32,586 matches
-
în șapte volume masive și elegante, pe hîrtie biblia și în casetă (într-o cutie), tot ceea ce a scris prozatorul ardelean, inclusiv romanele postbelice Cel din urmă armaș, Din păcat în păcat, cele patru piese de teatru, narațiunile istorice Din bătrîni, Ciorbei, scrieri cam născute moarte. Despre Cel din urmă armaș, Călinescu, firește în Istoria literaturii, scrisese că "romanul întreg, tratat epistolar, parte narativ, n-are nici o șiră a spinării... Într-un cuvînt, romanul este, chiar din punctul acesta de vedere
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
i-a alienat conștiința, i-a pervertit morala, aruncîndu-l într-o lume străină, cupidă și dezumanizată care îi va aduce pierzarea prezisă, de altfel, din capul locului de bătrîna soacră. Același deznodămînt îi va fi dat să-l cunoască și bătrînul Mărian (din O viață pierdută) care, amăgit de mirajul rostuirii bănești și-a părăsit locurile natale ("munții în care am petrecut copilăria și tinerețile mele, departe de care nu mai puteam trăi mulțumit și pe care îi vedeam mereu în
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
în care ai fost crescută, te-am făcut străină în casa părinților tăi, am făcut din tine o ființă care nu-și mai găsește semenii. Cerul ne-a pedepsit pentru dorințele noastre necumpătate". Tîrziu, după ce își va fi luat pedeapsa, bătrînul Mărian care, după moartea fiicei sale Sevasta, a dat foc casei, părăsea Bucureștii, singur, în aceeași căruță cu care descinsese în capitală, neluînd cu sine decît vechea ladă "cu flori tăiate în lemn" adusă în tinerețe din satul spre care
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
Ele erau dușmane aprinse ale unor misogini inveterați ca Boileau, La Bruyère, Bossuet, Racine - Patriarhul literar. Aceste doamne atât de sensibile erau prietene, din contră, cu simpaticul Perrault, ce o punea pe Mama Gâscă să povestească atât de naiv; cu bătrânul Fontenelle, care, după ce oferise faimoasele "Discuții asupra pluralității lumilor", relativizând în spirit științifico-modernist, scrisese Amorul înecat precum și Elegia râului către o pajiște, niște frivolități. Este - notam în 1971 - foarte ciudat cum această mișcare subțirică, putem spune, a cucoanelor de la 1687
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
și de oamenii din timpul meu vor fi continuate și de aci înainte, formînd cu acelea ce se vor publica de viitorime un singur trunchi de cultură românească. Astăzi văd că m-am înșelat". În general se poate spune că bătrînul filosof, copleșit de invazia atotstăpînitoare a sovietismului, gîndea că această nouă realitate lui (dar numai lui?) silnică și imposibilă, se va înveșnici. Oricît de dotat filosofic era, n-a avut, atunci, forța previzionară de a înțelege că acesta e numai
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
august 1944, altă cale de ales pentru România și n-am fi pierdut Ardealul pentru totdeauna dacă acceptam soluția Antonescu? Și cine știa, atunci, în 1944, de înțelegerile secrete între marii aliați în defavoarea României? La toate acestea refuza să gîndească bătrînul filosof, ferm pe convingerile sale pesimiste. Sigur, de la un cugetător de talia sa eram îndreptățiți să așteptăm altceva. Dar nu e mai puțin adevărat că filosoful nostru, ajuns la vîrsta senectuții, era copleșit de griji și lipsuri jenante. Din sfoara
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
guvernului". În 10 iunie 1948 Academia Română se transformă în Academia RPR. Apoi, în august, apare lista cu membrii Academiei RPR, printre care C. Rădulescu-Motru nu e menționat. Cum se așteptase, fusese exclus. Din tot ceea ce reprezentase odată, deodată devenise un bătrîn oarecare, aproape orb, neputincios și lipsit de cele elementare traiului. Trist, amărît sfîrșit pentru cel ce fusese multe decenii o mare personalitate a culturii românești. Mă corectez imediat. Nu fusese, ci rămăsese și așa îl va consemna istoria culturii noastre
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
ceea ce i-a prins foarte bine, tinerei franțuzoaice i s-a părut că pășește în necunoscut, că descoperă un neam și o nație despre care nici o ființă cultivată nu auzise vreodată. Închipuiți-vă că acești oameni sînt valahi. Domnul cel bătrîn (se numește Cantacuzino) e foarte bolnav. Soția și copiii așteaptă clipa în care se vor putea întoarce în țara pe care au părăsit-o. Dar mai întîi trebuie ca tatăl suferind să fie bine îngrijit de medicul vienez. Domnișoara Miallaret
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
impresie, deoarece a îndrăznit să argumenteze convingător chiar în centrul imperiului teza nelegitimității imperialismului roman. Elita politică romană a fost fascinată, incapabilă să formuleze vreo obiecție, iar reacția conservatoare promptă: filozofii au fost izgoniți din Roma, deoarece spune Pliniu cel Bătrân, romanii nu mai știau să discearnă adevărul de neadevăr. Cu toate acestea, odată intrați în contact cu lumea greacă, descendenții lui Romulus au trebuit să adopte formulele superioare ale civilizației grecești; între disciplinele care au pătruns în cetatea eternă a
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
angajat să susțină un pensionar și jumătate constituie tragedia capitală a României și o inovație istorică. Occidentalii sunt atenți mai ales la astfel de subtilități, ignorate la noi cu bună-știință. Cine se obligă să ia în spinare un azil de bătrâni mare cât Cehia, Slovenia, Croația sau Serbia? Ce filantrop atins de nebunie s-ar angaja la hrănirea gratuită a câtorva milioane de oameni care nu produc nimic, dar care cârtesc din greu și votează aberant? Pe scara blocului în care
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
cărți în revista Familia din Oradea, unde avea un larg spațiu la dispoziție în care-și putea manifesta considerațiile lui critice. În coloanele României literare a semnat cronici despre proza literară a lui Pavel Dan (1907-1937) din volumul intitulat Urcan Bătrînul, apoi despre Ghicește-mi în cafea (1938) a lui Victor Ion Popa, despre romanul Nuntă în cer (1939) al lui Mircea Eliade și, de asemenea despre Cercuri în apă (1939) al lui Ion Biberi (1904-1990). La cele mai multe dintre aceste volume
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
barbarii când intrau în Roma nu furau statuile, când ele reprezentau zeițe? Nu le ridicau, crezându-le muieri și pe care le duceau acasă, să le fie neveste?... Sau, când dădeau năvală în Senat și îi trăgeau de bărbi pe bătrânii romani neclintiți în măreția lor, purtându-se cu ei ca și cu niște jucării?... Cuvinte tipice ale unui perdant, de când lumea. Și care nu va câștiga niciodată nimic. Decât faima, decât gloria... Ce gafă însă... La Praga, în 1969, ceva
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
romantic și generațiile perioadei contemporane e așezat un "totuși" îngăduitor pentru trecut, dar nu și pentru prezent, adică azi, spune Negoițescu (dar putem spune și noi), "când asistăm la o ciupercărie de "generații", unanimiști, dadaiști, existențialiști, disperați, refugiați, tremurici, pistolarzi, bătrâni și tineri, 22, 32, 42, 72, 102 ș.a.m.d." Înainte de a se dezlănțui polemic, luând în deriziune pășunismul și reacțiile la scrisoarea grupului lor către Lovinescu, Negoițescu face o declarație de atașament la programul revistei "Saeculum" și subînțeles, la
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
cea mai remarcabilă. Titlul editorialului conține nuanța exactă. Dezavantajul situației constă în aceea că debuturile din ziua de azi nu mai consacră. "Revistele îi publică, dar nu îi bagă în seamă, își continuă dl Cistelecan operația sa fără anestezie. Politica bătrînilor față de cei ce vin e inspirată dintr-un dicton clasic al politicii românești: lasă-i să fiarbă în suc propriu!" Dincolo de luciditatea editorialului și de valoarea ideii ca atare din anchetă, Cronicarului îi mai stau pe limbă cîteva remarci. Prima
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]
-
vii, lăsîndu-se păcăliți de infami care le promit o viață senină în schimbul agoniselii lor. Aceștia din urmă cad pe mîinile unor torționari care îi înfometează sau îi țin sechestrați, batjocorindu-le sinistru bătrînețea. De conivență cu notari diabolici, cumpărătorii de bătrîni se văd stăpîni pe apartamentele acestora și pe ce au în casă, după care își condamnă victimele la moarte prin înfometare, sau - pentru a fi siguri că vor scăpa mai curînd și de grija de a-și hrăni victimele din
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
siguri că vor scăpa mai curînd și de grija de a-și hrăni victimele din cînd în cînd - îi bat științific, pentru a le grăbi moartea, fără urme de violență. Culmea e că legea nu pedepsește asemenea păcăleli sinistre, iar bătrînii care sînt furați astfel nu se mai pot plînge decît bunului Dumnezeu. Dacă acest gen de ticăloșie n-ar fi căpătat o amplaore rușinoasă, la fel de rușinoasă ca și abuzurile la care sînt supuși copiii abandonați, m-aș fi gîndit că
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
ar fi căpătat o amplaore rușinoasă, la fel de rușinoasă ca și abuzurile la care sînt supuși copiii abandonați, m-aș fi gîndit că inventivitatea inșilor scurși de ultima picătură de omenie a găsit legea nepregătită. Dar cînd de ani de zile bătrînii sînt furați cu legea în mînă, oare nici unul dintre bătrînii parlamentari care moțăie prin cele două Camere sau dezleagă integrame nu poate avea o inițiativă legislativă pentru a-și apăra congenerii? În țara asta intră în pușcărie nefericiți care fură
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
prin cele două Camere sau dezleagă integrame nu poate avea o inițiativă legislativă pentru a-și apăra congenerii? În țara asta intră în pușcărie nefericiți care fură cîteva kilograme de cartofi, dar notari ticăloși care s-au îmbogățit legalizînd jefuirea bătrînilor sînt cetățeni de a căror onorabilitate procurorul român nu pare să se îndoiască. Am toate motivele să mă îndoiesc că într-o democrație a tuturor posibilităților, cum e a noastră, legea n-ar putea fi interpretată și în favoarea bătrînilor care
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
jefuirea bătrînilor sînt cetățeni de a căror onorabilitate procurorul român nu pare să se îndoiască. Am toate motivele să mă îndoiesc că într-o democrație a tuturor posibilităților, cum e a noastră, legea n-ar putea fi interpretată și în favoarea bătrînilor care ajung sclavii condamnați la moarte ai celor care îi cumpără pe nimica toată. Iar dacă legea e proastă, de ce nu e schimbată? De ani de zile de la Palatul Victoria plouă cu ordonanțe de urgență. Dar nici un guvern n-a
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
care îi cumpără pe nimica toată. Iar dacă legea e proastă, de ce nu e schimbată? De ani de zile de la Palatul Victoria plouă cu ordonanțe de urgență. Dar nici un guvern n-a avut timp să se aplece asupra tragediei acestor bătrîni. Tot de ani de zile pensionarii sînt duși cu vorbe și cu promisiunile electorale, după care dosarul acestor promisiuni e închis, pentru că pensionarii nu pot zgudui regimul, ca flăcăii lui Miron Cozma. Magazinele pentru săraci ale guvernului Năstase sînt, la
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
ori fiicei ei de o stupidă severitate (Carrie-Anne Moss), unei neveste umilite care renaște spectaculos (Lena Olin, soția regizorului) sau bărbatului ei de o violență obtuză, înnebunit de emanciparea femeii (Peter Stormare), unui tînăr preot pasionat de jazz ori unui bătrîn îndrăgostit întîrziat. Iubirea spirituală și iubirea carnală - deopotrivă în firea omului - sînt repuse în drepturi de către frumoasa cofetăreasă, care află și îndeplinește dorințele cele mai secrete cu ajutorul dulciurilor pregătite după străvechi rețete. Cocheta cofetărie - devenită și loc de atracție și
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
Z. Ornea Demult n-am mai scris despre Caragiale, bătrînul. Și mi-o reproșez adînc. Mai ales că în ultimii ani s-au produs deconcordantele aprecieri negative despre Caragiale și lumea lui. Ele ar dezvălui, se tot spune, numai latura meridională, șugubeață și neserioasă a lumii românești, dimensiunea tragică trebuind
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
indivizii, Caragiale a văzut concret multiplicat, o unitate umană, dintr-o tulpină robustă a urmărit, cu luciditate, ramificațiile ei numeroase, într-o desăvîrșită arborescență". Iată o judecată de valoare dovedind pătrundere în înțelegere pentru marea operă dramatică a lui Caragiale bătrînul. Pentru că, în 1941, în Istoria literaturii, Călinescu nu are cheie potrivită pentru receptarea dramaturgiei lui nenea Iancu. După ce trece, tipologic, în revistă diferitele personaje, întîlnim această judecată buimăcitoare: "Toți acești eroi sunt structural satisfăcători, însă nu se poate face cu
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
barbarie". Am uitat să precizez faptul știut de avizați că în 1915 România se afla în condiția de neutralitate. La Consiliul de Coroană din august 1914 marea majoritate a oamenilor politici români (cu excepția lui P. P. Carp) au refuzat apelul bătrînului rege Carol I ca țara, în virtutea tratatelor încheiate, încă în 1883, cu Tripla Alianță (Puterile Centrale), să intre în război alături de aceste țări. S-a decis neutralitatea și regele era amărît că, după 48 de ani de domnie, e înfruntat
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
de vorbire neaoșă, cu perfect simplu și lejerități de vorbire familiară. în Barbarius aveam un caz de schizofrenie reală, tradusă literar în dialogul perpetuu dintre Cezar Zdrăfculescu și un inexistent Rînzei care îl însoțea peste tot, comentînd fiecare gest al bătrînului reîntors în România în anii '90. în primul capitol al cărții de acum, autorul dialoghează permanent cu un Sache, jurist în perioada interbelică și observator al grozăviilor tranziției de azi. Procedeul e atît de literar, iar pretextele reale atît de
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]