1,448 matches
-
mai mari sau mai mici, se vor simți în largul lor pe oricare dintre aceste insule. Un oraș construit de „gentlemen for gentlemen“ este capitala La Valletta. Metropola malteză face parte din patrimoniul mondial, fiind o „operă de artă a barocului“, și reprezintă centrul comercial și administrativ al insulelor. O plimbare agale prin La Valletta dezvăluie la tot pasul monumente istorice care mai de care mai interesante. Una dintre cele mai cunoscute stațiuni litorale din Malta este Sliema (care înseamnă „pace
Agenda2004-29-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282671_a_284000]
-
artistică, analiză psihologică și socială, dogmatică creștină, reflecții și multă, multă ficțiune. Caravaggio (29 septembrie 1571-18 iulie 1610) a revoluționat pictura, înlocuind cultul frumuseții specific cumintelui, decorativului manierism, cu un realism brutal, introducând o tehnică nouă, clar-obscurul, și deschizând calea barocului. Naturalismul extrem al tablourilor lui cu subiecte inspirate de Biblie în care accentul cădea pe cruzime, violență și urâțenie nefardată, o viață de scandal în marginea legii și chiar mult în afara ei, dat fiind că homosexualitatea era pedepsită cu moartea
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
și are paralelă doar în scrierile sale. Desenul trădează nu doar mîna sigură a maestrului, ci și verva să narativ-umoristică, care va culmina în arta florentina la un artist precum Giovanni da Șan Giovanni sau Îl Volterrano, singurul artist florentin baroc, prezent în expoziție cu nu mai puțin de patru desene. Dincolo însă de calitatea rarisima a unora dintre piese și, ca urmare, de valoarea lor artistică, expoziția scoate la iveală și desene care documentează opere pierdute (un desen de Girolamo
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
-te un pic de ei." Se pare că Simion liftnicul a avut o bună intuiție. Sportul și mai ales fotbalul par să fie ultimul catalizator al interesului public de la noi. Tot acest roman e un spectacol cu marionete în care barocul gesturilor îngroșate și comicul exagerat se altoiesc pe un realism de fond, pe toate micile realități de bîlci ale acestui deceniu colorat. Nu trebuie neglijat însă că autorul surprinde și o dimensiune delicată, lilială a unora dintre aceste realități. Dincolo de
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
nivelul organelor de simț (: nas, gură, ochi, urechi), setea spiritului era încă mai puternică decît setea materiei, iar teama sufletului era, incontestabil, mai prezentă decît liniștea trupului. Astăzi, trupul muzicii savante este focul, iar spiritul ei doar cenușa, scrumul. în Baroc, spiritul era considerat inefabil ca lumina și inaccesibil ca un astru. Orice edificiu sonor (aidoma unui edificiu spiritual) trebuia să îmbrace o formă proprie, cerută logic de ideea pe care o conținea. Muzica lui Bach, bunăoară, este spirit pur ce
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
-le însă pe altele. Renașterea a accentuat caracterul narativ al cineticii travaliului componistic, sporind în special doza de informație, nu atât la nivelul obiectelor sonore cât, mai ales, în planul sintaxei muzicale, mulțumită dezvoltării și rafinării tehnicilor plurivocale (polifonic-superpoziționale). În Baroc narativul și contemplativul conviețuiesc amiabil ca două regnuri ce se vădesc a fi când autotrofe, când heterotrofe. O direcție țintește negarea caracterului definitiv, static și lipsit de echivoc al formei muzicale, formă ce se dinamizează întru indeterminarea efectului și sugerarea
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
ce se vădesc a fi când autotrofe, când heterotrofe. O direcție țintește negarea caracterului definitiv, static și lipsit de echivoc al formei muzicale, formă ce se dinamizează întru indeterminarea efectului și sugerarea unei dilatări progresive a spațiului sonor. Bunăoară, criteriile Barocului laic și instrumental nu prea îngăduie viziunile privilegiate, frontale, categorice (vezi Arta fugii sau Ofranda muzicala), ci determină ascultătorul să se deplaseze necontenit pentru a recepta muzica în ipostaze mereu noi, sustrase obișnuințelor canonice, înțepenite. Narativitatea se consolidează pe ambiguitatea
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
misterului componistic, ce se cade a fi descoperit și cercetat, chiar și în pofida faptului că opera muzicală nu se fundamentează pe raporturi evidente, previzibile. O altă direcție vizează garantarea unei ordini cosmice în care se mizează pe stabilitatea esențelor. În Barocul religios și vocal-simfonic surprindem îndemnul la închiderea sensurilor într-un mister, la fel de enigmatic, însă imanent, de data aceasta, unui tabu ce pretinde actul contemplării. În Clasicism se profilează ideea unei muzici pure, deschise, narative, în ceea ce privește cinetica centrului și a marginii
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
remarcabilă densitate de sugestii, postulând intențional opera deschisă, polisemică, încărcată de narativitate. Tot ceea ce a urmat Romantismului (Impresionism, Expresionism, Neoclasicism, Concretism, Conceptualism etc.) și-a extras seva fie din programatismul (manifest ori implicit) intens narativ, fie din universul disciplinat al Barocului religios, accentuat contemplativ, ambele paradigme desfășurându-se sub semnul opiniei lui W.Y. Tyndall, conform căreia opera de artă este o construcție pe care oricine o poate utiliza cum crede de cuviință. Există posibilitatea ca o compoziție muzicală să fie
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
inspirație este un muzeu imaginar, care pleacă de la cultura clasică până la cea pop, contemporană. Piesa prezentată la București, D'apres J.C., este inspirată din viața și patimile lui Iisus, așa cum au fost ele reprezentate în pictura și sculptura Renașterii și Barocului. Ca un fidel reprezentant al societății secularizate occidentale, coregraful și-a încheiat periplul imagistic cu moartea lui Hristos, fără Învierea lui. Desigur, nu putem discuta despre ceea ce nu și-a propus coregraful, semnalând doar integrarea sa în ambientul epocii și
Dansul contemporan francez din nou la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8432_a_9757]
-
acestora, avem cheia antieroică a unei antiepopei. Vana frămîntare a cetelor țigănești de-a se organiza, de-a se înscrie pe direcția unei finalități semnifică o degradare a conceptului de întemeiere. „Jucăreaua” lui Budai-Deleanu traduce scepticismul său adînc imprimat în barocul burlesc pe care-l montează. Tipologic, scriitorul nu consună cu timpul auroral în care lua naștere creația noastră literară, ci mai curînd cu actualul modernism tîrziu, numit postmodernism. Mizînd pe o potențare grotescă a lucrurilor, id est pe un șir
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
cu Dumnezeul unic, în plină erezie sau în confortul unei relații frivole cu un Dumnezeu pentru uz personal, artiștii sînt în aceeași măsură autentici în manifestare, convingători în expresie și credibili în conținut. Atît sculptorul medieval, cel romanic sau cel baroc, cît și Mircea Roman sau Titi Ceară, sînt la fel de îndreptățiți în gîndirea și în acțiunea lor artistică. Ceea ce îi diferențiază, însă, și asta nu are nici o relevanță valorică, este faptul că ei aparțin unor alte lumi, că, asemenea formelor naturale
Arta și morala lemnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16670_a_17995]
-
recurentă, cu o creație de un tip ce se reinventează spectaculos prin repetiție, printr-o noutate în același timp autentică și integrabilă într-o serie (sîntem în măsură a vorbi acum despre o tipologie avangardistă, similară cu cele ale romantismului, barocului, expresionismului etc.). Ceea ce contează nu e "originalitatea" (negreșit, omologabilă și ea), ci pulsația irepresibilă a unui soi de artă ce pare a se dezice de sine, a se lepăda nu doar de "bunele sentimente", ci și de "bunele maniere" (estetice
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
ține de oroarea poetei față de locul comun, iar rezultatul este o poezie complicată, prețioasă, cu imagini originale, căutate în care însă se pierde din vedere ideea, sentimentul. Expresivitatea maximă nu înseamnă în cazul acestei poezii și tensiune înaltă, preferință pentru baroc neconducând neapărat și la complexitatea gândului. Poezia Doinei Uricariu a așa cum se vede și în antologie a a fost de la inceput ermetica, a mizat pe juxtapunere. De la un volum la altul a mai ales în ultimile și în ceea ce scrie
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
VZ: În exerga românului citim: "Celor învinși". Despre asta vorbesc cei doi: se pare ca Papă "a dat Imprimatur (sau undă verde) protestanților englezi", după cum spun cronicile italiene. Ca să o demonstreze, Monaldi & Sorți montează un spectacol de șase sute de pagini: baroc, bogat, ca veacul pe care ni-l desfășoară.
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
în materie de tragic. Seduși de excepțională abilitate speculativa călinesciana, alți exegeți depistează premize de afirmare a originalității în temeiul proiecțiilor avansate chiar de scriitor: astfel, Nicolae Balotă muta accentele în funcție de cochetării afișate de Călinescu, în repetate rînduri, cu zonele barocului - în vreme ce Nicolae Manolescu, el însuși îmbibat de voluptățile livrescului, evidențiază viziunea estetizanta. Tabloul marchează predispoziții stilistice legitimate, de real efect, si totusi... Totuși, rămîne loc pentru a vedea mai de aproape meandrele traiectoriilor lui G. Călinescu, de la italienismul focos, pe
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
carte etc.) și a anunțat câteva dintre programele de anvergură ale M.C.C. , vizând „întoarcerea spre lectură“, programe muzeale ș.a. La rându-le, mai marii culturii timișene și-au expus problemele, dintre care cele mai însemnate au fost stadiul renovării Palatului Baroc și a Castelului Huniade, situația dramatică a Filarmonicii „Banatul“ care nu are sală de concert (ministrul promițând sprijin pentru soluția preluării de către municipalitate a Complexului Capitol), aducerea și înhumarea osemintelor lui Ioan Slavici la Șiria. Săptămâna Muzicii Americane Clasice l
Agenda2005-12-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283502_a_284831]
-
Cipriana Smărăndescu, tânăr artist stabilit în vremea din urmă la Romă, fondator și membru al Ansamblului de muzică baroca "Aliusmodum" condus de Andrea Riderelli. Sunt programate cu consecventă creații muzicale românești ce aparțin unor epoci dintre cele mai diferite, din Barocul transilvănean și până în zilele noastre, pagini semnate de Ion Căianu, dar și de Constantin Silveștri, George Enescu, Dinu Lipatti, lucrări plasate în marele circuit al valorilor europene, alături de creații majore ale repertoriului universal, creații aparținând lui Claudio Monteverdi, lui Arnold
Enescu omagiat la Roma... și nu numai! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7459_a_8784]
-
interpretativ într-o permanentă reflecție asupra interiorității sunetelor. D.P. Domnule Julien Musafia, aș începe dialogul nostru luând ca punct de reper chiar recitalul pe care l-ați susținut de curând pe podiumul Ateneului Român, dominat de opus-uri din epoca barocului... J.M. În recitalul la care vă referiți am încercat să dau exemple reprezentative din barocul italian, francez, german (Galuppi, Couperin, Bach) și din ceea ce consider neo-baroc rusesc: Preludiu și Fugă de Șostakovici. Prin includerea lui Șostakovici m-am gândit, desigur
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
nostru luând ca punct de reper chiar recitalul pe care l-ați susținut de curând pe podiumul Ateneului Român, dominat de opus-uri din epoca barocului... J.M. În recitalul la care vă referiți am încercat să dau exemple reprezentative din barocul italian, francez, german (Galuppi, Couperin, Bach) și din ceea ce consider neo-baroc rusesc: Preludiu și Fugă de Șostakovici. Prin includerea lui Șostakovici m-am gândit, desigur, la partea formală a barocului: polifonia și ethosul. În celelalte compoziții e evident că barocul
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
care vă referiți am încercat să dau exemple reprezentative din barocul italian, francez, german (Galuppi, Couperin, Bach) și din ceea ce consider neo-baroc rusesc: Preludiu și Fugă de Șostakovici. Prin includerea lui Șostakovici m-am gândit, desigur, la partea formală a barocului: polifonia și ethosul. În celelalte compoziții e evident că barocul a avut manifestări complet diferite. Germanii preferau severitatea formei, în timp ce francezii cultivau fioritura - înfrumusețarea notelor prin ornamente. Era forma ornamentală pe care o vedem și în reprezentările din Bisericile baroce
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
barocul italian, francez, german (Galuppi, Couperin, Bach) și din ceea ce consider neo-baroc rusesc: Preludiu și Fugă de Șostakovici. Prin includerea lui Șostakovici m-am gândit, desigur, la partea formală a barocului: polifonia și ethosul. În celelalte compoziții e evident că barocul a avut manifestări complet diferite. Germanii preferau severitatea formei, în timp ce francezii cultivau fioritura - înfrumusețarea notelor prin ornamente. Era forma ornamentală pe care o vedem și în reprezentările din Bisericile baroce. Și Bach era ornamental, dar Toccata și Fuga în Re
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
a format în spațiul prozei scurte, a trecut la roman, alternând cele două formule epice, a experimentat apoi și în dramaturgie. În primul rând, erudiția e demonstrată de cele trei volume din Istoria literaturii sârbe dedicate unor epoci succesive (Epoca Barocului - 527 pag., Clasicism și Preromantism - 571 pag., Nașterea literaturii sârbe noi - 631 pag.) ce însumează peste 1.700 de pagini. Lor li se adaugă eseuri și monografii abordând poezia și romanul, ce depășesc 1.800 de pagini. Una dintre monografii
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
Cele trei povești suprapuse se deslușesc, de la prezent spre trecut, amestecând iubire și moarte, artă și practici magice. Eroii acestor aventuri sunt mari figuri ale istoriei literare: scriitorul pare un alter ego al lui Paviș, iar ceilalți doi - personalități ale barocului literaturii sîrbe. Zaharija Orfelin (n. 1726, la Vukovar, m. 1785 la Novi Sad) este istoric și poet, a realizat o impresionantă istorie a lui Petru cel Mare, Gavril Stefanoviș Vencloviș (cca 1680-1749) a creat o operă vastă: oratorie, biografii, poezie
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
primare prin care viața se poate afirma în durată, capabilă astfel a-i proteja propria ființă. Umilitatea nu reprezintă decît o regie a supraviețuirii. Un truc sfîșietor prin nostalgie. Dar spectacolul de acest gen compensator e, în esența sa, unul baroc. Desigur, un baroc sui generis, epurat de teatralitate, de fast (cu toate că unele inserturi ale reificării somptuoase, ale trăirilor bogat ornamentale nu lipsesc), bizuit pe reducții, pe goluri în locul plinurilor redundante, deși nu mai puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]