1,501 matches
-
între 15 și 25 de ani de închisoare". Și tabloul este completat amar ironic: "Balta Brăilei era un tărîm al miracolelor. Se adunaseră aici bandiți din toate provinciile țării. Lor li se alăturaseră și reprezentanți ai unor comunități din afara granițelor. Basarabeni fugiți de frica rușilor se înhămau la aceeași roabă cu macedoromâni refugiați din Cadrilater. Erau și repatriați din exil printre noi. Dorul de casă îi făcuse să se întoarcă din țările Occidentului, din Americi, ba chiar din Australia, de la capătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
martir cultural sub comunism. Aceștia și alții au fost „corifeii” acelui război dus de alți „comandanți de arme” care a avut ca rezultat nu numai câștiguri sociale și civile, mai ales pentru cei care se aflau sub stăpâniri străine, ardelenii, basarabenii și bucovinenii, ci pentru toți Românii, acea Înghețare a pulsațiilor și sentimentelor, necazurilor, vitregiilor, ca și a izbânzilor În litera scrisă, ceea ce numim Cultură și care dă nu numai identitate, dar și rezistență, stabilitate și legitimitate unei populații! Care Îi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
orașe românii reprezentau doar 31%). Avea un procent foarte mic de știutori de carte: 38,1% (procentul general pe țară — 57%). Toate acestea plasau Basarabia Într-o poziție cu totul aparte. Oprimați mai Înainte, ca și după aceea, de ruși, basarabenii au avut motive să reproșeze și românilor o atitudine de superioritate și lipsă de interes față de problemele lor. Este și acesta un motiv care a contribuit la neintegrarea Basarabiei În România după dezmembrarea Uniunii Sovietice (alături, firește, de alți factori
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
balcanice, care nu au tradiția intelectuală a României. Nu intelectualii atârnă În balanța statisticilor! Din punct de vedere social, România este o țară dezmembrată, În care românii par a fi străini românilor. Cel mai mult se deosebesc de restul românilor basarabenii. Mai sunt ei Încă români? În ce i privește, Își spun moldoveni. Românii nu-și dau seama cum ar putea basarabenii să nu fie români: au aparținut Moldovei, apoi României și vorbesc românește; sunt, așadar, români, născuți români. O asemenea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o țară dezmembrată, În care românii par a fi străini românilor. Cel mai mult se deosebesc de restul românilor basarabenii. Mai sunt ei Încă români? În ce i privește, Își spun moldoveni. Românii nu-și dau seama cum ar putea basarabenii să nu fie români: au aparținut Moldovei, apoi României și vorbesc românește; sunt, așadar, români, născuți români. O asemenea interpretare presupune Însă supraaprecierea unor factori (limba și istoria) În detrimentul altora. Ceea ce contează În primul rând, În orice construcție națională, este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Valea Timocului) nu au o existență recunoscută. Câți români trăiesc În prezent În lume? Iată o Întrebare la care răspunsurile diferă. În România, români etnici sunt, după datele din 2002, 19400000 (poate chiar mai puțini; depinde cum sunt numărați țiganii). Basarabenii (moldoveni) sunt aproape trei milioane. Aproape o jumătate de milion sunt Înregistrați În Ucraina ( În părțile cedate din Basarabia și Bucovina, dar și dincolo de Nistru, ca și În Maramureșul ucrainean). În Ungaria, au rămas doar vreo zece mii, potrivit datelor oficiale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
stabiliți de câteva generații sunt deja americani de origine română mai mult decât români). Nu cred că numărul total depășește cu mult 25 de milioane (și, de fapt, mai presus de statistică, se pune o problemă de identitate; nu toți basarabenii, aromânii sau românii americani se regăsesc Într-o identitate românească). Dar și statistica poate fi abordată În spirit naționalist (În ciuda aparențelor ei riguroase, statistica e foarte dependentă de ideologie). Și astfel, românii ajung să urce — În imaginar — la 30 sau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ne-au fost diferite. Realizai aceste afinități comportamentale, mai puternice decât circumstanțele care ne-au deformat, și distanțele deveneau brusc o ficțiune, istoria - o glumă sinistră. Extremele se aseamănă și se atrag. O demonstrează și exodul mai puțin turistic al basarabenilor spre Portugalia, o „nebunie” asumată în speranța unui câștig pentru familiile lor abandonate. Însă orice ar face, oricât ar încerca să-și schimbe soarta, din nefericire, moldovenii rămân în bătaia amenințării Răsăritului. Marele vecin al portughezilor este... Oceanul Atlantic, cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mă regăsesc. O fată prietenoasă, ochelaristă, tunsă scurt, nemțește. Fac cunoștință cu alte două persoane din echipa organizatorilor germani: Cristiane Lange și Bernd Gutberlet. Apele încep să se limpezească. Nelly simte nevoia să o facă puțin pe gazda cu noi, basarabenii, deși este și ea oaspete la Lisabona. Dintre cei câțiva CSI-ști care se arată încântați să cunoască scriitori din Moldova, un ins cu voce de stentor, venit tocmai din Azerbaidjan (vorba cântecului: „mândră republică Azerbaidjan, două recolte pe an... cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
atemporală. În epoca globalizării, a Internetului etc., noi trebuie să ne rezolvăm probleme ce datează de acum 100 de ani și mai bine, care țin de istorie, limbă, de identitatea românească etc. Dar tot răul spre bine. În plină postmodernitate, basarabenii ar putea fi priviți ca niște exponate de muzeu, interesante, susceptibile să suscite curiozitatea Occidentului. Nu mi-am putut da seama cum a fost primit discursul meu, nu știu ce percepție au francezii, și în special niște locuitori ai unui oraș de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Bordeaux o cafenea „Moldova”, în care a ascultat muzică populară. Mă întreb cine vor fi fiind, oare, investitorii basarabeni ajunși aici. De fapt, n-ar trebui să mă mai surprindă nimic. Un cunoscut de-al meu a întâlnit un „capitalist” basarabean - fost important lider al defunctului partid comunist - tocmai în Mexic. Banii PCUS, „sucursala Basarabia”, sunt investiți, iată, în deplin spirit internaționalist, cât mai departe de Chișinău. La 9.30 urcăm în autobuze și plecăm la gară. În această primă săptămână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
en deux est tombe. Ceux de la construction commune, commencée а six, se consolident de jour en jour. Aujourd’hui, avec quinze pays. Demain avec 25, ou davantage peut-étre. Fraze frumoase, dar care nu obligă pe nimeni la nimic; oricum, noi, basarabenii, indiferent de schemele de extindere aplicate, vom fi lăsați pe dinafară. ...Votre voyage est а l’evidence un symbole: d’inconnus les uns pour les autres que vous etiez au depart, vous serez devenus, au terme du parcours, un groupe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bagaj cu care nu ne putem mândri deloc în fața străinilor. Nu ar fi chiar imposibil. E nevoie de bani, de mulți bani, și poate încă de și mai multă voință de realizare. Dacă tot s-a făcut tabula rasa din basarabeni, după război, am avea dreptul să ne alegem noi înșine o identitate, să aparținem lumii în care am fi dorit să trăim: să nu mai fim estici, ci occidentali; nu ortodocși, ci catolici sau protestanți; nu paternaliști, ci independenți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și în stânga Prutului). Pe drumul de întoarcere, îmi continui discuția cu Sauter și cu rusoiaca Valentina Soloviova. Femeia, tot timpul exaltată, se arată sincer uimită (după Inga Lindqvist, la Paris) că am dus-o atât de prost în URSS noi, basarabenii. Oprim la un moment dat în locul prin care, în anii 1914-1918, trecuse linia frontului - acum, niște dealuri verzi -, pentru a asculta relatarea amănunțită a ghidului nostru la microfonul autobuzului, care întrerupe transmisia radiofonică a meciului Franța-Cehia, jucat în aceeași zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu contează) și se instalează scena mobilă în piața guvernului din Chișinău. Și fizic, copiii ăștia seamănă izbitor de mult cu ai noștri: slăbuți, smoliți, doar că au poate ceva mai mulți cercei în urechi și, sprâncene și vorbesc franțuzește (basarabenii sunt francofoni doar din oficiu). Mă strecor cu dificultate, încercând să-mi găsesc o poziție mai avantajoasă lângă un ciorchine de tineri cocoțați într-un echilibru precar pe muchia unui havuz plin cu apă. Sonorizare foarte puternică, asurzitoare. Vedeta, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru ai săi, din România, la Târgu-Mureș. Această obsesie a cărților poștale trimise acasă, prin care îți marchezi prezența pe harta traseului. Și ceilalți colegi români - Andrei Bodiu, Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu - au această preocupare: să trimită ilustrate acasă. Noi, basarabenii, suntem mai puțin sentimentali, mai puțin „dați” cu ceremonii de familie, dar nici nu avem siguranța că asemenea „bezele scrise” vor ajunge la destinatar. Dacă „Poșta Moldovei” ne deschide și citește toate plicurile sosite pe adresa revistei Contrafort, unele dispărând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost până acum există câte un oldtown, locuri unde se grăbesc să ajungă toți turiștii. Doar Chișinăul meu arată ca un oraș fără memorie, pentru că mai toate cartierele și clădirile vechi au fost demolate de buldozerul rusesc sau de prostia basarabenilor.) Foarte multe biserici. Ghidul ne informează că orașul Vilnius are peste 30 de biserici catolice, 10 biserici ortodoxe, o moschee etc. Sunt reprezentate toate confesiunile... Mai întâi vizităm o mică biserică catolică, Sfânta Anna, cu o fațadă impresionantă - 33 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
limbii - limba saloanelor aristocratice. Dar, evident, n-am dreptate. VITALIE CIOBANU: Ajungem cu o oră întârziere în gara feroviară din Riga, pe la 5 după-masă. Aici, surpriză!, alături de gazdele noastre oficiale, suntem întâmpinați și de persoane de la Asociația românilor și a basarabenilor, „Dacia”. Gheorghe Tofan, conducătorul Asociației, ales de curând în locul Mariei Macovei-Briedis, și-a adus și copiii, un băiat și o fetiță, îmbrăcați în costume naționale, care ne oferă flori și o ilustrată frumoasă, dar scrisă cu greșeli (de ce observ acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
militar aviatic, iar după declararea independenței, ca mulți alții, a intrat în lumea afacerilor. Avea o firmă prosperă la Riga. A murit acum un an, într-un stupid accident de mașină, lăsând în urmă soția și trei copii. Destine de basarabeni... 29 iunie, joi VASILE GÂRNEȚ: Și astăzi plouă - sună aproape ca un refren la Riga. Până la 14.00, când vreau să mă duc la întâlnirea românilor cu publicul la Biblioteca Națională, întâlnire moderată de Leons Briedis, ne plimbăm prin oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vizitat de elevi din întreaga Letonie. Autoritățile ar dori să mute instituția în fosta clădire a KGB-ului. Dar ea, personal, nu crede că e o idee bună. Mă întreabă dacă avem un astfel de muzeu la Chișinău. Nu, pentru că basarabenii mei nu au memorie... Foarte puțini dintre ei înțeleg că au fost și mai sunt încă ocupați de ruși. VITALIE CIOBANU: La Biblioteca Municipală ajungem cu taxiul, eu, Vasile, Andrei Bodiu și Adrian Popescu, ghidați de Datze - o fată blondă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
roman pe care îl trimisesem într-o primă fază și la care renunțasem, și nu Zilele după Oreste. Dar îmi asum inconvenientul, ajutat de Briedis. Publicul - destul de sceptic și reținut la început - ne asaltează cu întrebări. Mai sunt și alți basarabeni în sală. Unul dintre ei mă întreabă despre alți scriitori tineri de la noi. Nu mă prefac că am fi singurii - mă rog, „competitivii” pe plan național -, deși întrebarea simt că ascunde un substrat nu tocmai inocent. Laud orașul. „Riga e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și mă asigură că am înregistrat cel mai mare succes la public. Mersi. Așa e când știi o... limbă de largă circulație. A venit și Gheorghe Tofan, împreună cu un prieten al său, moldovean și el. Facem o poză comună - toți basarabenii, inclusiv Maria. Tofan e originar din Fălești. A fost angajat al Portului din Riga, s-a căsătorit cu o letonă și a rămas aici. În Riga locuiesc vreo 5.000 de basarabeni. Unii dintre ei, foarte bogați. Nu le pasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
moldovean și el. Facem o poză comună - toți basarabenii, inclusiv Maria. Tofan e originar din Fălești. A fost angajat al Portului din Riga, s-a căsătorit cu o letonă și a rămas aici. În Riga locuiesc vreo 5.000 de basarabeni. Unii dintre ei, foarte bogați. Nu le pasă de Asociație. Regretă doar că vor călători tot mai greu spre Basarabia și România din cauza vizelor pe care vor trebui să le obțină contra plată. Victor - amicul lui Tofan - e ras în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din Tallin, oraș în care am stat o săptămână cu Vitalie, acum șapte luni, sosiți într-o „expediție” literară, din care a rezultat un număr de Contrafort consacrat realităților cultural-politice ale Estoniei de azi. Fusese, am impresia, primul „desant” scriitoricesc basarabean în aceste locuri după un deceniu de la despărțirea noastră ca foste „republici-surori”. Iar pentru a ne regăsi, a trebuit să ne ridicăm mai întâi vizele de la Kiev - semn că „divorțul” n-a fost o glumă. Estonienii ne întâmpină sobru, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
n-a fost o glumă. Estonienii ne întâmpină sobru, fără pompă și multe zgomote inutile, cum a fost cazul în alte părți. Sobrietatea și liniștea par să fie trăsătura lor națională de caracter. Tot aici îl regăsim pe prietenul nostru, basarabeanul Boris Buracinschi (de parcă nici n-ar fi plecat de acolo, de pe peron!). Îl văd și pe Mati Sirkel, președintele Uniunii Scriitorilor, cu care ne-am întâlnit și am discutat pe durata vizitei noastre precedente în Estonia. Mă recunoaște, dar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]