2,247 matches
-
ei, În Raiul Sovietic - călcase pe bec, fluierase În biserică, dracu să-l știe, sau doar Îi venise și lui rândul la abator: fusese Împușcat, ori numai trimis În Siberia... De unde să știu eu istoria-partidului lor? Și de unde să știe bietul Sapșa rămas cu cultura generală la cele patru clase primare din Mana - că Gutenberg fusese cu totul altceva decât comisar la ei, la Tiraspol’... Va fi crezut că de-al naibii strig să trăiască un... nume asemănător cu al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spus, În curtea noastră, e prea multă lume, așa că nu-văd ceea ce-i fierbinte și cărnìu, dar știu cu nările ce-i fierbinte și pipărìu. Pornim după ceilalți, spre fundul grădinii. - Câinele!, ne oprește mama. Moș Iacob, ce ne facem cu bietul Osman, doar n-o să-l lăsăm legat! Osman horcăie, gâtuit În lanț; trage, se năpustește, Își arată ragila de colți la femeile și copiii care se Îndepărtează, frecând gardul. Nu aud ce-i răspunde Moș Iacob mamei, am rămas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cuptioare de plăcinte cu poalele-n brâu? C-odată vin ai noștri, să ne scape de păgân! O parte dintre femei lasă găinile și aleargă spre gospodăriile vecine: să coacă plăcinte; cu poalele-n. - Așa, dragele mele, să se bucure bieții soldățeii noștri! Gazda mă vede, nu știu ce va fi Înțeles din ce-a văzut, că mă ia pe dată-n brațe, la țâțoancele-i adiind a pătrunjel, mă duce pe-un capăt de bancă și-mi pune-n poală o strachină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
porci și, la urma urmei, niște proști! Buuun... Cum ar veni: noi suferim din pricina Rusului, dușmanul tău și tu - care, În plus, ești aliatul nostru, al Românilor... Ca niște porci s-au purtat Nemții cu noi - mai cu seamă cu bieții Polonezi. Să zicem că eu am avut un noroc chior: la o etapă, să mă aflu pe lângă un feldwebel mai bătrâior, un sas de pe la Sibiu; să nu mă pedepsească pentru că vorbesc neîntrebat; să-l fac praf cu turuiala, În jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dar hotărâtă, Sampath fu sigur că trebuia să se aștepte la și mai multe necazuri. Și știa din experiențele trecute că, atunci când te temi de ceva atât de mult, adesea se întâmplă. Bietele maimuțe, își zise. Bietele, sărmanele maimuțe... Și bietul, sărmanul de mine... Ce-o să se-ntâmple acum? Jos, Pinky căuta stilou și hârtie ca să compună un bilet. Deși se bucura că-l mușcase pe Hungry Hop, era dezolată de faptul că asta părea să semnalizeze finalul lungii lor asocieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aspră, dar nu s-a putut abține. Da. Luca s-a uitat la ea cu o privire stranie. Dar sunt sigur că e adevărat. În fond, de ce să nu vrea băiatul să mă vadă acum, când e așa de supărat? Bietul de el, cred că e speriat de moarte! Alison era conștientă că pășea pe nisipuri mișcătoare, așa că a dat rapid înapoi. Dragul meu, sigur că băiatul întreabă de tine. Dar asta se poate întâmpla oricând, iar tu nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ținut copilul în brațe, Paul a luat-o pe doctoriță afară din salon și-a întrebat-o pe de-a dreptul dacă ea crede că bebelușul poate să fie al lui. Doctorița i-a răspuns că e foarte puțin probabil. Bietul de el! a fost replica pornită din instinct a Juliei. Abia apoi femeia a realizat că povestea aia mai putea să aibă și un alt efect. Îmi închipui că Paul a fost supărat, nu? —A fost terminat. Deși trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și fugi, Velicule, după niște țigări, și el vioi și docil, la datorie, mereu la datorie... Nu era chiar mereu așa, Mirelo, se mai întâmpla uneori că se umfla tărâța-n slugă și dădea pe afară. Se răsculau mațele-n bietul Velicu, și atunci se te fi ferit. Era de Doamne ferește, Mirelo, păi, pe cine să-i fi cășunat slugii dacă nu pe femeie? Mirela trăgea ponoasele, dacă nu cumva tot așa o fi făcând și cu nevastă-sa acasă... Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a fost salahor, săpător de șanțuri sau cel mult zidar, ceea ce se vede limpede din gramatica și ortografia lui, care îndeobște pe capul lor cade ca s-o recondiționeze zdravăn pentru a face față în revistă. Degeaba ar fi susținut bietul Octav că de fapt lucrase ca proiectant în construcții, de unde și priceperea de a macheta revista și talentul de grafician. De bună seamă că și el avea fire de artist, cochetase cu poezia, fusese și el discipol al maestrului Vergilius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ajunsese la gradul extrem și ultim, dacă era corect să se spună așa ceva despre un stadiu nosologic care se anunțase ca veșnic, fuseseră expediați Înapoi În casele și În familiile lor, În ce mâini mai bune s-ar putea afla bieții de ei, Întrebau cu ipocrizie, cert este că un număr ridicat dintre ei, fără rude cunoscute nici bani să plătească taxa cerută În căminele apusului fericit, se Îngrămădeau pe acolo la nimereală, dar acum nu pe coridoare, așa cum e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
negri, pulover bleumarin. Era înalt, cu pomeți proeminenți, părul scurt. Când mergea la ore, se îmbrăca în uniformă, iar servieta și pantofii erau negri. Arăta ca un student tipic de dreapta și de aceea toți colegii îi spuneau Cavaleristul, dar bietul de el n-avea absolut nici o legătură cu politica. Spunea că poartă mereu uniformă pentru că e complicat să decidă cu ce să se îmbrace în fiecare zi. Singurele lucruri care îl preocupau erau schimbările geologice care se produceau de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
parcă eforturi disperate să se cațere pe pereții alunecoși ai borcanului și cădea mereu înapoi. L-am găsit în curte. — În curtea căminului? am întrebat eu, mirat. — Bineînțeles. Știi hotelul de a-al-alături? Acolo se practică lansarea licuricilor pentru oaspeți. Acesta, bietul de el, s-a rătăcit pe la noi, zise Cavaleristul în timp ce-și îndesa haine și caiete în sacoșa lui neagră, marca Boston. Trecuser\ deja câteva săptămâni de când a început vacanța de vară și în cămin mai eram doar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și mai mult. Avea și părți bune, era capabil de atâtea lucruri frumoase, dar n-a reușit niciodată să găsească încrederea de care avea atâta nevoie. Mereu zicea: „Trebuie să fac așa, trebuie să mă schimb aici...“ Până în ultimul moment. Bietul Kizuki! — Totuși, dacă el a reușit să-mi arate mie doar părțile bune, înseamnă că a reușit într-un fel. Eu nu i-am cunoscut decât această față. Naoko zâmbi. Ce mult s-ar bucura dacă ar auzi asemenea cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mâine. Vin la Finn la 3, cu niște valize uriașe; ne tirăm devreme, ca să evităm aglomerația de vineri seara. M-am „cojit“ ieri și mă „prăjesc“ acum, dar dacă mă ard mâine, la soare, te fac arșice. R PS: Da, bietul Jim, mă întreb dacă se alege cu ceva din toate întâlnirile noastre, și mă miră că vine în continuare. De la: Daisy Pentru: Rebecca Subiect: Bărbații... Nu faci arsuri dacă te dai cu chestia aia pe care ți-am adus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ar vrea să aibă pe cineva care să se strecoare în spatele lui și să-l cuprindă cu brațele. Dar privirea lui spune mai mult de atât. E îndrăgostit de Daisy și i-ar plăcea s-o aibă numai pentru el. Bietul Davey. N-are nici cea mai mică șansă să fie cu ea. Până și Finn are mai multe atuuri: e inteligent, uneori un pic melancolic, trecut prin viață. Davey este puternic, tandru și previzibil, calități pe care Daisy le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu mă gândesc la felul în care se manifestă Daisy. Metodele ei de seducție din anii patruzeci nu pot fi puse în practică decât de o femeie care nu se îndoiește nici o clipă de farmecul ei. Cum zicea și Davey (bietul Davey!), lui Daisy nu-i rezistă nici un bărbat. Ea pare să întruchipeze standardul de femeie frumoasă. Iar în seara asta, amețită de șampanie și admirată de toți bărbații, parcă nici nu atinge pământul. Și, în plus, joacă un rol, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Fără „pupici“, dar zice că-i e dor de mine și că se simte singur... Simt că mă cuprinde o căldură, ca și cum m-ar îmbrățișa. Pentru câteva clipe, mă las purtată de această bucurie că îl am pe Jake, în timp ce bietul Finn e nefericit, singur și dezorientat în camera alăturată. Apoi îmi revin, închid telefonul ca să nu mă mai tenteze să-i dau mesaje lui Jake și mă întorc la Finn. Era omul tău, nu? schițează el un zâmbet. Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Tooty cu tot cu încărcătura de trei sticle de șampanie de la bord... părea absolut în regulă până când a fost zărit dispărând sub apă... nu le vine să creadă că au mai jucat polo timp de încă vreo jumătate de oră deasupra cadavrului bietului Tooty... —Doamne, ce orgie e aici! Intri? mă întreabă Finn, uitându-se lung la mine. Fac semn că nu. E prea mare agitație și n-am încredere că pe băiețașii ăștia nu-i va lua valul; vreo doi dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pentru că tocmai o părăsisem pe Maureen. Mă simțeam groaznic, și m-am dus să stau la mama. Finn tresare și se frământă pe locul lui. Știu că nu e vorba de durerea de la ochi. Schimb o privire sugestivă cu Daisy. Bietul Jim, n-avea unde să se refugieze decât la maică-sa. Asta trebuie să fi fost ca și cum ar fi nimerit „din tigaie în foc“ (dacă mi se permite o asemenea parafrazare nesimțită). — Dar mi s-a făcut foarte dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un copil. „M-am săturat până pesre cap de acest Vademecum al contribuabilului. Ar trebui să-l rescriu pe tot și n-am nici un chef. Deranjez?” „El e Diotallevi”, zise Belbo, și făcu prezentările. „A, ai venit să vezi templierii? Bietul de dumneata. Auzi, mi-a venit În minte una bună: Urbanistică Țigănească.” „Frumos”, zise Belbo cu admirație. „Eu mă gândeam la Hipism Aztec.” „Sublim. Dar pe-asta o pui la Poțiosecțiune sau al Adynata?” „Vedem noi acum”, zise Belbo. Scotoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
găsise un soț și, după suspinele pe care le scotea, trebuie să fi existat o poveste, singura din viața ei, care se sfârșise rău. «Și mereu cu neliniștea asta, cu remușcarea asta continuă, monsieur Ardenti, să nu știu nimic despre bietul papà, nici măcar unde-i e mormântul, dacă o fi fiind pe undeva.» Dorea mult să vorbească despre el: era foarte duios, liniștit, metodic, atât de cult. Își petrecea zile Întregi Într-un mic birou, acolo sus, la mansardă, citind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cărți. Micul birou era Încă plin de ele, vru chiar să mi le arate. Urcarăm. O cămăruță ordonată și curată, În care domnișoara Ingolf ștergea și acum praful o dată pe săptămână, mamei putea să-i ducă flori la cimitir, pentru bietul papà doar atât mai putea face. Totul era așa cum Îl lăsase el, i-ar fi plăcut și ei să fi Învățat, ca să poată citi lucrurile acelea, dar erau scrise În franceza veche, În latină, În germană, până și În rusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
I-am spus bunei domnișoare că poate, examinând cărțile tatălui ei, aveam să găsesc vreo urmă din acea descoperire a lui de la Provins și că În studiul meu aveam să dau o amplă mărturie despre el. Ea a fost entuziasmată, bietul ei papà, mi-a spus că puteam să rămân toată după-amiaza și să mă Întorc și a doua zi dacă era necesar, mi-a adus o cafea, mi-a aprins lumina și s-a Întors În grădină, lăsându-mă stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Muntele Alb, la Praga sunt masacrați protestanții, lui Commenius Îi ard casa, biblioteca, Îi omoară soția și fiul, iar el scapă fugind de la o curte la alta și tot repetând ce mare și plină de speranțe era ideea rozacruceenilor.” „Păi, bietul de el, voiai să se consoleze cu barometrul? Dar scuză-mă o clipă, știi că noi, femeile, nu sesizăm totul imediat, așa ca voi: cine a scris manifestele?” „Aici e partea frumoasă, nu se știe cine. Lasă-mă să pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ascultă Amparo, hai să să ne culcăm?” „A, nu, acum vreau să aud sfârșitul”. „Brambureală generală. Toți sunt rozacruceeni. În ’27, Francis Bacon scrie Noua Atlantidă, iar cititorii cred că el vorbește despre țara rozacruceenilor, chiar dacă nu-i numește niciodată. Bietul Johann Valentin Andreae moare continuând să jure Întruna fie că nu a fost el, fie că, dacă a fost, a zis-o În glumă, dar de-acum nu mai e nimic de făcut. Avantajați de faptul că nu există, rozacruceenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]