1,549 matches
-
câțiva pinteni, urcă iute cărarea ce ducea la luminiș și se pierdu printre arbuști. Ceilalți burgunzi, rămași pe prundiș, comentau între ei cu exclamații de uimire, experiența hunului și nu puteau să-și dezlipească ochii de la el. Khaba arătă spre bandaj: — Ce ai pățit acolo? Am mâna opărită. Balamber se aplecă să-și dezlege, destul de chinuit, chinga șeii și vorbi către Odolgan: — în loc să faci mutra aia de idiot, mai bine ajută-mă să încalec. Cu brațul ăsta nu reușesc. Odolgan sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se frământă în culcuș. — Și... Chilperic? Fiul lui Gundovek, ce soartă a avut? — Nu știu cine o fi acest Gundovek de care vorbești. însă hunii au învins, asta e sigur. Puținii burgunzi care au scăpat de acolo au fugit. După ce îi verificase bandajele, Lidania înmuia acum un petec de in în apa rămasă în ceașcă. Când i-l puse pe gât, contactul cu pielea chinuită îl făcu pe Sebastianus să tresară violent. — E foarte bine așa, îi spune ea, o să te ajute. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Pe toată lungimea frontului, de fapt, mii de scutieri și servitori așteptau neliniștiți, îngrijindu-se de arme și cai de schimb pentru stăpânii lor, de rezerve de apă pentru a le potoli setea când lăsau pentru un moment lupta și bandaje pentru rănile lor. Vacarmul imens al bătăliei umplea cerul de deasupra câmpiei, dar, de unde se afla, Balamber nu reușea să-și facă o idee despre cursul ei și se întreba dacă nu cumva și pentru Atila era la fel, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce mai boieri cu barbă juca el, ca nimeni altul. Începuse nebunia cu degetu-n fund și Bâtu avea un avans formidabil, îl controlau băieții fără milă, iar omul răcnea ca din gură de șarpe. Vine într-o zi cu un bandaj mare la cap, ne minunăm noi, ce-ai pățit, nene, ce să pățesc, zice, m-am dus la doctor să mă caute de prostată. Și? ne minunăm noi iarăși. Și mă pune să-mi dau nădragii jos, mă proptește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a chinuit ani de zile clasa politică care era obișnuită să-și facă nevoile în tot felul de haznale de pripas, s-a trezit că este dată în grija salvatorilor francezi care soseau în Moldova pe cai mari aducînd puști, bandaje și încurajări noi. Avea rost oare să-și facă sînge rău mai departe? Să-și mai mănînce nervii? — Negru pe alb, cam astea erau datele problemei, spune Bătrînul, i le trimisesem prin poșta recomandată, toate informațiile pe care le aveam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de la o benzinărie de la marginea orașului. O lăsară să intre în salon, ca să-l vadă. O asistentă încercă s-o pregătească, dar Karin nu auzi nimic. Stătea în fața unui cuib de cabluri și monitoare. Pe pat zăcea un ghem de bandaje albe. În încâlceala de tuburi era o față, umflată și colorată în toate nuanțele curcubeului, acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o bucată de țeastă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark. —Danny. Danny, băiete. Apropo de creiere și de cocori? De ce au toți capul roșu? Nu ți se pare ciudat? Parc-ar fi fost operați cu toții. Frate, ar fi trebuit să mă vezi pe mine, cu capul meu nenorocit în bandaje. O, stai așa: tu chiar m-ai văzut. Eu sunt ăla care nu m-a văzut. Își luă în mâini același cap zdrobit, crăpat încă o dată. Riegel nu spuse nimic; nu mișca nici degetul mic. Specialistul în pândă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
plecat de la vitrină și am trecut pe lângă oglindă. Când mi-am văzut fața, am înțeles ce încerca să-mi spună. Obrazul începea să-mi sângereze în locul unde fusesem lovit. Am fugit până în spatele tejghelei unde știam că domnul Williams ține bandajele. Am luat unul și l-am apăsat pe zgârieturile pe care mi le făcuse cu unghiile. Fața îmi ardea. Mi-am simțit ochii pulsându-mi sub pleoape, ca și cum ar vrea să-mi iasă din orbite, părul mi-l simțeam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
film sau chiar când am auzit-o intrând în drogherie, cu puțin timp în urmă. Ea nu știa că e singurul lucru pe care mi-l dorisem vreodată și pe care am crezut că o să-l am. Mi-am scos bandajul și m-am uitat la dungile roșii de pe obraz. Arătau ca o grilă de x și 0, cum desenam pe tabla de la școală când eram mici. Mi-era rușine când mă uitam la zgârieturile alea. Cineva m-a lovit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
or să mă vadă dar nu am reușit să mă gândesc la ceva care să și sune credibil. De fapt, nici nu-mi păsa. Domnul Williams ținea chibriturile după tejghea, așa că am luat unul, l-am aprins, am dat foc bandajului și l-am aruncat la coș. Am privit fumul curbându-se în aer, rapid și gri la început, apoi mai lent și albicios. Când s-a oprit, am început să simt mirosul de ars. L-am inspirat și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu cumva tocmai asta urmărea în avântul lui masochist... Drept pentru care, i-au făcut pe plac, măturând pe jos cu el, sărmanul maestru. După o lună s-a întors în redacție cu torsul în vestă de ghips și cu bandaj peste frunte, ca un adevărat erou, maestre, să ne trăiești. Să vezi și să nu crezi, parcă tot nu l-au bușit îndeajuns, după cum îi dă mâna să le plângă de milă. Un erou de toată bafta, Milică-tată, un sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mari, mărginite cu perdele din pânză grosolană. Încrețește nasul. Mirosul inconfundabil de medicamente și dezinfectant poate să avizeze pe oricine că se află într-un spital. O durere uniformă îi înfășoară trupul iar pe frunte simte strânsoarea puternică a unui bandaj. Curios, dorind să afle despre ce este vorba, încearcă să ridică brațul. Mișcarea abia schițată, se oprește sub cascada unor dureri îngrozitoare care fac să-i scape printre buze un geamăt de durere. Niciodată nu simțise așa o tortură. Scăldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ia rămas bun și de la ea, dar știe că este imposibil. Atenția fetei este concentrată asupra celui care necesită acum toată grija dată de pregătirea ei profesională. Capul și ochiul stâng al rănitului sunt înfășurate cu un strat gros de bandaje însângerate, iar una dintre mânecile uniformei murdare este smulsă, lăsând vederii un braț slab, la fel de negru ca și al unui lucrător într-o mină de cărbuni. Din blocul operator ies mai mulți brancardieri și medici care se apropie în pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-și dinții bine îngrijiți: Crede-mă, pare mai rău decât este cu adevărat. Ceilalți? Șoferul este mort, iar neamțul, hmm, destul de grav. A leșinat și poate e mai bine așa. Nu simte durerea. Scoate o batistă din care improvizează un bandaj pe fruntea lui Felix. Dacă ajunge la spital, poate scapă. Și tu? Nimic deosebit. Câteva contuzii superficiale. Cred că în cădere mi-am luxat piciorul. Aplecat peste el, Marius îi palpează atent cizma. Se oprește imediat când fața prietenului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ridică din spatele unor gutui. Curând, se arată și spitalul de campanie. Mai multe corturi albe sunt aliniate de-a lungul unei poteci pe marginea căreia se văd numeroase flori roșii, galbene, albastre. Un sanitar înfășoară capul unui soldat cu un bandaj nou, înlocuind pe cel vechi, însângerat și murdar, aruncat pe masa din lemn de alături. Fiind cu spatele nu vede grupul care se apropie. De abia când sunt foarte aproape, sanitarul întoarce capul și când dă cu ochii de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu porumbul? Vorbim cu popa Spiridon să scoată sfinții din biserică și facem slujbă. Da' ce e băi Vasile, de ai fața asta așa lungă? O vreme, cel întrebat, un soldat tânăr, înalt și voinic, având fruntea înfășurată într-un bandaj pătat cu sânge, cumpănește dacă să răspundă sau nu. Își scarpină cu degetul arătător ceafa tunsă scurt și brusc, se hotărăște: Păi, cum să spun...Când plecai pe front, lăsai acasă muierea cu doi copii. Acu' îmi scrie că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și umăr. Iovuț caută în sacul de merinde după un pansament. Uitase că nu mai avea așa ceva de mult. Scoate un ștergar și presează rana mare de la șold. Își desface vestonul și trage fâșii lungi din poala cămășii. Improvizează un bandaj legat strâns, pe după gât și umeri. Rănitul ridică încet pleoapele și ca prin ceață, ochii lui deslușesc trăsăturile fratele său mai mic. Iovuț... Nu vorbi, păstrează-ți puterile. Măi Iovuț, eu am să mor... Nu Pătruțule, trebuie să reziști. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sticle așezate pe masa simplă din lemn. Pe lângă pereți, trei saltele. De pe una dintre ele se ridică un bărbat îmbrăcat într-un pulover negru pe gât și pantaloni de stofă groși. Pielea feței este foarte albă, la fel ca și bandajul prins cu o agrafă metalică, din jurul capului. Domnule locotenent, nici nu știți cât mă bucur să văd armata română! Vorbește destul de bine românește, dar cu accent distinct. Numele meu este Karel Hrozny. Până acum câteva zile, când am fost capturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
campanie, se ridică calm. Părul blond e în dezordine, deși încercarea nereușită să fie pusă ceva ordine în el este vizibilă, iar fața plină de praf. O bandă de pânză purtată pe după gât, îi susține mână stângă, înfășurată cu un bandaj gros. Domnule locotenent, sunt maiorul Peter von Streinitz, comandantul acestui obiectiv. Privirea lui fixează stăruitor chipul ofițerului român. Trăsăturile acestuia au ceva familiar și încearcă să asocieze un nume feței care-i aduce aminte de cineva cunoscut cu mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
devină goi și fără strălucire, Marius întrezărește rânjetul morții. Abandonează privirea rănitului, îndurerat și frustrat de propria neputință: Sanitar! Sanitar! Grăbit, cu trusa agățată pe umăr, infirmierul își face apariția. Expeditiv, extrage din terciul însângerat zdrențele uniformei și pune un bandaj curat peste rană. Un gest mai mult umanitar, amândoi știu acest lucrul. Glonțul exploziv făcuse adevărate ravagii în abdomenul lui Suflețel. Sanitarul pleacă grăbit la un alt rănit. E grav, dom' locotenent? Nu, o rană oarecare. Gata, pentru tine războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
agite înfrigurat. Vor să mă omoare! Nimeni n-o să se atingă de tine, ești în siguranță. Încearcă să-i imobilizeze brațele, dar sublocotenentul se zbate și mai aprig. Oare de unde mai găsește putere ființa asta pe jumătate moartă, acoperită cu bandaje? Ascultați! Ascultați! Vin peste noi! Picioarele i se contractă nervos, reușește să se ridice pe jumătate cu toate eforturile celor care-l țin. Buuuuum! Buuuum, face el imitând zgomotul exploziilor din jur. Nebunilor! Credeți că mai scapă vreunul din voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
își trece centura peste el, improvizând un ham. După minute lungi în care s-au târât peste cadavre, gropi și ziduri năruite ajung acolo unde se adunaseră rămășițele jalnice ale apărătorilor, chiar lângă treptele a ceea ce fusese subsolul. Cu un bandaj uriaș în jurul capului, Romulus trage să moară pe o pătură. O spumă sângerie se prelinge pe gât, pornind din colțurile gurii larg deschise. Alături, sublocotenentul Novăceanu continuă să zacă cu privirea pustie ațintită asupra cerului. Pare că se înviorează numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Îl simțeam în aer și în ființa noastră. Frunzele copacilor se îngălbeneau și cădeau la pământ mai timpuriu, aerul se încingea până la sufocare, izuri și alte mirosuri urâte pluteau prin aer, apoi sângele răniților veniți de pe front, care ieșea prin bandajele albe, restricții la alimente, încetul cu încetul, uraganul de foc se ivea în zare, făcând să piară tot ce-i viață pe pământ. Apoi au urmat trupele germane și române în retragere, mărșăluind pe șoseaua care ducea spre centrul orașului
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Desdemona. ― Desdemona Stephanides? ― Exact. Ca pe mine. Când se Întoarse cu vizele, Desdemona nu era singură. Pe geamantan, lângă ea, ședea un bărbat. ― A Încercat să se arunce În apă. L-am prins În ultimul moment. Buimac, Însângerat, cu un bandaj lucios Înfășurat pe o mână, bărbatul tot repeta: ― Nu știau să citească. Erau analfabeți! Lefty se uită dacă bărbatul sângera pe undeva, dar nu găsi nici o rană. Desfăcu bandajul bărbatului, care consta dintr-o panglică argintie, și Îl aruncă. ― N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apă. L-am prins În ultimul moment. Buimac, Însângerat, cu un bandaj lucios Înfășurat pe o mână, bărbatul tot repeta: ― Nu știau să citească. Erau analfabeți! Lefty se uită dacă bărbatul sângera pe undeva, dar nu găsi nici o rană. Desfăcu bandajul bărbatului, care consta dintr-o panglică argintie, și Îl aruncă. ― N-au știut să citească scrisoarea mea, spuse bărbatul, privindu-l pe Lefty, care Îl recunoscu. ― Iar tu? Întrebă funcționarul francez. ― Vărul meu, spuse Lefty Într-o franceză execrabilă. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]