1,259 matches
-
de mândrie. Cam plin de turiști, dar... Ridică din umeri. — Habar n-am avut ! Pornim mai departe, dar eu nu mă pot opri să nu mă uit în jur, cu ochii mari. Ia uite la pârâul ăla ! Ia uite, ce bisericuță superbă ! Mă simt ca un copil care descoperă o jucărie nouă. Nu am prea fost la țară până acum. Întotdeauna fie am stat în Londra, fie am plecat în străinătate. Am fost în Toscana de atâtea ori că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul putregaiului... Urcă, dinspre ulicioara murdară, spre Dealul Mitropoliei. La câțiva pași, Piața, zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și gunoaie. Câteva clipe în dreptul bisericuței lui Ioanikie Stavropoleos. Fațada grațioasă, baroc în vervă, în contrast cu interiorul auster, limpede, geometric. Trece pe lângă Palat, se oprește în fața Ateneului, contemplă brâul bolții, uitatele capete încoronate. În stânga, o nouă construcție, un bloc masiv și alb. Sicriele cutremurului din urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chircită lângă șifonierul cu ușile larg deschise. Goală, strângea la piept o pălărie crem din ațică. Câteva furnici alergau pe pamblica lată, rozulie. Parcă rătăciseră drumul și zoreau în neștire spre niciunde. Cu bidineaua Ramurile, dese, ale castanilor înalți, dinspre bisericuța de lemn, triau, parcă, razele soarelui. Le lăsau să cadă molșeșite, lipsite de dogoarea vipiei, chiar peste cele cinci cabine ale toaletelor ecologice de pe aleea ducând spre capătul celălalt al părculețului, spre stația autobuzelor pentru stadion. De pe banca pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se impune ca un întreg. În fapt, Brăila e un oraș din cercuri concentrice. În centrul vechi, unde se află teatrul, bustul Împăratului Traian, ceasul vechi de două secole și Muzeul de istorie, toate acestea sunt un segment din Brăila. Bisericuța împlinește acest spațiu, prin vechime și frumusețe. Dacă acest cerc n-ar fi spart de paralelipipedul cu unsprezece etaje al Hotelului Traian, bucata de oraș ar fi o mândrie turistică. Clădirile vechi, transformate în centre comerciale, zgârie ochiul. Ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poartă, dar lovitura de pedeapsă nu există, Autorule de foiletoane cu parfum de eseu! Ai să vezi! Și m-am văzut pe mine. Eram tot în centrul vechi al Brăilei. În stânga, teatrul, în față muzeul, în dreapta Hotelul Traian, în spate Bisericuța Monument. Grupul statuar, ceasul cu vopseaua scorojită și limbile înghețate la ora lui Chagall, 1154. Și părculețul s-a umplut de lume, lume în carne și oase din timpul de acum, în care eu respiram cu Mioara Alimentară ambianța transfigurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aproape, se vede numai dacă te uiți atent, pădurile sunt șterse și misterioase, ca și cum ar veni dintr-un întuneric cărunt. Bătrâna e la poartă, stă rezemându-și coatele pe stâlpul mic de înălțime, e îmbrăcată în hainele ei de biserică, bisericuța la care mergea în fiecare duminică dimineața și asculta slujba, cântă și acum în cor, are o voce frumoasă, voce care se dusese și la băiatul ei, unicul ei copil, băiatul care făcea acuma ce-ar fi vrut ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aș fi putut fi artist... Maestrul strânge volanul cu mâinile lui frumoase, ar vrea să omoare vocea din el, strigoiul, dar plâng iar amândoi... Brezoi... mai e puțin și vine satul, Cristeștii lui de tinerețe. Trece prin Poieni, încetinește pe lângă bisericuța veche vreo 400 de ani, cu hramul Toți sfinții, el iubește în mod special biserica asta, pentru că se cununase acolo Mihai Viteazul (istoria vrea să ia locul memoriei, nu?)... se închină la crucea din fața bisericii, auzise că dedesubt e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o mărturie istorică, dar și în scop comercial, pentru a atrage turiști, și am observat că erau destui. Am servit o pizza la un local unde lucrează și trei tineri din zona Pitești. La întoarcere ne-am oprit la o bisericuță dedicată sf. Fecioare Maria de la Loreto, lângă care este un pod deasupra unei prăpăstii de pe care își dau drumul cei ce fac exerciții de cădere, legați cu frânghia. Tot de pe acest pod însă s-a aruncat și o tânără, sinucigându
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a aruncat și o tânără, sinucigându-se. Inainte de gestul necugetat a lăsat scrise următoarele cuvinte: ”Inima celor puternici este plină de cicatrice. Eu nu am reușit”. Ultimele ei cuvinte sunt acum gravate pe o placă de marmură neagră lângă bisericuța menționată. Citindu-le, mi-am amintit zicala: Ce nu te distruge, te întărește. Ea, sărmana, nu a reușit să iasă mai puternică din criza ei interioară. Cred că este bine să-i aplicăm dictonul: ”Să nu-l lovești pe cel
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Intâlnesc apoi câțiva tineri pe bicicletă și un grup de vreo 10 tineri care stau tolăniți în iarbă și vorbesc. Coborâșul spre Saint Gervais este lung și la vreo 5 km înainte de destinație întâlnesc prima localitate, sătucul Mecle. Intru în bisericuța satului, dar aceasta este plină de scaune, cutii cu sucuri și alte lucruri. Apreciez însă faptul că este deschisă, așa cum voi găsi deschise și cele două biserici de la Saint Gervais. Aici poți admira sau compătimi (depinde de sensibilitatea fiecăruia) case
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
că în cartea de oaspeți de la intrare, mulți apreciază acest fapt și scriu și mulțumirile lor; la fel fac și eu. Am răsfoit-o apoi și nu am întâlnit niciun român care să-și lase impresiile în ea. Este o bisericuță frumoasă, curată și liniștită, unde vezi obișnuitele statui ale sf. Tereza de Lisieux, sf. Ioan Vianney și sf. Ioana d’Arc. Las în urmă bisericuța cu o oarecare strângere de inimă, căci m-am simțit tare bine în ea, și-
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și nu am întâlnit niciun român care să-și lase impresiile în ea. Este o bisericuță frumoasă, curată și liniștită, unde vezi obișnuitele statui ale sf. Tereza de Lisieux, sf. Ioan Vianney și sf. Ioana d’Arc. Las în urmă bisericuța cu o oarecare strângere de inimă, căci m-am simțit tare bine în ea, și-mi continui drumul. La multe intersecții vezi scoica și crucea sf. Iacob de Compostela, simbolurile universale ale acestui drum prin atâtea țări europene. Alături de ele
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
își dau seama de suferința care sălășluiește totdeauna în adâncul dorințelor trupești, dar nu își dau seama în egală măsură de dorințele care însoțesc suferința. Sper, Monsieur, că nu intenționați să profitați de această stare. Se auzi bătând clopotul la bisericuța cea urâtă. Era ora șase și jumătate, ora la care, în pușcărie, făcuse singura încercare de a-și retrage oferta, ora la care observase pentru prima oară ochii deschiși ai lui Janvier. Să nu vă faceți griji, părinte, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ales, femeile. La etajul doi am Întâlnit o doamnă pe care o cunoșteam de câțiva ani buni; mergeam cu același mijloc de transport la serviciu, apoi, când a ieșit la pensie ne-am Întâlnit În cartier, pe stradă sau la bisericuța ce s-a construit, ajutând cum am putut, fiecare. Într-un an am văzut-o În doliu: Îi murise soțul, În alt an Îi murise singurul fiu...acum, singură Într-un apartament de patru camere. Ma primește cu o privire
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
familiar cu care elevii își vorbeau de parcă se cunoșteau de o viață. Se strângeau în brațe ca din joacă și chiar îi vedeam pe băieți cum fură săruturi fetelor de față cu toți ceilalți. Privind mai atent, intuiam și micile bisericuțe formate între prieteni, dar după accentul și dialectul diferit pe care le foloseau, am înțeles că nu locul lor natal îi ținea împreună ci principiile după care se ghidau. Eu eram un tip timid și plin de complexe. Ajunsesem la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
înalt de 2.030 metriă, pe stânci, prin peșteri, prin păduri. Acolo trăiau și se rugau. Se hrăneau cu ce puteau, cam așa cum ne-a povestit la „Religie” părintele despre Sfântul Ioan Botezătorul. Cu timpul și-au construit chilii și bisericuțe. Acum sunt mănăstiri mari și multe biserici, dar au mai rămas și monahi în grupuri mici ori singuratici... ... Adică... ce sunt aceștia, monahii? întrerupse George povestirea deși, așa cum se observa, era așa de atent încât făcea impresia că înghite cuvintele
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Bosforului) pentru a-i lăsa amintiri cât mai tari. Mult mi-am mai bătut capul să găsesc ceva pe plac, dar n-a fost chip. Mă gândeam, de pildă, să duc mireasa undeva, pe vârful Bucegilor, și acolo, într-o bisericuță de lemn improvizată ad-hoc, să ne cununăm... Sau în largul mării, pe o navă anume închiriată... Sau deasupra norilor, într-un avion de pasageri. Visuri născute moarte. Lucrurile se petrecură simplu de tot, pe pământ. Căsătoria civilă am făcut-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acest nou meleag. nouă deasupra: te lași condus la singurul edificiu al acestei insulițe, pe care în rest sunt numai flori și plante, care ți se pare ca o grădină, aproape o grădină botanică în toată puterea cuvântului, este o bisericuță foarte frumoasă, dar destul de scundă, apleci puțin capul ca să pătrunzi în pronaos, te închini, spui o rugăciune, o vizitezi până la altar și înapoi, descoperi o intrare secretă către catacombe, unde găsești depozite de bunătăți, o adevărată bogăție, pachete de frunze
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fiecare zi a mea devine un poem al tău, timpul se dă peste cap și se transformă în cuvinte printr-un proces magic, ale cărui taine numai tu le stăpânești mătasea rochiei mele se transformă în petunii biroul meu în bisericuța marii-mele-speranțe canarii în vulturi uriași, cu ghearele cât un cap de om pisica mea într-un tigru alb, agil și protector țânțarii din dormitor în albinuțe campioane la polenizare grădina mea în grădina suspendată a dragostei mele. trebuie să fac
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tine unde bate tăcut și o urechiușă a inimii mele care știe să asculte povești și să împingă bucurii către multele zile care vor urma. șase în primul loc: te găsești pe insula mică, al cărui singur edificiu este o bisericuță, care, pe lângă icoane și veverițe-călugăr, tăinuiește provizii cerești, drumul tău lung și întortocheat, pe uscat și pe apă, te-a adus până aici, acum trebuie să găsești o soluție să îl continui, apele portocalii ale lacului te cheamă, îți cauți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cheamă, îți cauți pe mal pluta de nuiele, e dispărută, nici o nuia nu mai este la locul ei, veverițele-călugăr au mărunțit tot lemnul bine plutitor și și-au făcut provizii de vreascuri pentru la iarnă, aranjate sunt toate deja sub bisericuță, până și sfoara folosită la legat este deja pe mosoare, pusă deoparte pentru alte zile de trebuință. nouă în al doilea loc: te simți, pentru prima oară de-a lungul drumului tău, dezolat și fără soluție, dai turul insuliței de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de gât, în întunericul desagii tale, îl scoți și îl așezi vertical în adierea khamsinului, sub soarele de la miezul zilei, și se face pe dată un toiag înalt și rezistent, de toată încrederea. nouă în al patrulea loc: intri în bisericuță, îți faci cruce, spui rugăciunea inimii de trei ori, te rogi la dumnezeul tău adevărat, care ți-a dat cuvântul, ieși întărit, cerul s-a umplut de o armată de dragoni aurii adolescenți, care par că te așteaptă să se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
unui animal la care ții, numai ca să te simți rău, să te disprețuiești și să-ți strici o reputație la care lucraseși cu trudă și de care te simțeai mândru. Mereu nici o scrisoare. Un vis... Mă găsii deodată într-o bisericuță de mahala. Acolo, o nuntă umilă și tot lume cunoscută, ocupată toată ca să dea impresia unei nunți mari. Într-un colț Niki Mihail își rezimase capul pe gâtul de cocostârc și, în mijloc, mirii: domnul, rotofei, făcut cu penița rondă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gol, care mă îmbia cu mirajul lui. Am ajuns, și îndată a venit și Irina. Învinsesem. Îmbrățișați, suspendați în aer! Primprejur copacii coborau în văluri. Umbrele nopții, care venea, și ale brazilor tremurau. Departe, în satul nostru, se aprindeau luminițe. Bisericuța se vedea distinct cu zugrăveala colorată pe pereți. Parfum, culoare, melodii. I-am spus, cu tot trupul zvîcnind: "Suntem fericiți, Irina! Ce e mai minunat decât clipa aceasta! Cine e în stare să facă la fel? Ce dragoste seamănă cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lemn vopsite în albastru. Semănau cu mânăstirile noastre ca stil. Clanțele de la uși fuseseră luate din Sicilia. Aveam și o orgă de pe timpul lui Mozart. În ansamblu, în tot acel domeniu, Sergiu fă cuse să renască o oază de românitate: bisericuța, icoanele, mobilele, covoarele de pe pereți, tot. Bisericuța avea treizeci de metri înălțime. Eu am pictat în ulei Drumul Crucii și ușile de lemn, ca la mânăstirile noastre. Vitraliul a fost tot opera mea. Clopotul de bronz, care cântărea o tonă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]