2,615 matches
-
misterioasă cu martirul, întruchipează creația care, sub acțiunea unui intrigant, este distrusă: „der Souverän des XVII. Jahrhunderts, der Gipfel der Kreatur, ausbrechend in der Raserei wie ein Vulkan und mit allem umliegenden Hofstaat sich selber vernichtend.“ Destinul suveranului este, pentru Benjamin, destinul unei lumi nerăscumpărate, privită din perspectiva căderii, ca ruină, și, astfel, care își uită originea și, odată cu ea, limba originară, ce-i conferă transparență și lizibilitate. Natura materială, repe titivă, opacă se înstăpânește asupra vieții logice a spiritului, distrugerea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
interpretare“ salvatoare, speculativă sau teologică. Eroul dramei baroce capătă forma distructivă a lumii materiale și îi urmează parcursul. Atât ontologia lumii căzute, cât și teologia unui Dumnezeu care nu răscumpără răul sunt reflectate în procedeul baroc al alegoriei. Intenția lui Benjamin este precizată încă din prima pagină a capitolului al treilea al lucrării: este vorba despre a discuta diferența dintre alegorie și simbol nu în domeniul teologiei, ci în cel al filozofiei artei. Distincția este importantă, întrucât ea delimitează de la început
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
oglindire a infinitului. Odată ce individul nu mai este privit speculativ, ci tocmai în caracterul lui tranzitoriu, contingent, simbolul îi vorbește despre o lume abstractă. Alegoria este metoda de a vorbi despre o lume în care prezența infinitului a devenit insesizabilă: „Benjamin saw allegory as capturing the world, not in its fullness and perfection, but in its ruination and fragmentation. [...] Allegory is not a failed symbol; it is the divine symbol’s creaturely counterpart.“ Rolul alegoriei, în opoziție cu simbolul, este să
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
istoriei ca decădere și moarte. Ea are un caracter convențional, este scriere codificată, al cărei interpret nu mai este geniul care vizează, dincolo de forma materială, înțelesul etern, ci autoritatea ezoterică, cel care descifrează, în cuvinte, ruinele acestui înțeles. Astfel, notează Benjamin, alegoria nu este frumoasă. Ea nu are rolul de a împăca semnificațiile, ci de a le menține în dispersie, întrucât această dispersie le vă dește originea transcendentă. Zeul alegoriei, spre deosebire de cel al simbolului, este absent; abia astfel, el salvează lucrul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
din semnul în mate rialitatea sa ireductibilă: „Wo das Symbol den Menschen in sich zieht, schießt aus dem Seinsgrund Allegorisches der Intention auf ihrem Weg hinab entgegen und schlägt sie dergestalt vors Haupt.“ Alegoristul devine o figură enigmatică, asimilată de Benjamin, mai târziu, colecționarului. El cunoaște codul lucrurilor și ajunge astfel să le distribuie arbitrar în câmpul cunoașterii, în funcție nu de identitatea lor evidentă, ci de detaliile semnificative. Din punctul de vedere al metodei, atenția acordată detaliului este semnificativă și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
atenția acordată detaliului este semnificativă și poate fi interpretată ca replică dată abstracției simbolice. Materialitatea lucrului „vorbește“ prin nuanțe, nu prin noțiuni, și acestea fac astfel încât lucrurile să trimită direct unele la altele, prin legile similitudinilor. Lumea devine, după cum notează Benjamin pe urmele lui Novalis, un cabinet de vrăjitor sau o cameră de copil, o colecție de anticar, cum va fi reprezentată mai târziu. Acumularea (Sammlung) și dispersia (Zerstreuung) sunt forțele care guvernează lumea lucrurilor și pe cea a semnelor, forțe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dispersia (Zerstreuung) sunt forțele care guvernează lumea lucrurilor și pe cea a semnelor, forțe aflate în stăpânirea privirii alegorice. Prin ele, cum spuneam, alegoristul salvează lumea, dar nu de pieire, ci de fantasma propriei eternități. Odată ce limba urmează, după cum notează Benjamin, „mișcările creaturii“, ea ajunge să reflecte mișcarea dialectică a acumulării și a dispersiei, ca îmbinare de fragmente, („ausgebro chenen Redestücken“). Ea nu comunică, ci exprimă, prin scriitură, suprafața lumii. Exercițiul lingvistic, proiectat asupra lucrurilor în ruină, devine contemplație melancolică a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
creaturii“, ea ajunge să reflecte mișcarea dialectică a acumulării și a dispersiei, ca îmbinare de fragmente, („ausgebro chenen Redestücken“). Ea nu comunică, ci exprimă, prin scriitură, suprafața lumii. Exercițiul lingvistic, proiectat asupra lucrurilor în ruină, devine contemplație melancolică a acestora. Benjamin descrie, s-ar putea spune, natura melancolică a limbii, în forma ei scrisă, singura legitimă din punct de vedere onto logic. Interioritatea sunetului, caracterul său ideal (după cum îl descria Hegel, în Prelegeri de estetică) sunt, în lumea căzută a barocului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
caracteristică nou tății, stra nie și, totodată, familiară. Imaginea alegorică a lumii ca ruină este acum înlocuită cu imaginea unei lumi care își visează, în mod constant, diferența. La sfârșitul textului său despre Paris, capitală a secolului al XIX-lea, Benjamin arată cum, emancipate de sub tutela artei, obiectele ezită în același timp să treacă pragul către statutul de marfă: prin expunerea în vitrinele arcadelor pariziene, ele devin obiect de divertisment, se adresează mai degrabă dorinței și reveriei decât uzului. Analiza caracterului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
timp să treacă pragul către statutul de marfă: prin expunerea în vitrinele arcadelor pariziene, ele devin obiect de divertisment, se adresează mai degrabă dorinței și reveriei decât uzului. Analiza caracterului fantasmatic al mărfii ocupă o bună parte a paginilor lui Benjamin. Ea nu intră însă în atenție aici decât în măsura în care lămurește o chestiune de epistemologie: cum determină imagi nea dialectică o modalitate de cunoaștere? Secțiunea N (Erkenntnistheoretisches, Theorie des Fortschritts) din Passagen-Werk conține în esență răspunsul la această problemă. În primul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Raționalul nu este văzut, în logica speculativă, ca iden titate abstractă a determinațiilor opuse, ci ca depășire (Aufhebung) a diferenței, deci ca mișcare a acestora. El este, în mod esențial, viață a spiritului, care ajunge la întâlnire cu sine. Pentru Benjamin, această înțelegere a dialecticii păstrează, într-adevăr, doar apa rența istoricității. Imaginea, iar nu conceptul, este, în Passagen-Werk, locul veritabil al dialecticii, întrucât doar ea dă negativității o expresie ireductibilă: „Was die Bilder von den Wesenheiten der Phänomenologie unterscheidet, das
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
das ist ihr historischer Index. [...] Der historische Index der Bilder sagt nämlich nicht nur, daß sie einer bestimmten Zeit angehören, er sagt vor allem, daß sie erst in einer bestimmten Zeit zur Lesbarkeit kommen.“ Din punctul de vedere al lui Benjamin, istoria este o colecție de imagini dialectice, nu o dialectică a conceptului, o logică a esențelor sau o auto-revelare a spiritului. Imaginea este forma perceptibilă (die Anschaulichkeit) a relației dintre prezent și trecut, nu ca momente temporale, ci ca un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
desfășurată, progresivă, ci „împietrită“ în momentul percepției: „Bild ist dasjenige, worin das Gewesene mit dem Jetzt blit zhaft zu einer Konstellation zusammentritt. Mit andern Worten: Bild ist die Dialektik im Stillstand.“ Într-o scrisoare din 1935 a lui Adorno către Benjamin (cita tă fragmentar și în Passagen Werk), primul aproximează me canismul imaginii dialectice în funcție de momentul ei subiectiv, al visului: odată ce lucrurile își pierd „valoarea de întrebuințare“, ele devin simboluri ale unei lumi trecute, ruine învestite cu dorință sau teamă. Readus
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ele devin simboluri ale unei lumi trecute, ruine învestite cu dorință sau teamă. Readus în câmpul percepției, lucrul deschide o lume trecută, uneori iremediabil pierdută, prin fereastra unei rememorări prezente. Memoria involuntară, colectivă intervine iar în descrierea mecanismului cunoașterii la Benjamin, de data aceasta prin actualizarea unui trecut în percepția fulgerătoare a prezentului. Cheiurile Senei, exemplu reluat în multe locuri de Benjamin, trimit direct la timpul trecut al tramvaielor trase de cai, redeschid imaginea Parisului pierdută de mult și sesizează, astfel
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
trecută, uneori iremediabil pierdută, prin fereastra unei rememorări prezente. Memoria involuntară, colectivă intervine iar în descrierea mecanismului cunoașterii la Benjamin, de data aceasta prin actualizarea unui trecut în percepția fulgerătoare a prezentului. Cheiurile Senei, exemplu reluat în multe locuri de Benjamin, trimit direct la timpul trecut al tramvaielor trase de cai, redeschid imaginea Parisului pierdută de mult și sesizează, astfel, tensiunea ireductibilă din tre înțelesurile unei lumi și moartea acesteia. Când ultimele elemente se confruntă, anume atunci când pierderea unui obiect coexistă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
tend im Augenblick der Indifferenz von Tod und Bedeutung.“ Fetișismul mărfii se confruntă, astfel, cu aura sa pe care Baudelaire, Poe, anticarii sau colecționarii o regăsesc, pe care flaneurul o experimentează și pe care ziaristul o folosește. Progresul tehnicii (comentează Benjamin), care scoate rapid și continuu din uz obiectele, face ca imaginile dialectice să devină, pentru secolul noutății, categorii ontologice. În acest fel, conceptul cunoașterii se modifică în mod ra dical. Gestul epistemologic fundamental nu mai este funda mentarea, cum se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
spargerea continuității istorice sau în deconstrucția ideologiilor totalizatoare ale uitării. Imaginea dialectică este modul în care faptul istoric poate fi conceput teoretic din perspectiva răscumpărării mesianice a trecutului, înțeles ca „tradiție a celor oprimați“ și condamnați la uitare. „Epistemologia“ lui Benjamin este explicitată, cum voi încerca să arăt, abia din perspectiva teologiei politice. Pentru moment însă, rămâne de accentuat momentul mesianic al gândirii „saturate“ de tensiuni dialectice, concretizate sub forma actualizării trecutului și îmbogățirii memoriei colective. Ideologia progresului ocupă, din punct
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
astfel ideea barocă a unei lumi „ruinate“, fragmentate, discontinue din domeniul limbajului poetic în cel al condiției concrete a obiectelor istorice. Negativitatea liberă, infinită a imaginii dialectice face din aceasta o scriitură a timpului. Istoria este filologie, după cum afirmă și Benjamin, iar obi ectul istoric este, în acest context, un citat al lumii sale. Varianta din 1939 a textului Paris, capitală a secolului al XIX-lea asumă un termen nou pentru această situație a gân dirii dialectice, termen care va deveni
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
XIX-lea asumă un termen nou pentru această situație a gân dirii dialectice, termen care va deveni relevant îndeosebi atunci când va fi vorba despre „cunoașterea urbană“ a flaneurului: cel de fan tasmagorie (Phantasmagorie). Termenul se regăsește, desigur, la Marx, iar Benjamin nu este străin de înțelesul marxist În ultimul caz, termenul este legat de fenomenul „fetișismului“, în cadrul căruia mărfurile sunt lucruri al căror caracter real este obturat de relații de ordin „metafizic“ între entități multiple de ordin social și istoric. Această
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
real este obturat de relații de ordin „metafizic“ între entități multiple de ordin social și istoric. Această iluzie transcendentală a mărfii stă, mai departe, la baza sistemelor de dominație socială și este eliminată doar odată cu modificarea formelor de producție. Pentru Benjamin, marfa păstrează caracterul „mistic“ pe care îl avea la Marx. Lucrurile secolului al XIX-lea au un caracter fan tasmagoric, în măsura în care ele ascund, traduc, redefinesc continuu relația dintre vechi și nou, dintre diverse subiectivități istorice aflate în conflict. Astfel sunt
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
urbane. Mecanismul celor două fenomene este același, anume dia lectica reprezentărilor istorice, eliberată de iluzia „păcii“ conceptuale și de coerența unui act reflexiv intențional. Fixa rea prin gândire a unei constelații eterogene de determinații este metoda de cunoaștere prin care Benjamin recunoaște formele materiale ale secolului al XIX-lea și care, pe de altă parte, este reflectată în jocul percepției propriu unei figuri centrale a acestuia: flaneurul. Excursuri Una dintre modalitățile în care poate fi citit Benjamin este aceea de a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de cunoaștere prin care Benjamin recunoaște formele materiale ale secolului al XIX-lea și care, pe de altă parte, este reflectată în jocul percepției propriu unei figuri centrale a acestuia: flaneurul. Excursuri Una dintre modalitățile în care poate fi citit Benjamin este aceea de a urmări, dincolo de problemele teoretice și de conceptele sale fundamentale, traseul și însemnătatea unor personaje, de exemplu: traducătorul, colecționarul sau povestitorul. Conceptul de „experiență“, care constituie miza discuției de față, poate fi concretizat în modul în care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este aceea de a urmări, dincolo de problemele teoretice și de conceptele sale fundamentale, traseul și însemnătatea unor personaje, de exemplu: traducătorul, colecționarul sau povestitorul. Conceptul de „experiență“, care constituie miza discuției de față, poate fi concretizat în modul în care Benjamin vorbește despre aceștia. De altfel, între scrierile sale „teoretice“ sunt intercalate de fiecare dată texte „complementare“ importante prin modul în care conceptul este transformat în gest sau personaj. Considerațiile despre Chaplin, de pildă, pot fi suprapuse peste scrierile de estetică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
in Berlin, nu face altceva decât să semnifice modalitățile fundamentale ale experienței urbane. Voi trece în revistă câteva dintre aceste figuri, tocmai pentru a exemplifica funcția epistemologică a conceptului de experiență, la care m-am referit în acest capitol. Pentru Benjamin, aceasta nu este una intenționată, ci implicită, activă în ipostazele ei cotidiene. Traducătorul, de exemplu, poate fi înțeles tocmai ca acela care asimilează funcția critică a cunoașterii în domeniul limbajului; povestitorul „salvează“ evenimentul prin înscrierea lui în orizontul memoriei; colecționarul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cursul existenței sale istorice. Ulterior acestor scurte portrete, abia, poate fi realizată o sinteză a funcțiilor epistemologice ale experienței, așa cum se constituie prin textele despre Kant, romantici sau Baudelaire. Excurs 1. Traducerea și limba adamică Figura traducătorului, așa cum o prezintă Benjamin în Die Aufgabe des Übersetzers (1923), poate fi înțeleasă plecând de la un text anterior, Über Sprache überhaupt und über die Sprache des Menschen (1916). Doar câteva dintre paragrafele textului din urmă vor fi luate în considerare, cele aflate în legă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]