2,272 matches
-
Regală, iar seara se instala lângă un rahagiu care, în toate serile, își întindea taraba cu zaharicale pe Calea Victoriei, lângă vechea poartă a casei unde era instalat Clubul Tinerimii. Femeile cari circulau își treceau toate mâinile prin lâna bogată a Berbecului, după cum multe din ele îi cumpărau câte un rahat sau o altă zaharica. În cele din urmă, Ghiță Berbecu, care căzuse și la darul fumatului, devenise un stricat și jumătate. Prin luna lui noiembrie, sub pseudonimele Bacon și Radu Țandără
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
sătenilor, prin așa-zisele clăci. Din timp tata anunța prin cumetri, rude, subalterni, câțiva gospodari mai omenoși că la data cutare are loc claca. Mama pregătea de-ale gurii: cocea un cuptor de plăcinte "poale-n brâu", tăia tata un berbec mai gras sau un vițel (dacă-l avea în acel moment), făcea un cazan de supă, răcituri și friptură. Tata se ocupa de băutură. Procura o damigeană de vin și câțiva litri de țuică. Când mama avea mai mult timp
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
anunța data când sătenii să se prezinte la stână, după oi. Ca să fie recunoscute mai ușor de proprietari, oile purtau diferite însemne. Ale noastre aveau canafi roșii în urechi. Altele aveau tălăngi sau cordeluțe la gât. Stâna avea numaidecât 2-3 berbeci, cu coarnele răsucite, care serveau drept cârmă oilor din stână; având la gât tălăngi mari, ca niște clopote. Într-o vară fiind cu niște musafiri, veniți de la Constanța, tata ne-a dus la stână. Erau două eleve de școală primară
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în ocol. Ne ardea de joacă. După ce-am alergat destul și ne-am ascuns pe după stână, am observat că se întorceau ciobanii cu oile, pentru mult, la amiază. Le-am ieșit înainte și ne-am strecurat printre oi. Un berbec mai năzdrăvan nu ne privea cu ochi buni. Ca să mă arăt bățoasă, l-am luat de coarne. Atâta i-a trebuit! M-a fugărit și m-a împuns, până m-a lăsat întinsă pe iarbă. Fetele cele două, Nely și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
luat de coarne. Atâta i-a trebuit! M-a fugărit și m-a împuns, până m-a lăsat întinsă pe iarbă. Fetele cele două, Nely și Cristina s-au speriat și au strigat la stână, în ușă. Repede, veniți, că berbecul s-a înfuriat și-o împunge pe verișoara noastră! Tata, într-un suflet a fost lângă mine. M-a luat în stână și m-a stropit cu apă. Baciul nu s-a lăsat, până n-a ars câțiva cărbuni și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ani... Oho-ho! Dar știu c-a trăit, nu glumă! Doar pe bietul AVRAM l-ai coborât la 175. Dar de ce, Doamne, că doar ți-a fost cu totul supus și ascultător, gata-gata, să-și căsăpească progenitura de dragul Tău... Noroc de berbecul ăla rătăcit pe-acolo, care-și prinsese coarnele în stufăriș... Sărmanul Isac! Cum e posibil, Doamne? Chiar așa, "BUNULE", spune-mi și mie, te rog, mie cea mai păcătoasă și nevrednică vertebrată din multitudinea de universuri și galaxii pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aripi de zbor... Nici participarea masivă a ciulinilor țepoși, rotunzi și alerți la maratonul tradițional, luând startul la marea Olimpiadă autumnală a pelerinilor rătăcitori, dezlănțuiți în galopuri bezmetice, fără țintă, pe trasee lungi, necunoscute, ireversibile și fatale... O armată de berbeci rostogolindu-se impetuos, cuprinși de o nebunie temporară, alergând, sărind și plutind prin aer, asemenea luptătorilor asiatici, spre împlinirea unui destin previzibil. Nu, nu a văzut toate acestea și nici alte aspecte încântătoare pe care ți le poate oferi această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ba, de data aceasta va naște băiat. Și au dispărut în memoria din care au fost venit. Tulburată de vis, bătrâna s-a trezit și așezată pe marginea patului ei din blăni de lemn, având ca saltea câteva piei de berbec cu lână bogată, a memorat visul până spre zori, când a trimis vorbă pe un drumeț să vină la ea o prietenă. Când invitata a venit, isihasta i-a mărturisit visul, a rugat-o să nu-l spună nimănui, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vrea să folosesc un eufemism, aș spune că m-am revizuit, cum îi plăcea lui Lovinescu să spună. Am să fiu însă onest și-am să spun că m-am contrazis. A.B.Faceți portretul criticului literar născut în zodia Berbecului, să vedem cum arată. Criticul literar născut în zodia Berbecului scrie bine, are cultul expresiei, are instinct artistic, e funciarmente un liric, face din literatură un spectacol al existenței, alternează ironia cu patetismul, maliția cu melancolia, are sensibilitate filozofică, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
revizuit, cum îi plăcea lui Lovinescu să spună. Am să fiu însă onest și-am să spun că m-am contrazis. A.B.Faceți portretul criticului literar născut în zodia Berbecului, să vedem cum arată. Criticul literar născut în zodia Berbecului scrie bine, are cultul expresiei, are instinct artistic, e funciarmente un liric, face din literatură un spectacol al existenței, alternează ironia cu patetismul, maliția cu melancolia, are sensibilitate filozofică, e tenace, dar are și dese accese de dezabuzare, iubește cărțile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un interviu. Iubea tot ce făcea, sprijinea poeții tineri, critica sa era corectă, verticală, iubea filosofia și oamenii. Ei, da, chiar dacă nu avea mulți prieteni, iubea oamenii. Era exigent și cu el, și cu ceilalți. "Criticul literar născut în zodia Berbecului scrie bine, are cultul expresiei, are instinct artistic, e funciarmente un liric," mi-a mai mărturisit când l-am întrebat cum este criticul născut în această zodie. Îmi aduc aminte că a zâmbit când i-am adresat întrebarea, spunând că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe șezlonguri, asistând la alimentarea urșilor, ce are loc pe o coastă de deal cam la 200 metri distanță. În tot parcul sunt circa 300 de urși, În frunte cu rarul și masivul urs Grizzly. Mai sunt cirezi de bizoni, berbeci de munte, bighorn (coarne mari), cerbi, crăpioare, antilope. Punctul de atracție Îl formează urșii. Unii dintre ei cutreieră parcul zi și noapte, uneori dormind În mijlocul șoselei, Împiedicând circulația. La ora mesei, spre seară, tineretul se adună pe această pajiște. Bătrânii
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de boi, spintecau terenul În Iunie, pe care până atunci păscuseră oile. Tablou al unei lumii care s-a dus. Străinii au fost profund impresionați, iar la masa de seară, contele Nicolai, mânca cu voluptate dintr-o strachină borș de berbec și o bucată de mămăligă, al cărui diametru era de un metru. Se vedea că cunoștea de aproape țara, pentru că el 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 149 a luptat În România În 1916, În luptele de pe
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
între altele, și regizorul filmului Evanghelia după Matei (1964). (n. trad.) "Et j'ai vu quelquefois ce que l'homme a cru voir", vers din Corabia beată de Arthur Rimbaud. (n. trad.) șofar, instrument muzical de suflat (un corn de berbec la origine) utilizat în ritualul israelit. (n. trad.) În tragedia Bérénice de Jean Racine, protagonista este regină, iar Antiochus se află în fruntea unui regat din nordul Siriei. (n. trad.) Parafrază la un alt celebru vers al lui Mallarmé, din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aducea postavuri din Țara Românească plătea, în vama de la Bacău 2 zloți de car. Pentru postavurile de la Brașov, la Bacău se plăteau 2 zloți turcești de car, la intrare, iar la întoarcere 2 groși de povară. Cine cumpăra vite sau berbeci la Bacău sau în altă parte să plătească acolo unde cumpără un groș de vită, un groș la 10 oi, un groș la 10 porci, 10 groși la 100 de piei de vită, un groș la 100 de piei de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dar și mielușale,/ Câtu-s brândușale./ Dar un' le paște?/ Pă cer, pă pamântu./ Dar și un' li-adapă?/ 'N cel noreț de ploaie./ Dar și un' le-închide?/ În cel cearcăn de lună” (Peceneaga - Tulcea). Lauda ciobanului introduce aici motivul berbecului miraculos, capabil să alunge Dulful și să aducă faima ce consacră marital flăcăul. În basme, mândria eroului este atribuită în mod fals de cei care vor să-l piardă, și astfel sunt provocate probele inițiatice ale ctitoririi sau căutării: „Ionel
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din criptă, un dar smuls de la tatăl întemeietor. Obiceiul este generalizat pentru tot ceea ce ține de elementele organice depozitare ale energiei spirituale. În Cucuieți, Bacău, există practica îngropării placentei vițelului sub podeaua grajdului. Un alt ghid de dincolo de moarte este berbecul dezgropat din cimitir, într-un basm cules în Valea Mănăstirii, Argeș, folosit de fata împăratului pentru a ajunge în împărăția soarelui. Astrul diurn constituie modelul călătorului pe tărâmul morților și numai un animal trecut în planul imaterialității poate cunoaște drumul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru a ajunge în împărăția soarelui. Astrul diurn constituie modelul călătorului pe tărâmul morților și numai un animal trecut în planul imaterialității poate cunoaște drumul către spațiul nocturn de ședere a soarelui. Simbolistica cornutei îl încadrează acestui rol de transportor: „Berbecul este mesagerul și animalul de călărie al zeilor. Este favoritul lui Hermes, care-l călărește adesea sau se așază lângă el”. Ipostaza funebră a adjuvantului folosit de zeul călătoriilor este specifică ritualului inițiatic, în cadrul căruia trebuie asimilate forțele sepulcrale. Personaj
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trecere. Neofitul ce pătrunde în altă dimensiune prin pântecul spintecat al animalului sau este izolat printr-o claustrare punitivă în piele de bivol amintește de practica inițiatică a populației bantu de a înfășa neofitul în membrana stomacului și pielea unui berbec. Obiceiurile funebre ale acestui popor valorifică același rit, semn că inițiatul împarte cunoașterea cu cei morți, prin preluarea energiilor mistice de la animale. Fecioara ce se trezește în altă lume după somnul în carcasă a pătruns pe tărâmul thanatic pentru a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
plante ademenitoare pentru animale nu era tocmai ușor. În doi, trei ne Împărțeam alergările. În preajma sărbătorilor de Paști, pazei bivolițelor i se adăuga paza mieilor destinați tăierilor pentru consumul tradițional iar În iulie, august și septembrie, paza oilor și a berbecilor destinați consumului săptămânal. Pășunea oilor era situată la marginea nordică a satului - dealul Vizuși trebuie să recunosc că paza oilor era mult mai ușoară decât a bivolițelor. Primeam adesea ajutorul copiilor din sat și În timp ce unul supraveghea animalele, ceilalți ne
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
licorna - “un țap cu corn care învinge un balaur” , simbol biblic descoperit de autor în cartea lui Daniil (8,3-7) din Biblie, profetul care are o vedenie “pentru sfârșitul vremii”, “pentru zilele din urmă ale mâniei”, după cum îi tălmăcește Gavriil: “ Berbecul pe care l-ai văzut, cel ce aea coarne, este regale Mezilor și al Perșilor; iar țapul caprelor este regele Grecilor; cornul cel mare, care-I era între ochi, este primul rege; cât despre cel ce s-a sfărâmat, din
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
din slănină topită presărate printre sarmalele mici și rumenite frumos În cuptor; sau varza creață „nemțească“ umplută, cu smântână deasupra; după care urmau, la rând, tocana „națională“, din mușchi de văcuță sau piept de purcel, cum și tocana sârbească de berbec, cu roșii și cu ardei grași; sau cea de rinichi și cu mămă liguță alături, de recomandat la toate tocanele; sau tocănița de primăvară cu măruntaie de pui sau miel, sau cea dobrogeană din cinghirul mielului cu ficații și bojogii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se grămădesc ca să și facă loc, fierb, se prăjesc, se ru menesc În tava de aramă și mai bine În țestul de pământ ars, sau În tingirea ghiveciului zic „măcelăresc“, printre bucățile de sfârc de piept de văcuță sau de berbec, printre momițe și mădu vioare, sau și fără astea când ghive ciului i se zice „călu găresc“ sau „grădinăresc“. Mai rămânând să dăm aci citire câtorva specialități, cum li se spune, pre cum tuslamaua, căreia nu știu de ce i-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pâine caldă la subțioară și mușcând din mititeii luați de pe grătar și tăvăliți prin ardeiul roșu pisat din farfuria comună tuturor mușteriilor. Ce să mai spun de cârnăciorii În pielea lor ca foaia de țigară și de cotletele mici de berbec, cât de-o Înghițitură, de la grătarul lui nea Niță din Giurgiu, În ghereta proastă de scânduri de peste drum de hanul lui Tănăsică birjarul, cu pelinița de Greaca și cu jigourile de berbece fragede ca un cozonac moldovenesc?... Aici, În Giurgiu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe la anumite cârciumi mai de la margine, cum erau cele de la zahanaua din Colentina, abatorul primitiv unde se tăiau, cum vedeam În copilărie, pe o podișcă deasupra gârlei puturoase, rămasă până azi ca acum o sută de ani, bivolii, oile și berbecii, pentru seul lor topit În căldări uriașe și adunat În burdufe de bivol, spre a fi trimise În Orient, remorcate, târâte prin mare de mahoanele turcești cu pânze. La cârciumile de la Zalhana mergeam, până mai acum zece ani, toamna, prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]