș al vetrei, la arieni vatra fiind un loc sacru în spațiul de locuit. Civilizația Cucuteni, cu ceramică extraordinară, pe care se află simboluri ce încă le au românii
VLAD ŢEPEŞ A AJUNS ÎN PAGINILE ZIARULUI PRAVDA [Corola-blog/BlogPost/93255_a_94547]
-
din 11 capitole. Schema întregii cărți a fost definitivată în ianuarie 2008. Jumătate din prozele acestui manuscris pot fi considerate un altfel de Amintiri din copilărie. Sigur că această simplă afirmație poate stârni dispreț față de ideea că un ins oarecare, bătrân și neșcolit, vrea să i se publice niște amintiri. Numai că în tot ce spun eu în acest manuscris, nu e vorba doar de simple relatări ale unor întâmplări banale. Vă propun un fragment și aștept să aflu cum va
Actualitatea by Monica Patriche () [Corola-journal/Journalistic/8222_a_9547]
-
ce e drept, palpitante. Începând cu copilăria petrecută între miasmele aspre ale porcilor familiei, continuând cu ritualul carnavalesc al înmormântării pe care adolescentul Joseph și sora sa o pregătesc familiei, sfârșind chiar cu rememorarea acestor mărturisiri făcute pe canapeaua medicului bătrân și indiferent. Nu un rezumat al romanului Necredinciosul îmi propun prin aceste reduse mostre de întâmplări pe care le desprind din cuprinsul lui. Ceea ce mă interesează este tocmai forma supremă de reducție a stilului, din aproape în aproape, la matricea
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
rușine a omului / dragostea lui pentru sine". Răsfățul vârstei tinere mă împingea să mă refuz pe mine însumi, cel de azi, într-o compoziție declarativă de pe la mijlocul culegerii: "Aș vrea să las o amintire în mișcare, / nu de-un portret bătrân să-mi leg / numele, cu barba coborând ca o ninsoare / peste litere, cu liniile chipului / frânte în unghiuri / de timp în renunțare." Mai departe, mă adresez "viitorilor", la oamenii Ťce vor sui din iubiri". Pornirea înduioșat demagogică decade într-un
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
doar, mă fascinează. Teatrul în care crede el este unul solid. Ca și acela al lui Lev Dodin. Regele Lear m-a convins, ca și în cazul lui Donnellan, prin lecția autentică și mare de actorie. Lear nu este neapărat bătrîn, senil, neputincios. Răzvrătirea lui vine la Dodin din confruntarea gravă, decisivă dintre generații. Din fractura comunicării, din neînțelegerea profundă ivită la nivel de limbă, de mesaj. De aceea, aducerea pe scenă a altui cod, cel al muzicii, ca un plan
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
-n zbor? Ce urmă, peștii-n apa lor? Blasfemia maternă nu poate fi pusă la îndoială ("E un păgân și Dumnezeu, / E un păgân"), sancționată de reacția mulțimii: "Grăbit poporul cruci făcea / De mila ei, și sta-ngrozit". Un sfetnic bătrân, care-și ridică sprâncenele cu mâna, o va dăscăli pe regină cu sentințe filosofice - pe cât de solemne, pe atât de comune. Revin la răsfoirea operei poetice coșbuciene. "Pe lângă boi", spune Adrian Fochi în lucrarea citată: "poate avea ca punct de
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
bună și veche prietenă din exil își luase rămas bun, la plecare, de la un copăcel de la Șosea, pe care-l îndrăgise, poate în plimbări sentimentale. îl căutase, la o scurtă revenire acasă, după patruzeci de ani și-l regăsise copac bătrân, pe ducă. Pe punctul de a-și pierde conștiința de sine sunt Bucureștii de astăzi, după amputările din perioada comunismului și operațiile cosmetice din zilele noastre. După gravul eșec al unor șiruri de edili de a-i restitui vestigiile istorice
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]