KorAP: Find »[drukola/base=balenă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...120 >

2,980 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

faptul că, pînă nu demult - pînă pe la sfîrșitul secolului trecut, să zicem - întîlneai pe mare mult mai des decît acum, cîrduri mici de leviatani și, în consecință, expedițiile nu durau atît și erau mai rentabile. Căci, așa cum am mai arătat, balenele astea, influențate pe semne de vreun instinct de conservare, înoată acum în caravane uriașe, astfel încît solitarii, cuplurile, cîrdurile mici și „școlile“ de odinioară, alcătuiesc astăzi adevărate armate, ce e drept foarte răzlețite unele de altele. Asta e singura diferență

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
uriașe, astfel încît solitarii, cuplurile, cîrdurile mici și „școlile“ de odinioară, alcătuiesc astăzi adevărate armate, ce e drept foarte răzlețite unele de altele. Asta e singura diferență. O teorie la fel de greșită mi se pare a fi aceea care pretinde că balenele furnizoare de „balene“ sînt pe cale de dispariție, deoarece nu mai frecventează unele zone, unde mișunau pînă nu de mult. Explicația este că ele sînt doar alungate de la un promontoriu la altul, iar dacă un anumit țărm nu mai e însuflețit

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
solitarii, cuplurile, cîrdurile mici și „școlile“ de odinioară, alcătuiesc astăzi adevărate armate, ce e drept foarte răzlețite unele de altele. Asta e singura diferență. O teorie la fel de greșită mi se pare a fi aceea care pretinde că balenele furnizoare de „balene“ sînt pe cale de dispariție, deoarece nu mai frecventează unele zone, unde mișunau pînă nu de mult. Explicația este că ele sînt doar alungate de la un promontoriu la altul, iar dacă un anumit țărm nu mai e însuflețit de spectacolul jeturilor

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
un promontoriu la altul, iar dacă un anumit țărm nu mai e însuflețit de spectacolul jeturilor lor, puteți fi siguri că un alt țărm, mai ferit, a fost de curînd uluit de acest spectacol bizar. încă ceva; această specie de balene dispune de două fortărețe puternice, care vor rămîne, după toate probabilitățile, veșnic inexpugnabile. Așa cum elvețienii s-au retras în munții lor de gheață, ori de cîte ori le-au fost cotropite văile, la fel și balenele astea, alungate din savanele

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ceva; această specie de balene dispune de două fortărețe puternice, care vor rămîne, după toate probabilitățile, veșnic inexpugnabile. Așa cum elvețienii s-au retras în munții lor de gheață, ori de cîte ori le-au fost cotropite văile, la fel și balenele astea, alungate din savanele și poienile mărilor centrale, se pot refugia în citadelele for polare, unde, plonjînd sub barierele și zidurile de gheață, ies apoi printre sloiuri și banchize și, în acest cerc magic al unui decembrie veșnic, sfidează orice

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
mărilor centrale, se pot refugia în citadelele for polare, unde, plonjînd sub barierele și zidurile de gheață, ies apoi printre sloiuri și banchize și, în acest cerc magic al unui decembrie veșnic, sfidează orice atac din partea omului. Cum, însă, proporția balenelor de acest soi ucise cu harponul este de cincizeci la un singur cașalot, anumiți filozofi de la teuga au conchis că acest prăpăd le-a și micșorat simțitor rîndurile. E adevărat că, de cîtva timp, nu mai puțin de 13.000

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ucise cu harponul este de cincizeci la un singur cașalot, anumiți filozofi de la teuga au conchis că acest prăpăd le-a și micșorat simțitor rîndurile. E adevărat că, de cîtva timp, nu mai puțin de 13.000 de astfel de balene sînt vînate anual, numai de americani, în largul coastelor de nord-vest; totuși, există suficiente motive să se creadă că și această împrejurare atîrnă prea puțin sau chiar deloc în balanță, ca argument în problema respectivă. Oricît de firesc ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ne îndoim că, așa cum acești elefanți, care au fost vînați timp de mii de ani, de la Semiramida, Por, Hanibal și ceilalți monarhi orientali încoace, au supraviețuit în număr atît de mare - cu atît mai multe șanse de supraviețuire are uriașa balenă, care dispune de pășuni de două ori mai întinse decît Asia, cele două Americi, Europa, Africa, Noua-Zeelandă și toate insulele, luate la un loc. Mai mult încă: avînd în vedere marea longevitate probabilă a balenelor, despre care se presupune că

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
șanse de supraviețuire are uriașa balenă, care dispune de pășuni de două ori mai întinse decît Asia, cele două Americi, Europa, Africa, Noua-Zeelandă și toate insulele, luate la un loc. Mai mult încă: avînd în vedere marea longevitate probabilă a balenelor, despre care se presupune că trăiesc peste un secol, nu e exclus ca mai multe generații adulte să fie contemporane în aceeași perioadă de timp. Ne putem lesne face o idee despre ceea ce înseamnă acest lucru, imaginîndu-ne că toate necropolele

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ar restitui trupurile vii ale tuturor oamenilor - bărbați, femei și copii - care erau în viață cu șaptezeci și cinci de ani în urmă, iar această nesfîrșită armată s-ar adăuga actualei populații a globului. Avînd în vedere toate acestea, considerăm că specia balenei e nemuritoare, oricît de pieritoare i-ar fi individualitățile. Balena despică mările într-o vreme cînd continentele încă nu ieșiseră la suprafața apelor; ea a înotat cîndva deasupra locurilor unde se înalță astăzi Tuileriile, castelul din Windsor și Kremlinul. în timpul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
copii - care erau în viață cu șaptezeci și cinci de ani în urmă, iar această nesfîrșită armată s-ar adăuga actualei populații a globului. Avînd în vedere toate acestea, considerăm că specia balenei e nemuritoare, oricît de pieritoare i-ar fi individualitățile. Balena despică mările într-o vreme cînd continentele încă nu ieșiseră la suprafața apelor; ea a înotat cîndva deasupra locurilor unde se înalță astăzi Tuileriile, castelul din Windsor și Kremlinul. în timpul potopului lui Noe, ea a disprețuit Arca; iar dacă lumea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
locurilor unde se înalță astăzi Tuileriile, castelul din Windsor și Kremlinul. în timpul potopului lui Noe, ea a disprețuit Arca; iar dacă lumea va fi vreodată din nou cotropită de ape, așa cum Olanda se lasă inundată pentru a-și stîrpi șobolanii - balena cea veșnică va supraviețui și, ridicîndu-se pe coama cea mai înaltă a talazurilor ecuatoriale, își va azvîrli spre ceruri jetul sfidător și înspumat. Capitolul CV PICIORUL LUI AHAB Felul precipitat în care căpitanul Ahab părăsise coloana Samuel Enderby din Londra

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
interpreta numeroasele și variatele roluri, era masa lui de lucru - o tejghea lungă, necioplită, masivă, prevăzută cu mai multe menghini de fier și de lemn, de diferite mărimi. Tejgheaua asta era fixată întotdeauna îafară de perioadele cînd vasul remorca vreo balenă) de-a curmezișul punții, în spatele cazanelor. Vreo cavilă era cumva prea mare ca să încapă în locașul ei? dulgherul o vîra într-una din menghinile acelea veșnic pregătite și o răzuia numaidecît. Vreo pasăre cu penetul ciudat se rătăcea cumva la

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cavilă era cumva prea mare ca să încapă în locașul ei? dulgherul o vîra într-una din menghinile acelea veșnic pregătite și o răzuia numaidecît. Vreo pasăre cu penetul ciudat se rătăcea cumva la bord și era prinsă? dulgherul lua niște „balene“ bine șlefuite și o șarpantă din os de cașalot și meșterea o colivie ca o pagodă. Un vîslaș își scrîntea mîna? dulgherul îi mitocosea o alifie calmantă. Stubb își exprima dorința ca vîslele din ambarcațiunea lui să aibe stele roșii

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și-l tot pisează cu vorba asta pe domnul Starbuck: da, domnule, „ciudat“, „ciudat“, „foarte ciudat“! Uite-i piciorul. Acum, cînd stau să mă gîndesc, piciorul ăsta o să-i fie tovarăș de pat! în loc de nevastă, o bucată din falca unei balene! Pe piciorul ăsta o să stea! Dar ce-o fi vrut să spună cu piciorul ăla care stă în trei locuri deodată, care la rîndu-le, stau, toate, în iad - cum adică? A, nu mă mir că m-a privit cu atîta

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
am primit atunci vizita unui taifun. Tocmai în perioada aceea, bunul meu prieten păgîn, sărmanul Queequeg, s-a îmbolnăvit de niște friguri care erau cît pe ce să-l răpună. în treacăt fie spus, în profesiunea asta, a vînătorilor de balene, nu există sinecuri; rangul și pericolul merg mînă în mînă; pînă ajungi căpitan, de ce te ridici pe scara ierarhică, de aceea muncești mai greu. Așa și cu bietul Queequeg: ca harponist, nu numai că era silit să înfrunte întreaga furie

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
există sinecuri; rangul și pericolul merg mînă în mînă; pînă ajungi căpitan, de ce te ridici pe scara ierarhică, de aceea muncești mai greu. Așa și cu bietul Queequeg: ca harponist, nu numai că era silit să înfrunte întreaga furie a balenei vii, ci - după cum am văzut - trebuia să se urce și pe spinarea ei moartă, în mijlocul mării agitate și să coboare apoi în bezna din adîncul calei, ca să asude amarnic în acea temniță subterană, mînuind cu dibăcie butoaiele grele, pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pe un marinar și, apucîndu-i mîna, îi povesti că, la Nantucket, văzuse din întîmplare niște bărcuțe făcute dintr-un lemn negricios, asemănător cu lemnul bogat din care se meștereau armele pe insula lui natală și aflase că toți vînătorii de balene care mureau la Nantucket erau vîrîți în bărcuțele acelea; ideea de a fi vîrît într-un astfel de sicriu îi plăcuse foarte mult, căci îi aducea aminte de obiceiul compatrioților lui care, după ce îmbălsămau vreun războinic mort, îl puneau într-

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
erau, pentru el, o chestiune ce depindea de voința și bunul lui plac? Firește, le răspunse el... într-un cuvînt, Queequeg își închipuia că, dacă un om e hotărît să trăiască, boala nu-l poate răpune; doar, cel mult, o balenă, o furtună sau vreo altă forță oarbă, năpraznică, nimicitoare, de nestăpînit. între un sălbatic și un om civilizat există această remarcabilă deosebire: pe cînd omul civilizat are nevoie uneori de o convalescență de șase luni ca să se vindece, un sălbatic

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
insulelor Bashee îîn ale căror încîntătoare păduri se plimbau de bună seamă perechi de îndrăgostiți), iar cu cealaltă nară adulmeca, foarte conștient, aerul sărat al mărilor proaspăt găsite, al acestor mări în care înota desigur, chiar în clipa asta, mult-urîta Balenă Albă. Ajuns în sfîrșit în aceste mări fatidice și îndreptîndu-se către zona de vânătoare din preajma Japoniei, bătrînul se simțea nerăbdător să-și atingă țelul. Buzele lui aspre se strîngeau ca o menghină; delta vinelor de pe fruntea lui se umfla, aidoma

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să-și atingă țelul. Buzele lui aspre se strîngeau ca o menghină; delta vinelor de pe fruntea lui se umfla, aidoma unor pîraie de munte; pînă și-n somn, strigătele lui făceau să se cutremure bolțile corabiei: Ă Toată lumea la pupa! Balena Albă scuipă sînge! Capitolul CXI FIERARUL Profitînd de vremea plăcută și răcoroasă, de vară, care domnea acum pe aceste latitudini și pregătindu-se pentru activitatea deosebit de intensă ce era de așteptat să înceapă în curînd, bătrînul fierar Perth, cu trupul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și tu lespedea de mormînt din cimitir și vino-vino-ncoace, să te cununi cu noi!“ Ascultînd asemnea glasuri în zori și în amurg, la răsărit și la apus, sufletul fierarului răspundea: „Da, vin acuș!“ Și astfel, Perth porni la vînătoarea de balene. Capitolul CXII FORJA Pe la amiază, Perth, cu barba-i încîlcită și cu trupul încins cu un șorț din piele de rechin, stătea între forjă și nicovala așezată pe o buturugă masivă, ținînd într-o mînă un vîrf de lance răsucit

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ar fi fost doldora de galbeni. Ă Vreau să-mi făurești și mie un harpon, Perth, un harpon pe care să nu-l poată rupe nici o mie de demoni înlănțuiți în același jug! un harpon care să rămînă înfipt în balenă, ca osul propriei sale aripi. Ăsta-i materialul! exclamă Ahab aruncînd săculețul pe nicovală. Vezi tu, fierarule, în săculeț sînt caielele potcoavelor de oțel ale unor cai de curse! Ă Caiele de potcoave, domnule căpitan? Păi, aveți cel mai strașnic

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
căpitanul, schimonosindu-se de durere, o clipă. Vasăzică, mi-am făurit un fier roșu ca să mă înfierez doar pe mine însumi? Ă Nu, zău că nu! Mă tem, însă, căpitane Ahab, mă tem de ceva. Harponul ăsta nu e pentru Balena Albă? Ă Pentru demonul alb! Și acum, vîrful harponului! Trebuie să-l faci tu însuți, fierarule. Uite bricele mele - sînt din cel mai strașnic oțel - ia-le și fă-mi un vîrf la fel de ascuțit ca țurțurii Mării de gheață! O

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
îmi dăruiți un pic din sîngele vostru, ca să călesc acest vîrf de harpon? Și ridică în aer harponul. Trei capete negre îi răspunseră, într-un glas: Ă Da! Și trei înțepături fură făcute în carnea păgînă, iar vîrful harponului menit Balenei Albe fu călit în sîngele astfel obținut. Ă Ego non baptizo te in nomine patris, sed in nomine diaboli! răcni în delir Ahab, în vreme ce fierul blestemat sorbea, lacom, sîngele de botez. Apoi aplecîndu-se peste prăjinile de rezervă, alese una din

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]