1,717 matches
-
În cursul secolului al IX-lea Hazaria cuprindea în interiorul hotarelor sale diverse popoare, printre care se numărau și triburile ungurilor. Relațiile dintre cele două popoare nu au fost totdeauna optime, hanul hazar văzându-se silit uneori să recurgă la ajutorul bizantinilor, cum a fost probabil cazul în 838, pentru a respinge atacurile ungurilor. Durata apartenenței ungurilor la hanatul hazar este controversată, aprecierile oscilând între câțiva ani și câteva secole. Influența hazară asupra ungurilor trebuie să fi fost însă majoră, din moment ce inițiativa
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
activ la comerțul dintre Europa de Nord și teritoriile de la Marea Neagră sau de la Marea Caspică și din Caucaz. Această prosperitate se reflectă și în construcția cetății hazare Sarkel, de la cotul Donului, denumită de ruși Belaia Veza (Cetatea Albă), ridicată în 833 de bizantinul Petronas. Din această perioadă datează o serie de colonii hazare stabilite din diverse motive în diferite așezări rusești, de-a lungul principalelor căi comerciale. Partea de jos a orașului Kiev era denumită în această perioadă prin etnonimul "Kozarî", ai cărui
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
sinagogă a evreilor din acea parte a Macedoniei și a pus bazele unei biserici. Opoziția evreilor l-a făcut să plece din oraș spre Berroia. Ca parte a Macedoniei, Salonic a făcut parte din Imperiul Roman, iar mai târziu din Bizantin - până ce Constantinopolul a fost capturat în Cruciada a patra (1204). Orașul a devenit capitală a Regatului Cruciat al Salonicului, până ce a fost cucerit de despotatul bizantin al Epirusului în 1224. A fost recuperat de Imperiul Bizantin în 1264, dar, neputând
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
situat unul dintre cele mai pitorești orașe ale Moldovei - Soroca, atestat documentar la 12 iulie 1499 prin Costea, pârcălab de Soroca. Fiind situat la un vad al Nistrului, orașul a jucat un rol important pentru principatul Moldovei în Evul Mediu. Bizantinii îl numeau "Alciona" sau "Polihromia" (uneori greșit transcris "Olihonia"), comercianții din Genova având aici o escală, iar în documente din anul 1499 orașul apare sub numele actual, Soroca. Petru Rareș a reconstruit aici cetatea de piatră a lui Ștefan cel
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
al XII-lea negustori genovezi ar fi întemeiat aici o factorie, un punct comercial de schimb cu țările străin. Conform istoricului Vasile Spinei din Iași, vadul de la Tighina era protejat de o fortăreață autohtonă românească încă din secolele IX-XI. Împăratul bizantin Constantin Porfirogenetul menționează, în secolul X, un oraș pe locul actualei urbe. Conform istoricului Ion Chirtoagă, în timpul dominației cumane, secolele XI-XIII, orașul se numea deja Tighina, iar „Tighina” însemna în limba cumană „trecătoare” . Totuși, prima atestare documentară a orașului datează
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
călătorit în special spre est și sud, ajungând în Finlanda, țările baltice, Rusia, Belarus, Ucraina, Marea Neagră și chiar Baghdad. Rutele lor treceau pe la râul Nipru, coborând spre Constantinopol (Imperiul Bizantin), care a fost supus de multe ori raidurilor acestora. Împăratul bizantin Theophilos le-a consemnat abilitățile războinice, și i-a invitat să facă parte din garda lui personală, cunoscută ca garda varegă. Vikingii suedezi, denumiți "rusii" (sau "varegii rus"), sunt considerați și fondatorii Rusiei kievene. Călătorul arab Ibn Fadlan i-a
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
nordul Mării Negre a oprit atacurile anților, sclavinilor și bulgarilor asupra provinciilor Bizanțului. În urma a trei campanii din 568, 570 și 573, avarii, care își constituiseră centrul politic în Pannonia în locul gepizilor și după migrarea longobarzilor spre Italia, încheie pace cu bizantinii, adică cu Imperiul Roman de Răsărit. În anul 579, sub Tiberiu II (578-582), o sută de mii de sclavini au năvălit în Iliria, au jefuit timp de patru ani Imperiul și s-au așezat pretutindeni. Împăratul a făcut apel la
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
deja intercontinentala. Dar statele occidentale și-au folosit influența și abilitățile diplomatice pentru a reduce pierderile otomane în fața țărilor ruși - și au luptat chiar alături de turci contra rușilor, pentru a nu le permite acestora câștigarea unei dominații în toată Europa. Bizantinii au fost primii care au scris despre turci. Primul a fost Manuel Puglia Ducas care a scris "" Historia turco-bizantină 1341-1462"". Laonikos Chalkokondyles (1423 - 1490) a scris despre perioada 1298-1463, descriind declinul Imperiului Bizantin și ascensiunea turcilor otomani. Cucerirea Constantinopolului a
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
împăratului bizantin.Alp Arslan a angajat mercenari nomazi și turci și a pătruns în Armenia.Cele două armate s-au întâlnit la Bătălia de la Manzikert.Selgiucizii au învins deoarece s-au prefăcut că au pierdut bătălia și se retrag.Cand bizantinii au plecat în urmărirea lor,selgiucizii s-au întors și au înfrânt sever armata acestora.L-au prins pe împăratul bizantin și au cerut pentru el rascumparare.Victoria de la Manzikert a pus bazele a ceea ce,mai tarziu,va fi Imperiul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
la comanda să 150 000 de soldati.Turcii au transportat pe uscat 70 de corăbii,ocolind fortificațiile dinspre mare ale Constantinopolului,pentru a ataca prin suprindere.Aparati de zidurile solide lungi de 6 kilometri și vechi de aproape un mileniu,bizantinii au rezistat 54 de zile până când,în final,trupele de elită ale lui Mahomed au ocupat orașul. La 29 mai 1453,Mehmet ÎI a reușit să cucerească Constantinopolul,punând capăt Imperiului Bizantin,unde ultimul împărat bizantin,Constantin al XI-lea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
statul național modern Turcia. Otomanii erau administratori, nu producători, excepție făcând țăranii turci din Anatolia, care produceau alimente. Viziunea despre stat moștenita de otomani de la califatul arab (care la rândul lui l-a preluat de la imperiul persan și parțial cel bizantin), în care exploatarea fiscală a provinciilor cucerite trebuie să fie o sursă de bani pentru întreținerea unei armate a cărui rol era, la rândul ei, să aducă în robie alte entități statale, populate de alti viitori subiecți plătitori de impozite
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
cruciat) sau musulmane ( nord-african, mameluc, anatolian). Pe lângă acestea, există și modele imediate, elaborate în cancelaria otomană: cel venețian și francez. În procesul de structurare a textelor, trebuie luați în seamnă doi factori: experiență Veneției ( negustorii venețieni obțin privilegii comerciale de la bizantini, cruciați, nord-africani, mameluci, anatolieni, astfel că în cancelariile venețiene au fost elaborate mai multe astfel de texte) și practica cutumiara ( practică era transpusa în scris, însă în realitate, aceasta era de mai mult timp, insă varianta scrisă era mai puternică
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
declanșat războiul, ci de motivul pentru care este încheiată pacea. Noțiunea de „război religios”, care legitimă cucerirea și pradă ca fiind realizate în numele lui Dumnezeu, este la fel de veche că noțiunea de divinitatea la oameni. Războiul religios este întâlnit și la bizantini, dar și la occidentali ( cruciadele). În spatele fiecărui război religios se află o rațiune politică, socială sau economică. Frazeologia războaielor sfinte doar conferă legitimitate acestor conflicte. Nașterea ideii de djihad a avut loc în vremea lui Muhammad, în procesul de trecere
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
unele cazuri, teoria judiciară referitoare la această problemă era dublată de unele practici cutumiare turcești și mongole. Cu termenul de gâzi erau desemnați musulmanii care participau la expediția sfântă, gază. Turcii musulmani veniți din Asia Centrală și trimiși să lupte împotriva bizantinilor, au purtat titlul de gâzi, iar din sec. XV-XVII, titlul de gâzi va fi atribuit tuturor participanților la expedițiile sfinte. Acest titlul era aplicat și sultanilor, în contextul în care una din sarcinile principale ale lor era conducerea „războiului sfânt
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
XVI ( pretendenții erau închiși în harem). Avea un rol fundamental pentru expedițiile terestre și asigură trupele de cavalerie. Acest sistem a avut o eficiență considerabilă până în sec. XVI. Timarul este o sursă de venit, nu o proprietate. Originea merge până la bizantini sau la arabi. Termenul timar înseamnă „venit acordat de sultan unui supus otoman”. Există o clasificare a țimarelor: rural, uban, mixt; după natură serviciilor: timar civil, militar; după suma veniturilor : hass( peste 100.000 aspri), ze ameet( 20.000-99.999
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Capidan, Tache Papahagi) susțin ideea formării parțial și în regiunea Munților Pindului sau în sudul Albaniei. Prima atestare documentară a vlahilor în Macedonia, despre care nu se știe dacă pot fi deja aromânii, este datată 976 și îi aparține cronicarului bizantin Kedrenos. Singurele atestări ale idiomului din această perioadă sunt cuvinte (nume proprii, unele provenite din apelative) inserate în texte grecești, slave sau turcești, cea mai veche considerându-se a fi numele propriu de persoană "Tsintsilukis", citat de istoricul bizantin Niketas
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Regiunea a fost cucerită mai târziu de Imperiul Roman, cultura romană și limba latină impunându-se în zonă, în condițiile în care o bună parte a rămas sub influența elină. În timpul evului mediu, Balcanii au devenit teatrul de luptă dintre bizantini, bulgari și sârbi, fiecare încercând să obțină controlul asupra acestei regiuni cheie. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, Imperiul Otoman a devenit forța stăpânitoare în zonă, deși leagănul puterii turcești se afla în Anatolia. În ultimii 550 de ani, datorită
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
interior rezistau invaziei și continuau să recunoască autoritatea imperială, fără însă a fi ajutate. În afara acestor zone, se consideră în general că a avut loc și o așezare a slavilor, deși pe o scară foarte redusă. Recuperarea provinciilor pierdute de bizantini a început către sfârșitul secolului al VIII-lea și o mare parte din peninsula greacă a revenit sub control imperial treptat, de-a lungul secolului al IX-lea. Acest proces a fost facilitat de un mare influx de greci din
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
muzica bizantină a fost privată de elementele care în Occident încurajaseră o dezvoltare neîngrădită a artei. Această metodă care a păstrat muzica departe de polifonie, împreună cu secole de cultură continuă, au permis muzicii monofone să se dezvolte. Împreună cu cântecul (bisericesc) bizantin, grecii au cultivat și împărțit în două cicluri, cel și cel . Cântecul acritic a apărut între secolele al IX-lea și al X-lea și exprima viața și greutățile (grăniceri) Imperiului Bizantin, cele mai bine cunoscute fiind poveștile asociate cu
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
muzicii monofone să se dezvolte. Împreună cu cântecul (bisericesc) bizantin, grecii au cultivat și împărțit în două cicluri, cel și cel . Cântecul acritic a apărut între secolele al IX-lea și al X-lea și exprima viața și greutățile (grăniceri) Imperiului Bizantin, cele mai bine cunoscute fiind poveștile asociate cu . Ciclul klephtic a apărut între perioada bizantină târzie și Războiul de Independență. Acesta din urmă, împreună cu cântecele istorice, "paraloghes" (balade), cântecele de dragoste, , cântecele de nuntă, cântecele de exil și bocetele exprimau
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
înainte de a fi cucerit de Roma. Limba aramaică a fost la fel de rătăcită ca și Zidul lui Hadrian din Britania antică, cu inscripții scrise de soldații asirieni și aramei din Imperiul Roman. În cele din urmă, controlul Siriei a trecut la bizantini, în urma scindării Imperiului Roman. Populația în mare măsură vorbitoare de aramaică din Siria în timpul apogeului imperiului bizantin, probabil că n-a predominat până în secolul 19. Anterior cuceririi arabe islamice din secolul 7 d. Hr., masa populației erau aramei, dar Siria
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Roman unit; după moartea sa, teritoriul a fost împărțit în două jumătăți, estică și vestică, fiecare având propriul împărat. La sfârșitul secolului al V-lea, Imperiul Roman de Apus se dezintegrase sub presiunea triburilor germanice, în timp ce Imperiul Roman de Răsărit (bizantin) se bucura de o relativă stabilitate. Astfel, unitatea politică a Imperiului Roman a fost prima care a cedat. Papa Leon al IX-lea (1049-1054) și Patriarhul Constantinopolului Mihail I Cerularie (1043-1058) au desăvârșit ruptura definitivă dintre cele două biserici în
Marea Schismă () [Corola-website/Science/298260_a_299589]
-
focar al creștinismului sub episcopatul Sfântului Augustin, episcop al orașului din 396 până la moartea sa în 430. Moartea Sf. Augustin coincide cu înfrângerea romanilor în regiune, sub loviturile vandalilor și atrofia Hipponei, pe toate nivelurile. În pofida tuturor eforturilor depuse de bizantini, aceștia nu au reușit să redea orașului strălucirea de altădată, deși Hippona era o escală sau un punct de aprovizionare a flotei bizantine. În anul 1035 localitatea a fost cucerită de Republica Pisa. În perioada normandă, a făcut parte din
Annaba () [Corola-website/Science/298346_a_299675]
-
aceea s-a căsătorit cu Prințesa Alix (din acel moment înainte Împărăteasa Alexandra Feodorovna). Ei au avut cinci copii: Marile Ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Țareviciul Alexei. Titlul de Țar, derivat din titlul roman Cezar, ajuns în rusă prin bizantinul "Kaisar", a fost abolit oficial în 1712 de Petru cel Mare, dar a fost folosit în mod neoficial de-a lungul domniei lui Nicolae. Titlul său oficial era: "Noi, Nicolae al Doilea, prin mila lui Dumnezeu, Împărat și Autocrat al
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
o cetate mai mare a fost construită în secolul I cu numele de Cusum și a fost inclusă în provincia română Pannonia. În secolul al V-lea, Cusum a fost devastată de invazia hunilor. Până la sfârșitul secolului al V-lea, bizantinii au reconstruit orașul și l-au numit prin numele Petrikon și Cusum. Orașul a fost cucerit, mai tarziu, de ostrogoți, gepizi, avari, franci, bulgari și, din nou, de către bizantini. Regiunea a fost cucerita de Regatul Ungariei între secolul al X
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]