KorAP: Find »[drukola/base=bestie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...62 >

1,527 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

inspector să se servească din pachetul lui. Lângă el se adunase o grămăjoară de chiștoace stinse, inspectorul numărase deja douăsprezece țigări fumate de bătrân. Toma își ținea tălpile apăsate pe pământ, așteptând febril să simtă tremurul ușor care preceda ieșirea bestiei din bârlog. În fiecare seară va trebui să venim aici? întrebase Cristian la un moment dat. Numai dacă vrem să ținem vâlva sub control, îi răspun sese bătrânul plictisit, fără să-l privească. Putem să n-o facem, însă atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din bârlog. În fiecare seară va trebui să venim aici? întrebase Cristian la un moment dat. Numai dacă vrem să ținem vâlva sub control, îi răspun sese bătrânul plictisit, fără să-l privească. Putem să n-o facem, însă atunci bestia va pleca de una singură iar noi va trebui să umblăm bezmetici după ea ca s-o găsim. Atât, în rest nu mai scosese o vorbă. Nici Toma nu-l mai întrebase nimic. Ce să mai întrebe? Moșul avea dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
auzeau păsările ciripind. Deschise brusc ochii când Calistrat îl înghionti ușor. Vâlva era deja afară din peșteră. Sfera de ceață se adunase acolo și pulsa pe loc. Deși toiagul se afla în mâna bătrânului și Cristian nu era protejat deloc, bestia îi ignora complet. Spre deosebire de seara precedentă, nu se mai repezise spre locul unde stăteau cei doi. Inspectorul simți un fior rece de-a lungul spinării. Ceva nu era în regulă, se aștepta ca totul să se petreacă la fel și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în așa fel încât îl făcuseră să o perceapă ca pe o forță oarbă, mânată numai de instinct. Acesta să fi fost adevărul? Nu cumva situația era cu totul alta? Bătrânul îi spusese că până atunci așa o amăgise, iar bestia se lăsase de fiecare dată păcălită. Până acum când iată, nu mai voia să pună botul. Asta dacă avea un bot, nu se putu abține Cristian să zâmbească, nevoind totuși să cadă din nou în eroare și să facă aprecieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
este atent la ce se întâmplă în jurul lor. Vâlva nu mai era în fața peșterii. Cu o viteză uluitoare dispă ruse de acolo, plecase la vânătoarea ei nocturnă. Cei doi se grăbeau să ajungă și ei la râpa ce înconjura teritoriul bestiei. Trecură dincolo și se opriră așteptând să-și facă și ea apariția. Și dacă nu va veni? Se întrebă Cristian, privind în direcția de unde credea el că urma să vină bestia. Nu îndrăznea să își spună îndoiala cu glas tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să ajungă și ei la râpa ce înconjura teritoriul bestiei. Trecură dincolo și se opriră așteptând să-și facă și ea apariția. Și dacă nu va veni? Se întrebă Cristian, privind în direcția de unde credea el că urma să vină bestia. Nu îndrăznea să își spună îndoiala cu glas tare dar stătea cu inima îndoită. Timpul trecea și norul de ceață nu se vedea printre copaci. Calistrat devenise neliniștit, se plimba în sus și în jos, fără a se îndepărta însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
luase pe nepregătite. Nu luase în calcul această posibilitate. Băiete, nu știu ce să spun. S-ar putea să ai dreptate dar nici nu putem rămâne aici. Degeaba păzim noi drumul, ar putea intra în oraș pe oriunde, doar nu crezi că bestia are nevoie de un drum ca să pătrundă acolo. Dacă vrem s-o împiedicăm să ucidă, trebuie să știm unde se află și să ne punem în calea ei. Altfel, nu avem nici o șansă, în timp ce noi rătăcim pe aici, ea poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că poate să pornească mai departe. Cât timp dura deplasarea, bătrânul rămânea deasupra lui, veghind atent. Apoi, totul se relua de la capăt, Calistrat pleca iar el rămânea singur încercând să străbată cu privirea întunericul din față, pregătit să observe apariția bestiei. Nu vedea nimic, numai drumul părea o panglică ceva mai deschisă la culoare în bezna care îl înconjura. În rest, totul era o mare de întuneric. Deși știa că vâlva se poate mișca fără să scoată nici cel mai mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
apărea fantomatic, dispărând apoi în beznă. Picături mari de ploaie prinseră să cadă mai întâi rar, apoi din ce în ce mai repede. Răpăitul ploii acoperea orice alt sunet. Inima lui Cristian prinse a bubui cu putere. Singura lui modalitate de a ghici apropierea bestiei se spulberase. Se încuraja singur, sperând că nu va dura mult. Câțiva ani mai înainte, investigase un caz la stația meteo de la Iași. Discutase cu unul dintre meteorologii care lucra acolo. Printre altele, acesta îi spusese că în România, nucleul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ieșind de pe drum și ridicându-se apoi în sus. Pietrele încălzite peste zi făceau ca apa de ploaie să se evaporeze. Asta mai lipsea acum, ceața care să-i încurce și mai mult. Le va fi foarte greu să deosebească bestia de ceața care se ridica în mod natural. Calistrat nu părea să-și facă probleme, mergea mai departe fără să scoată o vorbă. Fără îndoială că observase și el negura care începea să se întindă în jurul lor, dar nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lăsase iarăși peste el. Crezuse că e din cauza faptului că are hainele ude, dar iată că nu era așa. Ce s-ar fi făcut dacă nu l-ar fi avut alături pe Calistrat? Ar fi fost încă o victimă a bestiei, un nou caz de dispariție în dosarele lui Simion Pop. Oare l-ar fi căutat comandantul? S-ar fi urnit din loc în sfârșit ori poate că nici de data asta n-ar fi mișcat nici un deget? Scutură din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Avea dreptate psihologul acela american, nici nu-și mai amintea cum îl cheamă, care spunea că... Oare cum spunea? Ah, da: "creierul uman se comportă ca o maimuță beată". Acum, pentru că se afla lângă toiag, putea să vadă și el bestia. Era în fața lor, dacă întindea mâna chiar ar fi putut s-o atingă. Un ghem dens, mai negru ca noaptea care se apleca amenințător peste ei. Dinspre arătarea aceea venea un val copleșitor de ură amestecată cu o suferință nemărginită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se apleca amenințător peste ei. Dinspre arătarea aceea venea un val copleșitor de ură amestecată cu o suferință nemărginită. Un urlet cumplit de furie amestecată cu neputință îi inundă timpanele, făcându-l să încremenească pentru câteva clipe. Nu știa că bestia are glas, așa că fusese luat prin surprindere. Ai auzit? îl privi el întrebător pe Calistrat care nici nu părea să fi băgat de seamă. Ce să aud? Ei, și tu, acum! Cum ce să auzi? Câinii din Giurgiu. Răcnetul, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ce să auzi? Câinii din Giurgiu. Răcnetul, nu se poate să nu-l fi auzit! No, spuse moșul mirat, care răcnet? Ah, dădu el din mână pricepând pe loc despre ce este vorba, nu-i vorba de nici un urlet, băiete. Bestia e mută, se joacă numai cu mintea ta. Nu o băga în seamă! Asta nu era bine de loc. Pentru a doua oară vâlva i se strecu rase în gânduri fără ca el să prindă de veste. Se îngrijoră constatând cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
numai din cap, continuându-și drumul. Avea maxilarele încleștate, iar pe față nu i se clintea nici un mușchi. Inspectorul îl simțea încordat ca un arc. Își rotea privirile peste tot, căutând să prindă orice mișcare ce ar fi trădat prezența bestiei. Cristian era și el foarte atent, numai că nu reușea să distingă mare lucru. Deși se străduiau să se deplaseze cât puteau de repede, își dădea seama că, nevoiți să cerceteze atent locurile, se mișcau totuși mai încet decât le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
asta era culmea! Doar nu voia să-l lase singur acum. E drept că mai devreme se oferise de bună voie să joace rolul de momeală dar vâlva nu era atât de aproape. Văzuse cât de repede se poate mișca bestia și distanța la care se afla aceasta acum nu era de loc de natură să-l facă să se simtă în siguranță. No, uite cum facem: tu rămâi pe loc, stai aici și nu te miști nici măcar un pas! își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
determinăm să se apropie. Fii fără teamă, cum face cea mai mică mișcare am și sosit ca să te protejez. Nici nu mai așteptă răspunsul lui Cristian și porni să se îndepărteze. Bine măcar că mergea în direcția în care se afla bestia, așezându-se astfel între el și aceasta, se gândi Cristian. Urmărea marginea vâlcelei, răscolind cu piciorul frunzele de pe jos. Voia să atragă atenția arătării asupra lui? Inutil, aceasta știa că se află acolo. Inspectorul privea țintă spinarea lui Calistrat, măsurând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
peste el, pregă tindu-se să-l înghită. Pentru o fracțiune de secundă își dori să o rupă la fugă, să plece cât mai departe de locul acela blestemat. Își dădu seama că era zadarnic, oricât de repede ar fi alergat, bestia tot l-ar fi ajuns din urmă. Renunță și închise ochii, întorcându-se pe o parte. Își adună genunchii la piept cuprinzându-i cu brațele, într-o poziție fetală. Așa cum stătea acum, se simțea liniștit și protejat. Ceva îi spunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
sfârșit. Ah, ce bine ar fi dacă aș avea toiagul! își dori el din străfundul inimii. Fără să vrea, își lăsase capul pe spate, privind spre cer. Cu ochii minții se vedea cu obiectul acela în mână, repezindu-se asupra bestiei, lovind-o cu sete și alungând-o de acolo. Strângea cu putere pumnul mâinii drepte ca și cum toiagul se afla acolo. Parcă simțea lemnul cald în podul palmei și, dintr-o dată nu îi mai era frig. Nedumerit, deschise ochii. O lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
rostogoli cu repeziciune spre bătrân. Ajunsă acolo, sfera cețoasă se lăți dintr-o dată, ridicându-se peste acesta. De acolo unde se afla, îi venea tot mai greu să-l vadă pe bătrânul paznic. Conturul trupului său devenea din ce în ce mai șters, pe măsură ce bestia se strângea în jurul victimei sale. Cristian înțelese că nu mai avea timp de pierdut, trebuia să acționeze imediat dacă voia să-l salveze. Strigând din toți rărunchii se repezi spre Calistrat. Ținea toiagul îndreptat înainte ca pe o suliță. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
care începu din nou să zărească trupul lui Calistrat. Zăcea nemișcat, întins cu fața în sus. I se strângea inima în piept, gândindu-se că a ajuns prea târziu. Deși se lupta din răsputeri să îndepărteze vâlva de pe tovarășul său, bestia nu se dădea la o parte. Cum procedase bătrânul când îl protejase noaptea trecută? Ridicase toiagul deasupra capului și numai așa bestia nu reușise să treacă de el. Din păcate, acum el era deasupra vâlvei și nu putea să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
gândindu-se că a ajuns prea târziu. Deși se lupta din răsputeri să îndepărteze vâlva de pe tovarășul său, bestia nu se dădea la o parte. Cum procedase bătrânul când îl protejase noaptea trecută? Ridicase toiagul deasupra capului și numai așa bestia nu reușise să treacă de el. Din păcate, acum el era deasupra vâlvei și nu putea să o alunge de acolo. Bestia părea că frământă trupul moșneagului, apăsându-i cu forță abdomenul și coșul pieptului. Îi vedea fața deformată într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
la o parte. Cum procedase bătrânul când îl protejase noaptea trecută? Ridicase toiagul deasupra capului și numai așa bestia nu reușise să treacă de el. Din păcate, acum el era deasupra vâlvei și nu putea să o alunge de acolo. Bestia părea că frământă trupul moșneagului, apăsându-i cu forță abdomenul și coșul pieptului. Îi vedea fața deformată într-o grimasă de durere și gura larg căscată în încercarea de a trage aer în piept. Nu mai era timp de pierdut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fel de cavitate de aer curat în ceața lăptoasă ce îi înconjura. Apoi, negura se strânse din nou în ghemul compact de la început. Se retrăsese la distanță, pulsând nervos. Preț de câteva clipe, stătu acolo nemișcată. Cristian avea impresia că bestia îl cântărește ca un adversar în ring, înainte de a reporni la atac. Pe urmă, cu o viteză extraordinară se ridică peste malul vâlcelei și se pierdu printre copacii de acolo. Calistrat rămăsese nemișcat, Cristian se temea că ajunsese prea târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
opri și așteptă câteva clipe. Văzând că acesta nu face nici o mișcare, își băgă brațul sub ceafa bătrânului, ridicându-i capul și lovindu-l ușor peste obraji. Calistrat! îl strigă Toma, zgâlțâindu-l ușor. Ei, Moș Calistrat, s-a terminat, bestia a plecat, revino-ți! No, nu-i nevoie să strigi, șopti bătrânul, nu sunt surd, Cristi. Surprins, inspectorul era cât pe ce să-i scape capul de pe brațe. Ochii moșului erau larg deschiși, privindu-l lung. Însă nu asta îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]