1,239 matches
-
videoclipurile muzicale. McCartney colaborase deja cu Jackson pentru „The Girl Is Mine”, de pe albumul "Thriller" al celui din urmă; în schimb, Jackson a fost de acord să lucreze la „Say Say Say” pentru albumul "Pipes of Peace" al lui McCartney. Biograful Ray Coleman susține că o mare parte din versurile piesei au fost compuse de Jackson, și oferite lui McCartney următoarea zi. „Say Say Say” a fost înregistrată la Abbey Road Studios între lunile mai și septembrie 1981. În acea perioadă
Say Say Say () [Corola-website/Science/326557_a_327886]
-
pe mâini, picioare și în lateral că și când ar fi vorba de aceeasi lance care a străpuns coasta lui Hristos. Urmele cuielor au apărut atunci pe mâinile și picioarele sale și rană din dreptul coastei adesea picura sânge. Primul biograf al sfanțului Francisc, , raportează evenimentele în modul următor în cartea sa, "Viața Sfanțului Francisc" apărută în 1230: Când servitorul binecuvântat al lui Dumnezeu a văzut aceste lucruri, s-a umplut de uimire, dar nu știa ce înseamnă această viziune. S-
Stigmate () [Corola-website/Science/326686_a_328015]
-
J. Anderson, stabilit în Universul Dune creat de Frank Herbert. Lansat pe 16 septembrie 2008, este prima carte în seria Eroii Dune. Jumătate din poveste este situată în Jihad între Dune și Mântuitorul Dunei, cănd Prințesa Irulan decide să devină biograful oficial al lui Paul Atreides și va nara următoarea jumătate a povestirii. Această acoperă anii de tinerețe ai lui Paul, între Casă Corrino și Dune. Cartea este împărțită în șapte secțiuni, care alternează între tinerețea lui Paul Atreides, înainte de evenimentele
Paul of Dune () [Corola-website/Science/326739_a_328068]
-
comandamentul unei unități militare. În același an, luând parte la suprimarea unei rebeliuni feudale împotriva tatălui său, a demonstrat un curaj considerabil, deși nu a obținut succese militare importante fiind învins de unul dintre conții normanzi răsculați. Așa cum a subliniat biograful lui Boemund, el a început să joace un rol de sine stătător abia de la începutul anilor '80. Boemond au luat parte la invazia asupra provinciilor din Balcani ale Imperiului Bizantin, inițiată de tatăl său în anii 1080 - 1085 fiindu-i
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. James Hutchisson, biograful lui Poe, consideră „Lada dreptunghiulară” ca fiind asemănătoare cu seria de „povești de raționament” sau de povestiri polițiste ale lui Poe, serie care include printre altele „Crimele din Rue Morgue”. Scott Peeples compară și el „Lada dreptunghiulară” cu acest gen
Lada dreptunghiulară () [Corola-website/Science/325663_a_326992]
-
s-ar fi priceput la lucrări de zidărie ca urmare a unei experiențe personale. O mare perioadă din viața lui Poe este lipsită de detalii biografice semnificative, inclusiv perioada de după părăsirea revistei "Southern Literary Messenger" în 1837. John H. Ingram, biograful lui Poe, i-a scris lui Sarah Helen Whitman că o persoană pe nume „Allen” i-a spus că Poe a lucrat „într-o cărămidărie în toamna anului 1834”. Această sursă a fost identificată ca fiind Robert T. P. Allen
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
fiind "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Poe a aranjat cu șeful său de la "Southern Literary Messenger" să publice romanul în foileton, plătindu-i 3$ pe pagină, dar a părăsit publicația pe 3 ianuarie 1837, după ce apăruseră deja câteva episoade; unii biografi sunt de părere că Poe a fost concediat, iar asta l-a determinat să abandoneze romanul. Despărțirea de "Messenger" a constituit începutul unei „perioade albe” în care nu a prea publicat și a suferit de lipsa unui loc de muncă
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
acceptate. Eruditul Scott Peeples scria că este „în același timp o falsă narațiune de explorare non-ficțională, saga de aventuri, bildungsroman, păcăleală, plagiat de jurnal de călătorie și alegorie spirituală” și „unul dintre cele mai derutante texte majore ale literaturii americane”. Biograful James M. Hutchisson scrie că intriga „urcă pe noi culmi de ingenuitate ficțională și coboară în noi abisuri de prostie și absurditate” în același timp. Unul dintre motivele confuziei vine din mulțimea erorilor de continuitate din cadrul romanului. De exemplu, Pym
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
Astfel, Pym ar fi murit în repovestirea aventurii în exact același punct în care ar fi murit în aventura reală. Ca și alte personaje din opera lui Poe, Pym pare să se resemneze cu soarta sa, oricare ar fi ea. Biograful Kenneth Silverman notează că figura radiază ambivalență și nu este clar dacă vrea să fie un simbol al distrugerii sau al protecției. Golul care se cască în mare în ultimele momente ale cărții este o consecință a Teoriei Pământului Scobit
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
povestirile marine ale lui Poe, care includ, de asemenea, „O pogorâre în Maelström” și „Lada dreptunghiulară”. Groaza care se degajă din povestire provine din imaginația sa științifică și din descrierea unei lumi fizice aflate dincolo de limitele explorării umane. Kenneth Silverman, biograful lui Poe, afirmă că povestirea este „un crescendo susținut al spaimei din ce în ce mai mari în fața catastrofei din ce în ce mai necunoscute și mai iminente”. Aceasta perspectivă a catastrofei necunoscute îl îngrozește și-l stimulează pe narator. Ca și naratorul dintr-o altă operă de
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
dorea o expediție navală completă, în stilul lui Ross sau al lui Franklin. Această alegere a fost criticată de unii membrii ai comitetului asociat, dar tenacitatea sa a făcut astfel încât expediția să se desfășoare așa cum și-a dorit. Vărul său biograf a scris mai târziu că expediția a fost „creația minții sale, produsul energiei sale persistente”. Markham obișnuia să urmărească cu atenție ofițerii navali tineri și promițători, care mai târziu ar fi putut fi potriviți pentru misiunile polare, atunci când va apărea
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
Vedriani, erau două costume ale armurii Matildei în "Quattro Castelli" (Montezane, Montelucio, Montevetro și Bianell, achiziționate de Matilda pe colinele care să îi străjuiască drumul către și dinspre Canossa) până la 1622, când au fost vândute în piața din Reggio. Potrivit biografului său, Donizone de Canossa, Matilda vorbea fluent "limba teutonică", ca și "minunata limbă a francilor"). De asemenea, ea scria în limba latină. Cândva în această perioadă, Matilda s-a căsătorit până la urmă cu fratele ei vitreg, Godefroi "cel Ghebos", față de
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
The Further Adventures of Sherlock Holmes". Numărul ceasurilor a fost schimbat pentru că noul titlu provenea dintr-o trimitere (în povestirea "Aventură burlacului nobil" cu Sherlock Holmes) la implicarea lui Holmes în incidentul ceasurilor. Căutând prin manuscrisele lui Conan Doyle, un biograf de-al său a dat peste o povestire incompletă, cu plan și citate. Diverși autori au încercat să completeze povestirea și să o pună alături de canon. Unii sunt foarte aproape de intrigă lui Doyle, alții adaugă diferențe. Totuși, nu s-a
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
de la Londra mutată la Sân Francisco. Holmes nu este prezent, dar Watson apare într-o formă foarte diferită. El acționează într-un mod rușinos și chiar se căsătorește cu o altă femeie. Publicarea acestei piese a fost la început oprită, biograful lui Doyle, John Dickson Carr, a declarat că publicul ar face să n-o citească, o opinie pe care Haining o susține bucuros. Piesă este notabilă pentru senzaționalismul sau contrastant și scenele sale comice. Este conținuta în Apocrypha lui Klinger
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
mod concludent că nu au nicio legătură cu Conan Doyle, compoziția altora rămâne încă neclară. "The Case of the Mân who was Wanted" (c. 1914) Acest mister, o povestire completă cu Sherlock Holmes, a fost găsit în 1942 de un biograf al lui Conan Doyle, Hesketh Pearson, care caută printr-o cutie de hârtii a lui Doyle. S-a anunțat inițial că povestirea nu va fi publicată de către Fondul Doyle, dar s-a precizat că era cu siguranta scrisă de Doyle
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
Doyle sunt de acord că Whitaker a scris povestirea, desi Haining încă susține că "scenă de deschidere între Holmes și Watson trădează mâna maestrului" și că povestirea este parțial scrisă de Conan Doyle. El subliniază faptul că soția, fiii și biograful lui lui Doyle au fost păcăliți de stil și este posibil să fii fost realizată o reformulare. Povestirea a fost publicată în colecția "The Further Adventures of Sherlock Holmes" a editurii Penguin sub titlul "The Adventure of the Sheffield Banker
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
asediul asupra orașului Capua, un alt oraș important depe cuprinsul principatului beneventin. Arechis a părăsit Benevento și s-a retras către noua sa reședință, portul Salerno. Aflat sub presiunea francilor, Arechis s-a supus (fie și aparent) suzeranității acestora. După cum biograful lui Carol, Eginhard, notează în a sa "Vita Caroli Magni": La prima vedere, Carol cel Mare pare să își fi impus autoritatea asupra Benevento. Arechis plătise tributul, iar unul dintre fiii săi era ținut ostatec pentru a garanta loialitatea ceor
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
a vieții sale. Se spunea că Beethoven a comentat primele ei 4 tonuri, ajunse renumite, în felul următor: „Așa bate destinul la poartă!”, dar s-a putut dovedi că acest comentariu nu a fost al său, ci a provenit de la biograful său, A. Schindler. Premiera simfoniei a avut loc la 22 decembrie 1808, când a fost cântată împreună cu simfonia a VI-a (așa-numita Pastorala), cu Concertul Nr. 4 pentru pian precum și cu părți din Misa în Do major.
Simfonia nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/322555_a_323884]
-
The New Encyclopædia Britannica face următoarea remarcă: „El a inventat o terminologie germanică creștină folosită și astăzi într-o oarecare măsură”. În cei șapte ani de lucrare misionară în Goția, o mare parte din poporul got a devenit creștină. Auxențiu, biograful lui Ulfila spune că el i-a făcut creștini pe goți „în adevăratul înțeles al cuvântului”. Desigur că nu a fost ușor. Goții aveau o fire foarte războinică. De aceea, când a tradus Biblia, Filostorg ne spune în Istoria Bisericii
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
trinitarian, - 1541 d.H., emigrant ce trăia in Neapole, sudul Italiei, a format o adunare ce studia Biblia. Miguel Servet a văzut lumina zilei în 1511, în satul Villanueva de Sijena (Spania). De mic a fost un elev strălucit. Potrivit unui biograf, „la 14 ani, el știa deja greaca, latina și ebraica și avea cunoștințe vaste de filozofie, matematică și teologie”. Când Servet era abia la vârsta adolescenței, Juan de Quintana, confesorul împăratului Spaniei, Carol al V-lea, l-a luat în
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
din apropiere, de pe Hermitage până când s-au mutat în final într-o casă de pe Dolan Drive, pe lângă proprietatea lui Elvis.” La 16 august 1977, Elvis a murit în baia sa de la Graceland, probabil din cauza unui atac de cord. Conform celebrului biograf al lui Presley, Peter Guralnick, „consumul de droguri a fost serios implicat în această prematură moarte a unui bărbat de vârstă nu prea înaintată fără vreun istoric de boli cardiace...nu s-a exclus posibilitatea unui șoc anafilactic cauzat de
Graceland () [Corola-website/Science/322177_a_323506]
-
Roșie, iar în 1945 a fost repatriat în Italia, după o lungă călătorie prin toată Europa, descrisă în cartea "Armistițiul". Moare la 11 aprilie 1987, căzând în gol în casa scărilor de la etajul al treilea al locuinței sale. Unii dintre biografii săi sunt de părere că scriitorul s-a sinucis, date fiind episoadele de depresie precedând moartea acestuia. Această teorie este însă infirmată de faptul că nu există niciun bilet care să explice gestul său, de acela că Levi, un chimist
Primo Levi () [Corola-website/Science/322295_a_323624]
-
Cezar în lucrările "Commentarii de Bello Gallico" și "Commentarii de Bello Civile", vădește o deosebită obiectivitate și acordă un loc important și portretelor, nu numai narațiunii. Gaius Sallustius Crispus a lăsat opere cu conținut istoric, iar Cornelius Nepos este primul biograf roman important. Poezia este reprezentată de Caius Valerius Catullus (c. 87- c. 54 î.e.n.) și Titus Lucretius Carus (c. 99 - c. 55 î.Hr.), autorul celebrului poem filozofic "De rerum natura". Acesta este un poem cosmogonic și sociogonic conceput în maniera
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
Poeta americană Sylvia Plath (1932-1963) admite că poemul "Tati" (1962) este despre o femeie al cărei complex Electra a rămas nerezolvat, prin confuzia dintre tatăl decedat și soțul de care s-a înstrăinat confruntându-se astfel cu un abandon emoțional. Biografii poetei au notat o ironie psihologică despre viața acesteia: își cunoștea tatăl numai timp de 8 ani înainte să moară și își cunoștea soțul de 8 ani înainte să se sinucidă. Soțul i-a fost „tatăl surogat”, aparent psihosexual când
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
clădirii Collegiata di Sân Gimignano. Se crede că elevul sau Giovanni d'Asciano l-a ajutat cu frescele și că a finalizat porțiunile neterminate după ce Bârnă a căzut de pe schela și a murit relativ tânăr. S-a sugerat, după lucrările biografului Giorgio Văsari, ca a maestrul care a lucrat la Collegiata di Sân Gimignano a fost Bernardo Bertini. Se crede că Bernardo a fost luat prizonier în 1335 în urma unei încăierări cu locuitorii orașului Lucca. A mers ulterior în Siena unde
Barna da Siena () [Corola-website/Science/329694_a_331023]