7,814 matches
-
talie, unele aveau coapsele puternice părea evidentă preocuparea obsedantă a părinților de a-și îndopa odraslele cu orice preț, după principiul: pe vremea noastră tot am mai mâncat o pasăre de curte, un oușor, brânză de vaci, lapte adevărat, ei, bieții copii, n-au parte de așa ceva, timpurile s-au schimbat, mergem înainte cu orice preț. Dimitrie o aștepta lângă un copac uriaș, foarte rămuros, un stejar socotit monument al naturii, n-o recunoscu de prima dată, dar nu-și trădă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă înșelam pe mine însămi, mă credeam posesoarea unui sublim sentiment de iubire, unic în felul lui. Dar a trebuit să mă trezesc și să văd bine, că nu sunt decât o muiere care se ține cu dinții de o biată rămășiță. În seara aceea, în zadar au fot toate străduințele lui Ovidiu de a potoli lucrurile. De la palme a trecut la vorbe frumoase, apoi, înapoi la violență. A încercat s-o posede cu forța, dar nu a reușit. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
valma crema de față, costumul de baie, fuste, perii, rochii, toate în devălmășie, după cum îi ieșeau în cale, apoi aflată la gară, în fața ghișeului de bilete, să încerce să se împace cu gândul că nu-i spusese niciodată "te iubesc". Biet orgoliu! O întâlnise pe Emilia în curtea uzinei, aproape de poartă. Era la finalul programului și nu avea cum să se ocolească. Carmina crezuse că femeia se va arăta încurcată, dar, în loc de orice stinghereală, ea își scutură coama neagră și încâlcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei se instalase haosul și pe cât era de neliniștită pe atât devenea de lucidă, se condamna, judeca la rece relația ei cu Ovidiu și constatările făcute nu păreau a fi deloc măgulitoare. Ajunsese la concluzia că nu era decât o biată unealtă în mâinile lui, că bărbatul o să mai vină doar atâta timp cât îl vor amuza aceste întâlniri, când jocul lui își va pierde strălucirea se va retrage fără să considere necesar măcar să-i dea o explicație. Era prea măruntă pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să scriu și mai urât de-atâta! exclama Fanny. — Nu mă-ndoiesc de astă, zâmbi Adrian. Dar când ați terminat un asemenea articol și el vede lumină tiparului, vă imaginați victima citindu-l? Vreau să spun, vi-l imaginați pe bietul Șam, să zicem, dându-se jos din pat duminică dimineață și coborând pâș-pâș în salon, în halat și păpuci, luând suplimentul lui Sentinel de jos, de pe preș, ducându-l în bucătărie ca să-l citească la prima ceașcă de ceai a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fi fost atât de impresionantă dacă autorul n-ar fi înzestrat păsările cu însușiri omenești. Prepelița - mamă își dojenește puiul: Vezi ce va să zică să nu asculți?, organizează lecțiile de zbor: Una, două, trei!, iar când puiul este rănit, în inima bietei prepelițe era o luptă sfâșietoare. Sunt apreciate acele compoziții care au reușit să redea tocmai aceste ,,sentimente” transpuse din universul uman în cel al păsărilor. Oferim ca model o compoziție pe baza textului Puiul, de I.Al.Brătescu-Voinești care avut
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-i salutăm pe primii ghiocei ai ținuturilor natale. Mâine, în zori, vom pleca, străbătând iarăși ținut după ținut pentru a ne reîntoarce pe meleagurile natale. Cele dintâi trenuri aeriene s-au aliniat deja în gara imensă a văzduhului. Sunt o biată prepeliță, dar mă gândesc dă iau loc printre cele dintâi stoluri, căci solii primăverii vor pleca să-și salute regina. După o călătorie lungă și foarte obositoare, am ajuns în sfârșit la destinație, în țara aceea ca un buchet de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cel mare, neascultător, a zburat din cuib. Vânătorul i-a auzit pârâitul aripilor și a tras, lovindu-l la o aripă. Încercând să se târască până în dreptul lăstarului, osul firav al aripii s-a frânt. Socotind că e doar un biet pui, vânătorul nu șia dat osteneala să-l caute prin lăstar. Când m-am întors la cuib, am numărat imediat puii: lipsea unul. Unde e nenea? am întrebat. Nu știm, a zburat! au răspuns ceilalți pui. Pitpalac! Pitpalac!! Pitpalac!!! Din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lăstar, mi-a răspuns un glas stins: Piu! Piu! Când l-am văzut, am înțeles că era pierdut, dar mi-am ascuns durerea ca să nu-l deznădăjduiesc. Inima îmi era frântă de durere. De atunci, au început zile triste pentru bietul meu pui; se uita cu ochii în lacrimi cum frații lui făceau lecții de zbor și mă întreba rugător: ,, Nu e așa că o să mă fac și eu bine, mamă, și-o să zburăm peste mări și țări, și-o să vedem râuri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Gata! M-am hotărât: decât să-mi moară toți puii, mai bine numai unul.” Și, fără a mai privi în urmă ca să nu-mi slăbească hotărârea, am zburat cu puii sănătoși în zarea depărtată. De jos, îmi străpungeau urechile strigătele bietului meu pui: Nu mă lăsați! Nu mă lăsați!! Luați-mă și pe mine cu voi!” Inima-mi bătea îngrozitor, încercând parcă să-mi străpungă pieptul. Cer și pământ se amestecau parcă acolo și în jur nu mai vedeam nimic. Îmi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la lingurarii din Valea-Seacă. Lam urmărit. Mergând în pas voios, Nică ajunse la un tei bătrân și umbros. Apoi, numai ce-l văd că se urcă în tei, bagă mâna printre ramurile noduroase ale copacului și scoate de acolo o biată pupăză. Băiatul nostru însă nu mai văzuse niciodată o astfel de pasăre, așa că se sperie de creasta ei cea rotată. Pupăza, înspăimântată, se mistui prin cotloanele scorburii. Nică, negăsind-o, pune o lespede în locul unde se ascunsese pupăza și pleacă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
După un timp, căprioara și iedul ajung în pădurea întunecoasă, pășind prevăzători spre inima neagră a acesteia, pe sub bolți arcuite de frunze. Dar, când ajung în luminiș, de sub o cetină, se aprind ochii lacomi ai lupului. Dintr-un singur salt, bietul ied ar fi putut fi sfâșiat. Atunci, căprioara scoate un zbieret adânc, sfâșietor și se aruncă în mijlocul luminișului. Lupul se și repede la ea, gata să o ucidă. Iedul își continuă drumul, iar viața căprioarei se stinge treptat, în timp ce ochii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prin vremurile apuse ale copilăriei, oferindu-ne fascinația basmului, sau ne aduc în prezent, arătându-ne că moartea e o certitudine și că există limite și porți dincolo de care nu se poate trece, că: Nu sunt vremurile supt om, ci bietul om sub vremuri”. A fi mereu între cuvinte, a ști să le domini, înseamnă a fi mereu ,,la mijloc de poveste”, a trăi în mijlocul fascinant al locurilor și întâmplărilor. Prin ele, totul devine poveste, adică pendulare între visul de neatins
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
porumbița auzi o detunătură. Un fior îi trecu prin inimă. Zbură în direcția aceea. Cu aripile întinse, cu căpșorul plecat într-o parte, cu ochișorii negri ca două boabe de piper, puișorul se rostogolise de pe acoperiș la rădăcina unui frăgar. Bietul meu porumbel! Și izbucni în plâns. 13. COMPOZIȚII PE BAZA UNOR CUVINTE DE SPRIJIN Pentru a-și exprima ideile și a le face înțelese, elevul trebuie să dispună de un vocabular corespunzător. Folosirea corectă a cuvintelor de către acesta depinde în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
eram zăpăciți și până să ne dumirim ce s-a întâmplat ne trezim cu popa lângă noi. Pe mine și pe Nică ne-a apucat de gulerul paltonului și ne-a dus direct la mama acasă. Ce bucurie îi făcuse bietei mame! După ce aplecat popa, ne-a șters o chelfăneală bună ca să ne învețe minte să nu mai stricăm niciodată gardurile oamenilor. Mihai Bogdan Gârdea, clasa a V-a C Eu și Nică (compunere literară) Este vară. Soarele ca un disc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În genunchi și se roagă. Uneori și pentru alții. Ăștia Îi plătea drumul pe autobuz dus-Întors. Nimeni nu se roagă ca ea. De-aia o și ascultă Dumnezeu. O să mă rog și pentru sufletu' dumitale, donșoară. Bine, mătușă, roagă-te. Bietul ei suflet! Să nu mai aud de suflet! Își privi speriată mama. O prejudecată, Întocmai ca virginitatea. Un fard pe care fetele bătrâne Îl șterg plângând În fața oglinzii după fiecare bal. Contează ce rămâne când te dezbraci: sânii căzuți, celulita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiuvetă și se așeză la masă. Turnă din nou În pahare. Eu nu beau decât „Traminer”. Ce altceva să bei aici? Aiurea, e de negăsit. Da, ce ziceam? N-a fost să fie. A, da... Îmi pare rău doar că bietul taică-meu și-a vândut mașina de tăiat lemne ca să mă țină acasă după armată. Să pot Învăța pentru admitere, chipurile. Nu era de ajuns că șomam, m-am și Însurat. Întâi a vândut calul, apoi mașina. Câștiga binișor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
situații mai umilitoare, cărora nu le trecuse prin cap ideea cu funia, pentru că nimeni nu le garanta că trupurile lor obosite și flămânde, văzute de departe ori de aproape, ar putea fi luate drept semne disperate ale strigării și nu biete cadavre. De ce să-i fie rușine că uită? Nu mai era tânăr. Și care amintire plătește cât o viață? Mai ales acum când, vorba lui Șendrean, totul se inventează. Darul dumnezeiesc al plăsmuirii nu mai mântuiește pe nimeni, Îți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În timp ce sarmalele sunt veșnice. Cred că drumul spre rai e pavat cu sarmale, Își zise Gheretă, Într-unul din puținele sale momente de mare inspirație. Ar fi putut spune și divină, dar el știa prea bine că era doar un biet poștaș și nu un mare poet. Dacă ar fi fost un mare poet, ar fi citit și el din poeziile scrise chiar de el, cum fac toți marii poeți din oraș, o dată pe lună, la cenaclu, În casa Iancu. Poeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frumusețea cupei În care chiar șampania aurie se contamina Încetul cu Încetul de culoarea melancolică a B-ului gotic târziu. Domnul Brândușă luă cupa de pe tavă, tot fără grabă, cristalul impune respect, nu e o halbă de bere, sau un biet pahar de plastic, și rămase apoi nemișcat un timp cu gândul la cuvintele pe care le datora celor ce Înțelegeau acum că În fața lor se afla un mare bărbat. Și cuvintele veniră de la sine: An Nou fericit și la mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sé zic? Are rațiune. - N-are, Macarîci. N-a-a-are! - Am zis cé nu-nțeleg prea multe. Eu am crezut cé asta-i rațiunea. Dar se vede cé am greșit. Multe nu le-nțeleg eu, Vladimir Ilici. Dar ce vreți, sînt un biet pédurar. Dar poate, totuși, are? Ce ziceți, Vladimir Ilici? - N-are, Macarîci. Nu prea cred eu. Mai merseré așa prin pédure și gésiré alt iepure mort, alb și pufos, cu blané lungé că o lîné, Întins În brebenei. Macarîci Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fost oportunistul dichisit, distins și destins al realismului socialist. "Să te culci după 25 de ani cu nevasta e aproape un incest, Iordana". Și-și ațintea ochii de miozotis într-ai mei. Mi-era drag pentru că nu-l puteam iubi. Bietul Pasăre! A făcut parte dintre "utilizabilii" pecereului, dintre cîntătorii indispensabili, pînă a murit. Mi s-a învîrtit ca o răsărită în jur. Îi intrase-n cap că eram femeia potrivită să-i fac un copil. L-am descurajat cît/cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prima costa 700 de lei, față cu 54.000, preț actual(izat). "Am ajuns să nu mai am acces la propria-mi carte", a constatat autorul, pus (ca noi toți) în imposibilitatea financiară de-a oferi prietenilor cîte un exemplar. Biet cetitoriu, dar și biet auctoriu! N-avea dreptate G. Călinescu să-și dorească salariul unui portar de la un hotel de lux? Tano grifonează ușa, presat de nevoi urgente: Nesfîrșita mea iubită și scriitoreasă, au nu știi tu oare că-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lei, față cu 54.000, preț actual(izat). "Am ajuns să nu mai am acces la propria-mi carte", a constatat autorul, pus (ca noi toți) în imposibilitatea financiară de-a oferi prietenilor cîte un exemplar. Biet cetitoriu, dar și biet auctoriu! N-avea dreptate G. Călinescu să-și dorească salariul unui portar de la un hotel de lux? Tano grifonează ușa, presat de nevoi urgente: Nesfîrșita mea iubită și scriitoreasă, au nu știi tu oare că-n țara asta bogații sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ba mai purta și cercel într-un lob de ureche, ca însemn de maximă virilitate. "El propune, ea (care ea?) refuză.// Iar pe plaja cu delicii/ Se gîndesc la orificii". La scrisorile din Belleville n-am mai răspuns. Nici cînd bietul pédé s-a plîns "în hî, în ha" că și-a pierdut "perechea", că a fost părăsit: "M-a lăsat în apartament cu o rană mortală la cap, după ce m-a bătut". Mai bine l-ar fi strangulat, l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]