14,229 matches
-
anorganic și anihilîndu-și, pur și simplu, arhetipul - personalitatea doctorului Jekyll ca atare. Din exegeza asupra textului se desprinde cu ușurință un clișeu critic, repetat pînă la trivializare și devenit de aceea automatism interpretativ: umanitatea este dublu dimensionată, pendulînd între polii binelui și răului. Ultimul deține totuși capacitatea prezumtivă de acaparare și neutralizare a celui dintîi. De la sfîrșitul secolului XIX și pînă în a doua jumătate a veacului trecut, cu mici variații, tema a rămas în esență aceeași. Chiar istorii de mare
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
cadru analitic. Stephen Coote conchide, de pildă, că romanul reprezintă o alegorie a ideii că, în om, "eul public și cel intim nu sînt decît două fațete ale aceleiași personalități", iar Andrew Sanders crede, în mod similar, că nuvela studiază "binele divizat" (de interferența "răului") și, simultan, "dedublarea etică". Întrebarea care se pune aici este următoarea: ne aflăm cu adevărat în fața unui "caz straniu" de "divizare" a eului, de "dualitate" psihologică și de "coexistență" a antinomiilor în același individ sau textul
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
ț o neștiută ș...ț libertate a sufletului." Putem bănui că "libertatea" doctorului depersonalizat și repersonalizat, într-o succesiune a pierderii și recîștigării unității sinelui, denotă "mobilitatea" eului ce scapă conturului rigid al conștiinței etice. Principiul moral, clasificările axiologice, de "bine" și "rău", devin subit noțiuni goale, pierzîndu-și autoritatea de "legi". Ceea ce îl eliberează pe Jekyll nu e neapărat dobîndirea unei noi identități, ci drumul către ea, nu finalitatea experimentului altfel zis, ci benigna lui desfășurare. Spune naratorul, destul de paradoxal: "Gîndiți-vă
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
iată că tot așteptând să se-mpută gloria Golului / lașitatea noastră a con-gelat-o definitiv" (Evoluția vinului), "... n-avem noi nisip câte capete putem ascunde" (Epistolă despre acceptarea realității cu postscriptum ușor metafizic), "Ferește-mă, Doamne de cei ce-mi vor binele /de băieții simpatici/ dispuși oricând la o turnătorie voioasă / de preotul cu magnetofonul sub sutană / de plapuma sub care nu poți intra fără să dai bună seara / de dictatorii încurcați în strunele harfei / de cei supărați pe propriile popoare..." (Indulgență
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
un adînc șoc. Manipulările care erau în totalitarism ale Autorității, adică ale Minciunii, sunt, în societatea liberă, ale competiției pentru bani, faimă, trofee. Cum am mai spus cîndva, este trecerea de la proprietatea de stat asupra răului la proprietatea individuală a binelui și a răului. Adaptabilitatea noastră, a celor Ťeliberațiť, este mai mare doar în măsura în care am fost învățați și ne-am deprins să înghițim foarte multe. Din acest punct de vedere, omul occidental ar putea să se dovedească mai fragil". Ovidiu Pecican
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
România există astăzi o democrație - atâta câtă există - aceasta i se datorează și Monei Muscă. Nu știu cât de mare este răul produs de aceasta (nu există crimă fără victimă, dar... dacă o cer interesele politice). Mă întreb însă cum rămâne cu binele foarte palpabil făcut de fostul deputat PNL dezvoltării democrației în România (Legea accesului la informațiile de interes public, Legea de organizare și funcționare a Rompres, Legea pentru prevederea și combaterea violenței în familie, sunt numai câteva dintre actele normative care
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
bani din buzunar pentru a ajuta la salvarea copiilor bolnavi despre care aflăm tot de la televizor. În schimb ne facem că nu vedem cum sînt torturați copiii-cerșetori ai Bucureștiului, sau le dăm bani, la intersecții, chipurile ca să le facem un bine, deși astfel încurajăm cîinoșenia celor care îi chinuiesc de la distanță. Dacă au fost și bucureșteni fericiți de abundența ninsorilor căzute după Anul Nou, cu siguranță că printre ei s-au aflat și micii cerșetori ai intersecțiilor care n-au mai
Zăpezile de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8923_a_10248]
-
este spusă; că violența nu se dezlănțuie doar în contact cu străinul, ci poate izbucni uneori și între oameni apropiați; și, în sfîrșit, că nimeni nu poate fi absolut sigur că s-a aflat sau se va afla de partea binelui. Criticii au afirmat că Dispăruții este una din cărțile cele mai emoționante, mai umane, scrise vreodată despre Holocaust. într-un interviu, Daniel Mendelsohn mărturisește că "m-am angajat în această anchetă lungă de cinci ani, în aceste călătorii pentru căutarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
e simpatică. Un asemenea certificat de distrugere în alb poate, însă, închide în el consolarea diferenței. Într-o schemă simplificată, dar destul de funcțională, a mersului generațiilor, literatura congeneră te predispune la critică, cea de-abia trecută, la ură, cea trecută bine la empatie. Așadar, simpaticul Topârceanu, cu poezia lui de serbări, de radio din alte vremuri, ar fi putut să aibă succes ca intertext. Nu-l are, n-am auzit prea multă lume citînd amestecat din Balada unui greier mic sau
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
qui pro quo-urilor conștiinței artiștilor constrînși să se prostitueze pentru a-și păstra locul pe scenă. Filmul lui Henckel von Donnersmarck ne oferă o posibilitate litigioasă, dincolo de ceea ce a urmat, stabilirea chestiunii vinovățiilor, așa-zisa Schulfrage: aceea de a face binele din cea mai avansată poziție a răului, aparatul represiv, securitatea statului, poliția politică. Această conversiune nu deschide nicidecum calea reabilitării regimului, ci dovedește, încă o dată, failibilitatea lui care stă în propria noastră conștiință, indiferent de religie, meserie sau funcție. Nu
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
părând că șovăie între veselia prefăcută și împăcare. Hai, Repetentule, cine adoarme ultimul..." Citită ca întrebare, fraza finală contează mai puțin. La fel ca și titlul cronicii mele. Pentru o mai bună înțelegere a prozei lui Bogdan Popescu și pentru binele următoarelor sale cărți, ar fi mai indicată o interogație sceptică și în toate ale ei americănească: cine spune asta?
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
Tudorel Urian Toată lumea este de acord că Mircea Horia Simionescu este unul dintre autorii emblematici pentru proza românească din a doua jumătate a secolului XX. Formula care l-a făcut celebru, "ingeniosul bine temperat" îi vine ca o mănușă acestui prozator greu de clasat pentru care fiecare nouă apariție editorială înseamnă o altă formulă stilistică, spre admirația cititorilor și uimirea criticilor. Cu o inteligență narativă puțin comună, Mircea Horia Simionescu își surprinde mereu
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
îngerului în ticălos și-a ticălosului în salvator al nației, persistența celor mai compromiși politicieni pe poziții de prim-plan, nemernicia prezentată ca virtute națională - toate acestea nu puteau avea alt deznodământ decât erodarea spiritului public și dispariția credinței în binele comun. N-am nici o îndoială că acest lucru e urmărit cu obstinație. Îmbogățiții României de azi nu au nevoie de oameni capabili să comenteze ticăloșiile pe care le văd. Ei au nevoie de o populație decerebrată, hrănită din abundență cu
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
generație pe care n-o mai poți duce de nas. Partea proastă e că marea majoritate a românilor continuă să rămână prizonierii unui sistem al îndobitocirii și al minciunii. De ei profită o clasă politică rapace și imorală, pentru care binele public e-o vorbă de ocară și compasiunea o insultă. N-am reușit să găsesc, nici după ce am trecut în revistă câteva din realitățile sinistre ale societății românești, răspunsul potrivit la întrebarea care continuă să mi se pară nepotrivită: "Dar
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
cu forța de democrația americană. În egală măsură, pare să ne spună regizorul, cel bun și cel rău nu respectă o clauză a pro-venienței sociale, bunul american re-gă-sindu-se în ambele tabere. Ca și cel rău. Ceea ce transformă lupta pentru identificarea binelui și a răului, într-o luptă surdă fără eroi, cu multe erori, unde providența stă uneori într-un foc de armă bine țintit, la momentul oportun. Nu este, oare, chiar lecția pe care Frank Costello o predă tînărului Sullivan? Corectarea
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
televizor decît suferind, așa cum toxicomanul nu se poate lipsi de drog decît cu prețul simptomelor de sevraj. Și ca în toate cazurile de dependență psihică, te încăpățînezi să crezi că răul pe care ți-l faci este de fapt un bine. Și astfel, autosugestionîndu-te mereu și convingîndu-te că te alegi cu ceva privind la televizor, televiziunea îți va lua timpul și îți va confisca atenția, anulîndu-ți cele cîteva facultăți lucide fără de care nu mai contezi ca om în lumea cea reală
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
era, cred, fiu de medic. Dumneavoastră de ce v-ați ales această meserie ? La întrebarea "de ce ai ales medicina" sau "cum te-ai hotărât pentru chirurgie", întrebare care nu lipsește din nici un interviu, se obțin întotdeauna răspunsuri pretențioase. Pe lângă cel comun (binele umanității suferinde) este și cel mai subtil "nu știu cum s-a întâmplat că niciodată nu m-am gândit să fac altceva". Asta lasă să se înțeleagă că e vorba de o iluminare petrecută cândva, inainte de zorii aducerii aminte, dacă nu
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
Trăim într-o ceață; nimic nu mai pare clar Ne batem joc de sufletele din cleștar Un gând mizer ce se perindă mult prea de hoinar Unii cred că bogăția stă în faptul că ești avar Nu facem nimănui un bine dar vrem admirația lui Caesar Alții riscă totul aruncând în joc viața, unicul lor zar Batjocură, gesturi sublime...stânse într-un aglomerat sertar Ura noastră atârnă greu în al neputinței cântar Oameni ce uită să roage în fața unui altar Deschid
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
simpatia pentru scriitor, dorința ca el să dea noi creații. Scrie, tovarășe, scrie înainte, îi urau cu toții, iar la despărțire i-au spus: Te așteptăm, tovarășe, cu noi scrieri"(pag. 223). Pe scurt: formalitate maniheistă a discursului, care distinge, aseptic, binele moral de răul capitalist după un calapod previzibil; Generalitate a motivelor de laudă și universalitate a nodurilor în papură. Sunt lucruri știute. Dar, dincolo de ele, ce se înțelege - în mod esențial - de aici ? Că un sistem de acreditare ideologic putea
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
un moment de glorie. Cum revistele literare sînt, și ele, niște utopii, în fond, ale convivialității și-ale renunțării la orgolii, situarea lor în istorie se supune acelorași legi ale (ne)șansei. Cea literară, cînd vrea să le facă un bine - mitizarea fără fisuri - le face, de fapt, cel mai mare rău. Mult mai indiscretă, la petite histoire e mai credibilă în micile-i bunăvoințe, fiindcă ai garanția, în anii cînd citești, că relațiile, pe care ea le conservă, între membrii
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
singură mică bizarerie o constituie prezența lui Ioan Es. Pop. Aproape congener cu ceilalți patru băutori de absint, Pop e oarecum sustras din atât de casanta generație '90 (să ne amintim că Ieudul fără ieșire a apărut în 1994). Spre binele vizibilității lui, ce e drept. Dincolo de toate detaliile de încadrare și de toate analizele - câteva strălucite - pe care Bogdan Crețu le instrumentează în primele pagini ale cărții, avem, totuși textele. Cunoscute și gustate îndeajuns în anii din urmă pentru a
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
nouă, de la nouă sute nouăzeci și nouă. Nu se știe niciodată ce vine, de unde vine, și mai ales cum vine. Astfel încât avertismentul lui Neculce, cântărindu-l cum trebuie, noi îl transmitem grijulii mai departe. Să zicem, tot răul spre bine, dând binelui o șansă cotită. Să ne mulțumim măcar cu această mecanică strâmbă a lucrurilor... * DUP| ce Neculce îl sfătuiește pe țar să nu riște să fugă în Transilvania, și Petru cel Mare îl ascultă, începând retragerea tactică a oștilor muscălești, care
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]
-
mai simplu decît o va face în toate volumele ce aveau să-i aducă mai tîrziu celebritatea. Iar cînd mai vezi și poeziile pe care profesorul i le scria studentei, îți dai seama că demonul iubirii îi făcuse un mare bine: îl lecuise pentru o vreme de mania artificioasă a vorbitului în dodii conceptuale. Din cei 50 de ani (1925-1975) cît a durat corespondența lor, primii ani sunt de departe cei mai importanți. E vorba de perioada dintre 1925 și 1929
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
veac mai bătrîni, putem să-i spunem că sub aripa civilizației ea doar devine mai perfidă. La fel, netrecut încă prin marile tulburări ale secolului, crede că civilizația întemeiată pe dreptate nu-i poate aduce nici unui stat pieirea. Dreptatea mai binelui va scoate, însă, la iveală, curînd după moartea lui, ferocele grobianism al țărilor civilizate. Totuși, cu toate derapajele care pîndesc un concept născut, totuși, din război - cum altfel s-au ridicat cetățile? - trebuie să-i concedem lui Kogălniceanu că omul
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
pe tema mărturiei. Așa încât problema este, poate, de a ști unde se află diferența dintre angajament și mărturie. Mărturia este orientată către trecut: oroarea a avut loc. Iar faptul acesta implică, firește, o relație profund angajată față de existență: a alege binele sau răul, a evita răul etc. Ce înseamnă, însă, angajarea pentru Sartre? Înseamnă că nu crede în poezie; ceea ce presupune că angajarea este prozaică: există un fel de a acționa, o praxis, o "proză a lumii". Or, poezia se află
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]