1,999 matches
-
și de cătră oameni, făcându-se cârcel, ca să verse din el veninul. Lasă-l, Trăiane, dă-i pace, zise Badea Toma. Acuma se răcorește; mai nainte a pălit cu securea și pe diavol și l-a alungat în piscul lui... Badea Toma râdea singur, pe jumătate încredințat de adevărul lucrului. — Crezi că nu-i așa? se cruci nana Floarea. Am avut eu asemenea întâmplare cu fie-iertatul Negoiță, omul meu. Sărmana de mine, prin multe valuri și vânturi am avut a trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trece. Ar fi bine, poate, să-l legați; dar vă rog frumos să vă fie milă de dânsul, alt fecior n-am; în el mi-i toată puterea. Oamenii nu mai aveau nevoie nici să-l ferece. După socoteala lui badea Toma, ieșise dintr-însul ca la trei litre de venin verde. Minune și mirare mare era, cât nici doftorii n-au aflat și n-au văzut - cât îs ei de doftori. Fi-le-ar numele uitat, că numai la târguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-au văzut - cât îs ei de doftori. Fi-le-ar numele uitat, că numai la târguri stau! De ce nu suie și ei la munte ca lupii și ca țapii! Ce să facem acuma cu acest om? întrebă cu îndoială badea Toma. Îl văd că e slăbit tare. —D-apoi ce poate ști un cap ca al meu de femeie? Dumneavoastră ce ziceți? Amândoi bărbații urmau să privegheze pe Nicula Ursake, ținându-și mânile pe umerii lui și sprijinindu-l. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce să mai stăm și să mai judecăm? grăi cu voce blândă Toma Orășanu. Parcă putem face altfel? Atâta scădere este că rămân numai lupii păzitori în pădure. Și, pe lângă asta, iapa mea nu-i potcovită. Traian zâmbi: Vei lua, bade Toma, pe roibul meu, și iapa dumnitale va face drum mai puțin. Badea Toma cercă să se mai dumirească o dată pe sine însuși. Știu eu ce și cum om face? Să zicem că dau iapa. Dar rămâne pădurea fără mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Orășanu. Parcă putem face altfel? Atâta scădere este că rămân numai lupii păzitori în pădure. Și, pe lângă asta, iapa mea nu-i potcovită. Traian zâmbi: Vei lua, bade Toma, pe roibul meu, și iapa dumnitale va face drum mai puțin. Badea Toma cercă să se mai dumirească o dată pe sine însuși. Știu eu ce și cum om face? Să zicem că dau iapa. Dar rămâne pădurea fără mine. Cel de jos, bolnavul, rânji mormăind: —Las’ să rămâie, că-i cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să se mai dumirească o dată pe sine însuși. Știu eu ce și cum om face? Să zicem că dau iapa. Dar rămâne pădurea fără mine. Cel de jos, bolnavul, rânji mormăind: —Las’ să rămâie, că-i cel mai mare dușman. Badea Toma îl privi cu mirare pe Culi, auzindu-l că grăiește. Culi urmă a șopti: —Lui Murgu să-i puneți otravă și să-l dați lupilor... Badea Toma clătină cu îngrijorare din cap. În vremea asta nana Floarea, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
jos, bolnavul, rânji mormăind: —Las’ să rămâie, că-i cel mai mare dușman. Badea Toma îl privi cu mirare pe Culi, auzindu-l că grăiește. Culi urmă a șopti: —Lui Murgu să-i puneți otravă și să-l dați lupilor... Badea Toma clătină cu îngrijorare din cap. În vremea asta nana Floarea, ca o minte puțină de muiere ce se afla, rânduia sania, și paznicul cel tânăr îi ajuta să scoată hamurile de pe calul căzut. Toate s-au făcut întocmai, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca o minte puțină de muiere ce se afla, rânduia sania, și paznicul cel tânăr îi ajuta să scoată hamurile de pe calul căzut. Toate s-au făcut întocmai, după legea nevoii acelui ceas. Bătrâna, moarta și pruncul au coborât cu badea Toma la drumul deschis al văii. Traian a ajutat lui Culi să se aburce în spatele iepei. Să caut și securicea... și-a adus aminte Traian. Culi Ursake s-a prins cu ghiarele de el. C-un fel de taină: — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-a plecat fruntea în coama iepei; a apucat între buze un moț de scai din coamă, ca să-și înăbușe gemetele. Mai mult decât patru zile n-au fost trecut și nana Floarea s-a întors în bună stare, cu badea Toma - și fără prunc. Țâncului îi găsise în satul Anei o mamă care primise, lângă al său, tot de atâta vârstă, și pe cel străin și orfan. Cum i l-am pus în brațe, cum a căutat dreptul lui, vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am adus și ție niște turtă-dulce. Vezi de te poartă cu vrednicie cât e stăpânul bolnav. — Asta neapărat! s-a fudulit Onu Bezarbarză. S-a dus el la căsuță tropăind cu bocancii, iar nana Floarea s-a întors la bolnav. Badea Toma și Traian stăteau în preajma lui pe două scăunașe. Păreau că schimbaseră câteva cuvinte și primiseră un răspuns mulțămitor de la Culi. Acuma tăceau. Femeia a pășit în vârful degetelor. S-a dus la icoane, cercetând luminița candelei. A rânduit sarica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe două scăunașe. Păreau că schimbaseră câteva cuvinte și primiseră un răspuns mulțămitor de la Culi. Acuma tăceau. Femeia a pășit în vârful degetelor. S-a dus la icoane, cercetând luminița candelei. A rânduit sarica și blănița, aduse până la vatră de badea Toma. Apoi a venit mai aproape, așa ca să poată observa și ea pe fiu-său. Văzând că împiedică lumina ferestrelor, și-a schimbat îndată locul ferindu-se de laturea sobei. Avea încă într-însa putere și sprinteneală, deși dormise puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a ieșit la vedere. A cercetat și a direticat câteva clipe prin odaie, după aceea s-a dus să pregătească prânzul pentru oamenii străini. La acel prânz, în căsuța de-afară, Traian a istorisit și el cum petrecuse cu bolnavul. Badea Toma, om mai vechi, era de părere că asemenea năluciri de friguri trec. Încuviința părerea asta și nana Floarea, numaicât ea socotea că să aducă un preot bătrân, cetitor cu har. Ea vedea în suferința aceea năprasnică a lui Culi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Culi un ochi de urs. Îi zicea așa, ochi de urs, ca să nu-i spuie altfel - cruce de aur în casă! La urmă, nana Floarea s-a bucurat de o vorbă a lui Traian. Ieri dimineață, spunea paznicul cel tânăr, badea Culi a poruncit lui Onu să pornească ceasornicul de părete; să-i tragă lanțurile și să-l potrivească. — Te rog, Trăiane: poruncitu-i-a cu vorbe înțelese? Da, nană Floare. Cu puține vorbe, dar bune. Bezarbarză s-a dus numaidecât să potrivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
într-un molid bătrân, în laturea casei. Onu zicea c-o aude. Am rămas tăcând - și am auzit-o. —Dar Culi? A auzit-o și el. Să bagi de samă dumneata, nană Floare, mâni dimineață. Când ajunge ornicul la opt, badea Culi stă cu luare-aminte și așteaptă să bată gheunoaia. Dar ea bate de opt ori câte opt, și mai mult. A făcut o gaură în molid, căutând viermele cel mare, de poți vârî de două ori pumnul. Au și brazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Era slab; se deșertase din el puterea. Febră avea puțină, numai în unele după-amiezi. La ianuarie în 4, îndată după anul nou 1926, au venit domnii. Venirea stăpânilor se datora paznicului celui bătrân de la Braniște. După gânduri mult și pregătiri, badea Toma se hotărâse, la sfârșitul lui noemvrie, să scrie un răvaș la Sibiu. Era al șaselea răvaș pe care-l scria badea Toma Orășanu în viața lui. Cinci le scrisese în vremea războiului - unde chiar învățase însemnarea slovelor. O asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
1926, au venit domnii. Venirea stăpânilor se datora paznicului celui bătrân de la Braniște. După gânduri mult și pregătiri, badea Toma se hotărâse, la sfârșitul lui noemvrie, să scrie un răvaș la Sibiu. Era al șaselea răvaș pe care-l scria badea Toma Orășanu în viața lui. Cinci le scrisese în vremea războiului - unde chiar învățase însemnarea slovelor. O asemenea scrisoare de la badea Toma avea nevoie de interpretare. Nu că slovele n-ar fi fost bine rotunzite și zgâriate din peană: ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
hotărâse, la sfârșitul lui noemvrie, să scrie un răvaș la Sibiu. Era al șaselea răvaș pe care-l scria badea Toma Orășanu în viața lui. Cinci le scrisese în vremea războiului - unde chiar învățase însemnarea slovelor. O asemenea scrisoare de la badea Toma avea nevoie de interpretare. Nu că slovele n-ar fi fost bine rotunzite și zgâriate din peană: ci dintr-un motiv mai special. Dacă fiecare pământean al acestui regat își ia dreptul de a nu fi de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
interpretare. Nu că slovele n-ar fi fost bine rotunzite și zgâriate din peană: ci dintr-un motiv mai special. Dacă fiecare pământean al acestui regat își ia dreptul de a nu fi de acord cu gramatica și cu Academia, badea Toma putea lăsa la o parte întreaga chestia, deoarece niciodată nu-i bănuise ființa. În schimb, putea merge mai departe, din punct de vedere al libertății grafice. Pe cartea lui poștală, badea Toma înșirase rândurile întăi în lung, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi de acord cu gramatica și cu Academia, badea Toma putea lăsa la o parte întreaga chestia, deoarece niciodată nu-i bănuise ființa. În schimb, putea merge mai departe, din punct de vedere al libertății grafice. Pe cartea lui poștală, badea Toma înșirase rândurile întăi în lung, pe urmă în lat, după aceea prin colțuri; pe urmă stropise cuvinte pe orice ostrov alb al cartonului. Trei prietini vânători, adunați anume în sobor, au avut nevoie de două sticle de vin bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de vin bun ca să lege întrucâtva aceste părți împrăștiate ale gândirii lui Toma - care gândire de altfel era unitară și logică. A treia sticlă, prietinii au întrebuințat-o la două pasagii, devenite dificile din pricina unui alt sistem personal al lui badea Orășanu. Anume, Toma nu socotea totdeauna necesar să cumpănească un cuvânt rostit - cu o grupă armonică de semne. După cum, în sinea lui, pretindea răvașului să spuie cu mult mai mult decât scrisese el, badea Toma avea și încredințarea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unui alt sistem personal al lui badea Orășanu. Anume, Toma nu socotea totdeauna necesar să cumpănească un cuvânt rostit - cu o grupă armonică de semne. După cum, în sinea lui, pretindea răvașului să spuie cu mult mai mult decât scrisese el, badea Toma avea și încredințarea că nu atât raportul între sunet, literă și înțelegere va face pe domni să știe despre ce-i vorba, ci o altă putere, al cărei simbol e cartea în sine, cu călătoria ei tainică și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sunet, literă și înțelegere va face pe domni să știe despre ce-i vorba, ci o altă putere, al cărei simbol e cartea în sine, cu călătoria ei tainică și cu bunăvoința lui Dumnezeu, carele toate le rânduiește. Întru asta, badea Toma nu se înșela. O scrisoare de la pădure, în vremea asta, arăta stăpânilor că acolo s-a petrecut o dramă, fie între oameni, fie între sălbătăciuni. Iată transcripția răvașului, după varianta celor trei vânători: prea onorate domnule doctor ieronim dragu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de descurcat a fost rândul al cincilea: încarteluia licsan drumachi donuses crie Cu oarecare stăruință - după ce s-au fost vestit cu telegramele și s-au adunat în acel sobor la Sibiu - prietinii vânători n-au acceptat decât pe jumătate că badea Toma ar fi pretinzând cum că „nici în cartea lui Alixandru Machedon nu se scrie“ așa întâmplare ca a lui Culi. Al doilea pasagiu, cu toată osârdia domniilor lor, a rămas până la sfârșit obscur. Era un rând grămădit într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în juru-le blăni și provizii. Acuma debarcaseră. Și încă sunau clopotele celor doi cai de la sanie, când ei se înfățișau, ca la un tovarăș căruia îi duceau de atâta vreme grija. Ieronim Dragu purta în buzunarul de la blăniță răvașul lui badea Toma. Când au intrat în odaie stăpânii și doctorul, Culi a încercat să se ridice de la marginea patului. Era îmbrăcat în ziua aceea; își legase și cravată. Doctorul Aurel Micu a venit asupra lui și l-a cuprins de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ana, fie-iertată... S-a făcut tăcere. S-a auzit ornicul, tic-toc-tic, grăbindu-se zadarnic. Cei trei prietini s-au uitat unul la altul. Ieronim Dragu și-a pus un deget la tâmplă, apoi a scos din buzunarul blăniții cartea lui badea Toma și a adus-o aproape de ochi. — Asta este, a șoptit el. „În vremea când i-a murit muierea, numele ei Ana“... Asta este, confirmă visător și trist domnul Ionaș Popa. Uităm prea curând. Numele ei a fost Ana. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]