1,700 matches
-
mod narațiuni mixte, fragmentare, în care pla nurile (narative, descriptive, analitice) nu se mai diferențiază, iar instanțele narative nu mai sunt delimitate. Relația dintre autor, narator, personaje și naratar se ambiguizează, având drept puncte de convergență temele eului și ale banalității cotidiane, ale căutării semnificației și producerii textului. Elementele de metaroman („romanul romanului“ se concretizează prin dezvăluirea mecanismelor de producere a textului) se asociază textualismului (textul se auto-oglindește sau face trimiteri la alte texte, nu la lumea reală), rezultând un construct
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dintro perspectivă ironică, parodică, ludică. În literatura română postmodernismul se afirmă insurgent prin generația ‘80. Unul dintre liderii acestei generații în blugi este Mircea Cărtărescu, poet, prozator și teoretician al curentului (Postmodernismul românesc). Poeziile sale au puternice note hiperrealiste, prin banalitatea voită a „obiectelor poetice“ selectate din câmpul automa tismelor existen țiale, din viața citadină sau rustică (Garofița, Poema chiuvetei, O motocicletă parcată sub stele etc.), prin limbajul poetic, de o platitudine căutată, prozaic, ludic, parodic. Temele poetice vizează trăirea fragmentară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
câmpul automa tismelor existen țiale, din viața citadină sau rustică (Garofița, Poema chiuvetei, O motocicletă parcată sub stele etc.), prin limbajul poetic, de o platitudine căutată, prozaic, ludic, parodic. Temele poetice vizează trăirea fragmentară, ternă a omului modern, rutina existențială, banalitatea și mediocritatea devenite mod de a fi în lume. CUPRINS: Item 1: evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat întro orientare literară, întro perioadă, întrun curent cultural/literar sau întro orientare tematică Poezia Georgica a IVa
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
folosul anumitor obiective social-politice sau pentru anumite interese de regim, de grup. Practic, viața omului modern este integrată în acest mecanism politico-birocratic ce exercită o practică a dominației. Un doctorand de la Universitatea din Groningen numea acest fenomen crescut al birocratizării "banalitate a răului", referindu-se la formula consacrată de H. Arendt. De fapt, banalitatea răului constă și în fenomenul mediatizării, care spală creiere, îndepărtează conștiințe și distorsionează realul în virtual, inducând falsa idee că istoria se filmează. Echipe de jurnaliști transmit
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
viața omului modern este integrată în acest mecanism politico-birocratic ce exercită o practică a dominației. Un doctorand de la Universitatea din Groningen numea acest fenomen crescut al birocratizării "banalitate a răului", referindu-se la formula consacrată de H. Arendt. De fapt, banalitatea răului constă și în fenomenul mediatizării, care spală creiere, îndepărtează conștiințe și distorsionează realul în virtual, inducând falsa idee că istoria se filmează. Echipe de jurnaliști transmit războaie și alte evenimente violente, senzaționale. Dar ei transmit virtualul unui real și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și filosofic. Prin ceea ce le fundamentează, munca, viața și limbajul aparțin practicii, aparțin faptelor și activităților umane empirice ce se sustrag reprezentării. Însă aceste domenii sunt imposibil de înțeles, de descris, de analizat doar pe baza mărturiilor empirice. Platitudinile empirice, "banalitățile" istoriilor descriptiv-arhivistice ne ajută să avansăm teorii, adică să devenim "analitici". Ele nu sunt fără valoare. În acest mod a fost posibilă o teorie economică progresistă, una a vieții și mai multe ale limbajului. Economia politică, biologia, lingvistica și filosofiile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoria poate fi concurată, subordonată de vreo altă disciplină modernă, de vreun partid, de vreun program politic(ianist). Nu întâmplător, istoria stă pe frontispiciul din fața titulaturilor prezente în cadrul instituțiilor (Istorie-socio-umane, Istorie și Filosofie, Istorie și Științe Sociale etc.) într-o banalitate cotidiană, dar care denotă poziția istoriei de regină a cunoașterilor (umane și tehnice). Astfel, vom înțelege atacurile celorlalte discipline desprinse din istorie la adresa istoriei, poziția ei "intrigantă" și "provocatoare" printre cunoașterile socio-umane. Poziția istoriei printre celelalte discipline e forma profundă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
autor recurge la stratageme varii, cum ar fi schimbarea de semn a axiomelor, nuanțarea sau forțarea unor convenții suspecte de anchiloză sub presiunea tradiției, moravurilor, religiei etc. Aruncând în aer metodic și convingător repertoriul de truisme legate de banal și banalitate, eseistul îi previne mai ales pe artiștii ademeniți de utopia capodoperei, de excepția ei ademenitoare. Trecând la elogiul gafei, autorul compendiază cu voluptate epică episoade și personaje producătoare de gafe (singurele care persistă), tipologia lor fiind nesfârșită: domestice, festive, de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cursuri universitare, reușind să dea o "sinteză analitică" a tot ce-ar fi trebuit să citim noi între șapte și șaptesprezece ani. Cititorul atent constată o diferență, am zice de scriitură, între introducerea teoretică presărată cu locuri comune și solemne banalități de manual, instructaj, ore de dirigenție, sau cuvinte imposibile precum "apologizare", "ideațional" sau "fortuit" (p. 47) întrebuințat în cu totul alt sens decât cel corect, de aleatoriu, și comentariul avizat la crestomația de texte exemplare, meritul principal al lui Iulian
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
participativ moartea (sinuciderea?) lui Deșliu în largul mării, moartea în 1992 a dramaturgului Băieșu în America (ce-l angajase între 1967 și 1968 la "Amfiteatru"), moartea în 1996 a lui Mircea Ciobanu ("56 de ani neîmpliniți"). Autorul "se decomprimă" consemnând banalitățile vieții, dar și ecourile unor alegeri politice, mărturisindu-și opțiunea pentru "Emil". Și din nou acordă spațiu și timp nefericirii: moartea lui Marin Sorescu în 1996, a lui Tomozei, a lui Cezar Baltag, a pictoriței Geta Năpăruș în 1997, în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cu alte mijloace." (Fatalitatea vocației, s. n.) " Mijloacele" criticului au acea varietate care asigură întotdeauna surpriza și lectura cu delicii. Călinescu nu descompune ireversibil, în vederea demonstrației, a de-mistificării prozaice a "latențelor" operei, cum le numește. El dacă se poate accepta banalitatea construiește în interiorul operei, luînd în serios atît lucrarea creatorului, cît și posibilitățile pe care aceasta i le oferă, de a angaja un discurs (critic) concordant, mimetic, neinvaziv. O oarecare ironie ...de contact, formă ieșită prin contagiune, și, ca orice ...repetiție
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
un copil rost de așa ceva?! Și nici rude sau cunoscuți de la care să șterpelească. Sau poate trebuia să aștepte pînă ce puterile lui de supererou aveau să se dezvolte suficient de mult încît să nu mai aibă nevoie de arme, banalități ale oamenilor obișnuiți. Dar, gîndindu-se la imagine, ceva parcă nu se potrivea. Nu avea destule cuvinte urîte în bagajul său de cuvinte. Dacă ții un discurs în fața celor răi, ca să-i faci să înțeleagă ce și cum, chestiile importante, de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ea mecanisme empatice și materne me nite să producă un atașament puternic. La rândul lui, ata șamentul este securizant și de aceea devine posibilă capi tu larea sexuală a femeii. Misterul din jurul ei este dezvăluit, fru musețea de la distanță devine banalitate de aproape. Pe măsură ce trece timpul, el răcește tot mai mult termometrul iu birii lor: tandrețea. Cerându-i să acopere această carență de atașament, ea devine insistentă, nemulțumită, apoi pa teti că și chiar dizgrațioasă. El devine evitant, găsind pretexte de
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
tea sexuală conjugală a îmumbrăcat întotdeauna o dublă semnificație: mas cu li nă și feminină. Dacă imoralitatea feminină a fost pri vi tă ca o greșeală gravă și dezonorantă, desfrâul masculin a fost, la rândul său, privit doar ca o banalitate cotidiană. În același timp, două construcții sociale rămân operan te de-a lungul se co le lor: pu ri ta tea sexuală feminină și virilitatea masculină. codul moral se organizează plecând de la aceste două concepte ce se con struiesc di
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în ambele cazuri."28 Pe de altă parte, eroul lui Nietzsche, jucătorul care este la înălțimea hazardului, poate reintroduce o finalitate, luându-se pe sine ca proiect și obiectiv. Nietzsche experimenta hazardul că gratuitate, ca sursă de bucurie, nu ca banalitate. În schimb, pentru Cioran, este imposibil să încerci să introduci în existența oricare germen de necesitate și finalitate cum ar fi iluzia supereroului la Nietzsche pentru că ar constitui renunțarea la a mai trăi cu amarele scuze ale lucidității. Existența este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
exponentul artei narative populare duse până la rafinament, alternativa în fața tragismului vieții devenind râsul,ca formă de apărare împotriva unei lumi guvernate de legi inflexibile și nemiloase.Fantasticul din povestiri este o modalitate de a înnobila realul, de a insera în banalitatea vieții elemente de mit sau de basm, marele povestitor român reluând și personalizând teme și motive existente în toate literaturile lumii. Lumea lui Creangă se întemeiază pe o sărbătoare perpetuă a spiritului, într-o încercare continuă de a transforma și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
libere într-o țară ocupată, ediția a III-a, Ed. Nemira, București, 2000, cu remarcabila postfață a Cristinei Petrescu; Lucian Boia (coordonator), Miturile comunismului românesc, Ed. Nemira, 1998; Pavel Câmpeanu, Ceaușescu, anii numărătorii inverse, Ed. Polirom, Iași, 2002; Marius Oprea, Banalitatea răului. O istorie a securității în documente, 1948-1989, Ed. Polirom, Iași, 2002; Marius Oprea (coordonator), Securiștii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca poliție politică. Studiu de caz: arhiva CM al PCR Brașov, Polirom, 2002. Mai adaug și "studiile de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ultimă soluție: modificarea radicală a lumii. Demersul acestuia este transcendent. Astfel, asistăm la o selecție calculată a informațiilor din real, la integrarea lor în sensul explicării lumii/ lumilor în care eroul trăiește. Personajul inserează anumite fapte din cotidian, de o banalitate indiscutabilă, care-l ajută însă să dea o interpretare corectă universului său. Semnificativ în acest sens este fragmentul din Vizuina luminată în care naratorul-personaj descrie, după operația suferită, evenimente care aparent sunt fără nicio importanță: Există lucruri elementar de simple
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să ținem seama de faptul biologic că ea constituie o consecință evolutivă a vieții gregare a animalelor superioare și de faptul psihologic, potrivit căruia societatea umană trebuit să fie nu numai civilizată, ci și cultivată, altfel riscă să eșueze în banalitatea decadentă. Lăsînd pentru moment la o parte această posibilitate de pervertire, putem afirma că civilizația este o formație intelectuală, iar cultura una spirituală. Civilizația reprezintă organizarea lumii exterioare (viața socială), iar cultura pe cea a lumii interioare (viața personală). Civilizația
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a vieții lui cotidiene lipsite de elan. Dar culpabilitatea individuală și autentică este prea ușor uitată, copleșită de culpabilitățile colective ale moralismului și ale prea bunelor lui intenții vanitoase și fals justificatoare sau înăbușite de vanitatea intențiilor prea rele ale banalității, care caută superioritatea în absența oricărui scrupul, în cele două cazuri, emoția încercată în fața pofunzimii existenței, care implică dimensiunea ei pe verticală temă a religiozității autentice a miturilor -, se pierde pînă la a nu mai fi capabilă să se trezească
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
într-o lume nedreaptă. Nimic mai firesc decît faptul ca, în final, ansamblul oamenilor pretins drepți, acuzîndu-se reciproc că sînt nedrepți, să ajungă să se agreseze nu numai imaginativ, ci și real și activ. Pretextul justificator va fi cînd principiul banalității (a abuza de alții ca să nu fii prada abuzului lor), cînd idealismul inchizitorial (a-i ataca pe ceilalți, a-i elimina pe cei nedrepți pentru a purifica și îmbunătăți astfel lumea). S-ar putea ca mesajul de salvare al Noului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lor perverse, reprezentate de monștri și demoni) pier adesea, suferind la modul simbolic "moartea elanului lor animant", și noi putem fi eroi ezitanți în visele noastre, care devin coșmaruri, dacă în viața de toate zilele cedăm în fața "tentațiilor monstruoase" ale banalității convenționale (păcatul adamic), refulîndu-ne totodată culpabilitatea. Cine sîntem noi oare? Mister insondabil: în visele noastre nocturne noi trăim în afara temporalității. Cel care visează nu utilizează numai simbolurile cele mai ancestrale, toate detaliile de mult timp uitate ale propriei lui vieți
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în funcție de elan și prin efortul zilnic de perfecționare, de eliminare a resentimentelor născînde. Perfecțiunea nu există. Viața elanului este dinamismul său activ: bucuria, sentimentul elanului în acțiune, în timp ce angoasa culpabilă, culpabilitatea esențială este sentimentul stagnării elanului. Ceea ce este adevărat pentru banalitatea numită "moartea elanului" rămîne adevărat prin analogia contrastului și pentru starea cea mai intensă a vieții elanului, numită sfințenie. Ea nu poate fi starea stagnantă a unei concentrări totale a energiei în supraconștiință, astfel încît nu ar mai rămînea nimic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dorințele firești. Obsesia lui față de dezlănțuirea considerată drept libertate a spiritului îl duce la căutarea satisfacțiilor din ce în ce mai subnaturale, la distrugerea treptată a elanului, care, deși oarecum persistent, îl umple de culpabilități vagi, pe jumătate dezgust pe jumătate poftă obsedantă, cu toate că banalitatea nu constă numai în căutarea bucuriilor, ci și în arivism cu orice preț. Combinațiile dintre nervozitate și banalizare sînt extrem de numeroase. Trăsătura lor comună este faptul că ele sînt determinate de exaltarea imaginativă considerată drept libertate necondiționată și nelimitată. Omul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
legea dizarmoniei și angoasa patologică care derivă din ea neconstituind decît aspectul negativ, sancțiunea imanentă. Sancțiunile imanente împotriva funcționării psihice sînt psihopatiile: nervozitatea și banalizarea. Nervozitatea și prea bunele intenții moralizante sînt ambivalent legate de intențiile agresive și dușmănoase ale banalității. Nenumăratele variațiuni psihopatice au drept cauză esențială (oricare ar fi motivele externe) plîngerea patetică și patogenică împotriva lumii și a vieții: consecința auto-disculpării fiecăruia și a inculpării implicite a tuturor. Justiția este imanentă pentru că sancționarea legal imanentă a dizarmoniei funcționării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]