1,590 matches
-
lăsate în paragină începând cu epoca armelor de foc, cele două puncte de observație au fost definitiv înlăturate în secolul al XVIII-lea (două stampe din același veac prezintă, pe rând, Tâmpa cu și fără ele). Turnul Cuțitarilor, aflat în dreptul "Bastionului Țesătorilor", avea vederea deschisă înspre Șchei. Astăzi nu a mai rămas nici o urmă din acesta. Turnul Cizmarilor, situat mai sus de "Bastionul Postăvarilor", domina Blumăna și Curmătura (zona dintre Tâmpa și Dealul Melcilor). În zilele noastre se mai pot observa
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
-lea (două stampe din același veac prezintă, pe rând, Tâmpa cu și fără ele). Turnul Cuțitarilor, aflat în dreptul "Bastionului Țesătorilor", avea vederea deschisă înspre Șchei. Astăzi nu a mai rămas nici o urmă din acesta. Turnul Cizmarilor, situat mai sus de "Bastionul Postăvarilor", domina Blumăna și Curmătura (zona dintre Tâmpa și Dealul Melcilor). În zilele noastre se mai pot observa platforma pe care se afla precum și o bună parte din baza zidului de legătură ce străbătea muntele. Pe harta întocmită de "Giovanni
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
este că Tâmpa are în ea 3 sau 4 tunele dintre care numai unul circulabil în totalitate, în zilele noastre. Acesta din urmă leagă Casa Sfatului de un turn al fostei cetăți aflat la poalele Tâmpei (probabil Turnul Cuțitarilor sau Bastionul Postăvarilor). Toate acestea sunt închise astăzi cu grilaj, datorită pericolului de surpare pe care îl prezintă. Un veteran de război povestea că bombardamentele din 1943 - 1944 au blocat ieșirea unui tunel de adăpostire, îngropând de vii pe toți cei care
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
fuseseră dărâmate de mai mulți ani. Malahov, un deal de piatră, domina suburbia, flacat pe fiecare parte de „redanul (reduta) mare” și de „redanul mic”. Orașul a fost înconjurat de o linie de fortificații, care, din loc în loc, avea construite bastioane, separată de „redan” de portul interior. Locotenentul colonel rus inginer Eduard Totleben, începuse foarte din vreme construirea fortificațiilor, înbunătățindu-le cu fiecare zi care trecea, până când a creat o rețea continuă, complexă de forturi și tranșee interconectate. La începutul lui octombrie
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
rus inginer Eduard Totleben, începuse foarte din vreme construirea fortificațiilor, înbunătățindu-le cu fiecare zi care trecea, până când a creat o rețea continuă, complexă de forturi și tranșee interconectate. La începutul lui octombrie 1854, Sevastopolul nu era însă fortăreață cu numeroase bastioane care avea să ajungă în cele din urmă, și chiar inginerul șef rus Todleben spunea mai târziu că, dacă aliații ar fi atacat imediat ce au debarcat, orașul ar fi fost cucerit cu relativă ușurință. Aliații au avut însă numeroase motive
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
continuă asupra apărătorilor, chiar și în condițiile în care britanicii au eșuat în atacul asupra redanului. Numeroșii soldați ruși îngrămădiți în tranșee și cazemate au devenit victime ale bombardamentelor violente ale artileriei de asediu. Pe flancul stâng, pe partea opousă bastioanelor centrale, au avut loc mai multe lupte corp la corp sângeroase, în tot timpul zilei artileria secerând apărătorii ruși. Căderea Malhovului a marcat încheierea bătăliei. În noaptea care a urmat, rușii s-au retras spre nord pe podurile rămase nebombardate
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
Consiliul Legislativ Orășenesc Cluj a stabilit executarea unui monument în cinstea marelui fiu al orașului. Macheta lui János Fadrusz a fost aprobată în unanimitate de autoritățile locale în anul 1894. Arhitectul Lajos Pákey a realizat proiectul soclului statuii, reprezentând un bastion al zidului cetății Clujului. Statuia ecvestră a lui Matia Corvin se remarcă prin poziționarea tuturor celor patru copite ale calului pe sol, ceea ce, conform tradiției, înseamnă că personajul aflat pe cal a murit de moarte naturală, și nu în luptă
Ansamblul monumental Matia Corvin din Cluj () [Corola-website/Science/302441_a_303770]
-
Tot el a lucrat și la restaurarea bisericii de la Mănăstirea Curtea de Argeș (în 1679), ctitorită de Neagoe Basarab. După cum reiese din alte documente și din pisania amplasată pe turnul clopotniță, la 10 iunie 1670 se finalizase deja construcția zidurilor incintei, a bastioanelor și a turnului clopotniță. Cu toate acestea, sfințirea bisericii a avut loc abia în 1672, după pictarea bisericii și înzestrarea ei cu obiecte de cult. Deasupra intrării în pronaos a fost pusă o placă cu următoarea pisanie în limba greacă
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
au fost refăcute biserica și încăperile mănăstirii, după cum atestă o placă memorială amplasată pe clădirea Egumeniei. Lucrări importante de restaurare s-au efectuat în perioada 1964-1971, în urma cărora turnul clopotniță și-a recăpătat forma sa originară, cuhnea, zidurile incintei și bastioanele au fost refăcute, iar palatul lui Duca Vodă a fost consolidat. În restaurarea complexului monahal un merit deosebit l-a avut arhimandritul Mitrofan Băltuță (1927-1995), stareț timp de 25 ani al mănăstirii (1971-1995) și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
incintă erau compuse dintr-o curtină masivă, având câte o turelă de flancare (turn de colț) pătrată în colțurile de sud-est și sud-vest (acesta s-a prăbușit împreună cu zidul de pe latura vestică și nu a mai fost reconstruit) și un bastion în mijlocul laturii de nord. Turnurile de colț aveau rol de apărare, având la parter metereze pentru tunuri, iar la etaj o sală boltită pentru pușcași. Lipsa turelelor în celelalte colțuri se explică prin faptul că acele laturi erau mai puțin
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
lungul zidurilor se observă existența unui "drum de strajă" din lemn, pentru a permite apărarea la nivelul meterezelor. În incintă se poate pătrunde de pe latura sudică (intrarea principală pe sub turnul clopotniță) și de pe latura nordică (o poternă apărată de un bastion). Bastionul de pe latura nordică, denumit astăzi Turnul "Cina Pelerinului", are o înălțime mai mică decât cel de la intrarea sudică și este prevăzut cu un balcon închis cu geam, de unde se poate vedea o panoramă a orașului Iași. Zidurile vestice se
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
zidurilor se observă existența unui "drum de strajă" din lemn, pentru a permite apărarea la nivelul meterezelor. În incintă se poate pătrunde de pe latura sudică (intrarea principală pe sub turnul clopotniță) și de pe latura nordică (o poternă apărată de un bastion). Bastionul de pe latura nordică, denumit astăzi Turnul "Cina Pelerinului", are o înălțime mai mică decât cel de la intrarea sudică și este prevăzut cu un balcon închis cu geam, de unde se poate vedea o panoramă a orașului Iași. Zidurile vestice se aflau
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
din colțul sud-vestic, s-au prăbușit pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, rămânând așa până la începutul secolului al XX-lea. Zidul de incintă a fost refăcut cu ocazia lucrărilor de restaurare desfășurate în perioada 1964-1971, tot atunci fiind refăcute și bastioanele de la colțuri, cu excepția turelei din colțul sud-vestic. Turnul clopotniță a fost construit în anul 1670 în partea de sud a mănăstirii, având și rolul de loc de intrare în mănăstire. El nu dispunea de metereze, având doar niște găuri rotunde
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
orașului. Pe atunci populația era formată din sași, secui și în mică măsură români. Rolul meșteșugului în muncile orașului a crescut mult, ulterior dezvoltându-se mai multe bresle meșteșugărești. Tot acum orașul a primit dreptul de a își clădi ziduri, bastioane și turnuri de apărare. S-a început construirea zidurilor, ceea ce a durat până la finalul secolului al XVI-lea. Suprafața noii cetăți (45 ha) era aproximativ dublă față de cea a primei incinte medievale, traseul (vezi harta) fiind de-a lungul Pârâului
Cetatea Clujului () [Corola-website/Science/302442_a_303771]
-
vase, în special amfore. Ruinele cetății, aflate pe malul lacului Sinoe, pot fi vizitate și astăzi. La vremea construirii cetății, actualul lac Sinoe era un golf deschis la mare. În prezent, se pot vizita: zidul de apărare, cu turnuri și bastioane, care închidea de la vest către lacul Sinoe suprafața mai mică a orașului roman târziu de circa 7 ha (cuprinzând fosta acropolă a orașului grecesc). Acolo pot fi văzute ruinele conservate ale templelor grecești din zona sacră, străzi pavate și cartiere
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
din America de Nord: SUA și Canada. În țările grăitoare de limbi germanice locuiesc peste un milion de sârbi: Luxemburg (2% din populația totală), Austria (3,8%), Elveția (2%), si Germania (aproximativ 1%). Din punct de vedere geografic, biserica acestei națiuni reprezintă bastionul cel mai occidental Creștinismului Ortodox din Europa, care a schimbat menirea istorică prin contactele cu Catolicismul și Islamul. Revoluția sârbă (1804-1815) a marcat renașterea Șerbiei moderne stabilizându-se că principat care s-a luptat cu otomanii, bulgarii și austriecii pentru
Sârbi () [Corola-website/Science/299508_a_300837]
-
este singurul bastion care mai există din cetatea Timișoarei din perioada apartenenței Banatului la Imperiul Austriac. Fiind singurul bastion din Timișoara, mai este cunoscut de timișoreni sub numele de Bastionul Cetății. Bastionul a fost reabilitat în perioada 2008-2010. Înainte de reabilitare el găzduia spații
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
este singurul bastion care mai există din cetatea Timișoarei din perioada apartenenței Banatului la Imperiul Austriac. Fiind singurul bastion din Timișoara, mai este cunoscut de timișoreni sub numele de Bastionul Cetății. Bastionul a fost reabilitat în perioada 2008-2010. Înainte de reabilitare el găzduia spații comerciale, restaurante, baruri, o discotecă cu program de club de noapte, o librărie, două expoziții permanente
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
este singurul bastion care mai există din cetatea Timișoarei din perioada apartenenței Banatului la Imperiul Austriac. Fiind singurul bastion din Timișoara, mai este cunoscut de timișoreni sub numele de Bastionul Cetății. Bastionul a fost reabilitat în perioada 2008-2010. Înainte de reabilitare el găzduia spații comerciale, restaurante, baruri, o discotecă cu program de club de noapte, o librărie, două expoziții permanente ale Muzeului Banatului, cea de Tehnologia Informației și Comunicațiilor și "Vioara
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
este singurul bastion care mai există din cetatea Timișoarei din perioada apartenenței Banatului la Imperiul Austriac. Fiind singurul bastion din Timișoara, mai este cunoscut de timișoreni sub numele de Bastionul Cetății. Bastionul a fost reabilitat în perioada 2008-2010. Înainte de reabilitare el găzduia spații comerciale, restaurante, baruri, o discotecă cu program de club de noapte, o librărie, două expoziții permanente ale Muzeului Banatului, cea de Tehnologia Informației și Comunicațiilor și "Vioara — o pasiune
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
a fost construit. Construcția a început în 1732 imediat după ce s-au finalizat lucrările hidrotehnice de regularizare a Begăi, lucrări care s-au desfășurat în perioada 1728-1732 și care erau menite să asigure apa necesară în șanțul cetății ca ravelinul/bastionul să poată funcționa corect. El apare prima dată pe planurile din anii 1732-1733. Inițial a fost conceput ca ravelin, înconjurat de apă, situat în fața zidului (curtină) care urma să unească viitoarele bastioane Francisc și Iosef și s-a numit "Ravelinul
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
asigure apa necesară în șanțul cetății ca ravelinul/bastionul să poată funcționa corect. El apare prima dată pe planurile din anii 1732-1733. Inițial a fost conceput ca ravelin, înconjurat de apă, situat în fața zidului (curtină) care urma să unească viitoarele bastioane Francisc și Iosef și s-a numit "Ravelinul de Proviant" (Ravelinul Depozitului de Alimente). Construcția lui a fost definitivată în 1733-1734. Ulterior a fost înglobat în zidul fortificațiilor, iar în 1744 a fost redenumit "Bastionul Theresia", în onoarea arhiducesei Maria
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
care urma să unească viitoarele bastioane Francisc și Iosef și s-a numit "Ravelinul de Proviant" (Ravelinul Depozitului de Alimente). Construcția lui a fost definitivată în 1733-1734. Ulterior a fost înglobat în zidul fortificațiilor, iar în 1744 a fost redenumit "Bastionul Theresia", în onoarea arhiducesei Maria Terezia a Austriei. În decursul timpului aici a fost reședința Episcopiei Romano-Catolice, apoi a adăpostit mai multe ateliere și depozite, o școală de ucenici, una de echitație, o școală de etnografie, o școală de scrimă
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
de etnografie ale Muzeului Banatului, un muzeu tehnic și colecțiile vechi ale Bibliotecii Județene. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a avut loc defortificarea orașului Timișoara. În cadrul acesteia au fost demolate aproape toate fortificațiile. Bastionul Theresia a fost singurul bastion care nu a fost demolat, motivul fiind faptul că avea pe toată lungimea lui camere, utilizabile. Actual bastionul aparține județului Timiș, (corpurile A, B, C și E), administrate de Consiliul Județean Timiș și municipiului Timișoara
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
un muzeu tehnic și colecțiile vechi ale Bibliotecii Județene. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a avut loc defortificarea orașului Timișoara. În cadrul acesteia au fost demolate aproape toate fortificațiile. Bastionul Theresia a fost singurul bastion care nu a fost demolat, motivul fiind faptul că avea pe toată lungimea lui camere, utilizabile. Actual bastionul aparține județului Timiș, (corpurile A, B, C și E), administrate de Consiliul Județean Timiș și municipiului Timișoara (corpul D), administrat de Primăria
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]