10,418 matches
-
care șase cu ... cununie. Aflase, prea târziu, În urma unor intense cercetări efectuate În „satul cu bunic” , așa cum Îi spunea Va satului din județul vecin unde se născuse tatăl său. Poate a fost și din cauza Zâniței, care trimisă după dudău pentru blândul Ghiță, de la un timp venea hăt’ târziu iar „dom’ profesor Mircea” care Îi fusese coleg În primară și acum era student În anul trei la „Construcții” În Iași Îi aducea pe bicicletă sacul cu buruieni. Pentru această poznă, Mamaia o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
volocul din plasă cu ochiuri mărișoare deja era desfășurat pe iarba necălcată a malului nu prea Înalt. Mai Întâi se jucă, interesat fiind de formele din plută ale volocului, căzninduse să-și Însușească una, nu reuși. Copilul, la comanda mai blândă a Ochenoaiei Își acoperi cu mânuțele ochișorii: Pune mâna la ochi și să nu te uiți că-i mare rușine și-ți taie popa limba! Apoi, Mamaia comandă scurt și răspicat: Vezi de copchil, nenorocito! Fără a-și putea explica
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ale celorlalți, copilul Își reluă, cu ambiții sporite, preocuparea ce-l pasiona de când sosise. Ochii săi urmăreau o cloșcă cu pui mărișori, de care se apropia tiptil, cu speranța că, doar-doar, va prinde un puișor cu creastă roșie, pui care blânzi, cum erau Învățați cu oamenii, nu-l prea luau În seamă, ferindu-se doar așa cât să arate mamei-cloșcă modul cum au Învățat o anumită lecție de apărare. Cât timp „oamenii mari” schimbau saluturi, se informau reciproc și, mai ales
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-i, sî n-o apuce strechia că ni-omoară mama! Caut-o pe acolo departe, și indică o anumită direcție. Va a plecat așa cum pleci În prima misiune importantă de care depind mai multe vieți, după câteva minute a zărit blândul animal cum se Îndrepta către locul de unde tocmai plecase el, așa procedă și Va, și de-odată a Încremenit, a rămas fără glas și nu știa cum să procedeze, primul gând a fost acela dureros că nu este mare și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca „prima oară”, sentimentul de rușine și „diferență” se accentua și Va simțea că nimic nu este În ordine cu acest joc, apoi a observat că Miercurica, vițica de trei săptămâni a Rozaliței Îl privește cu ochii săi mari și blânzi cu reproș, ba chiar Îi spunea: De ce te joci cu fetele și faci prostii? Du-teacasă! Ceea ce copilul și făcu, rezistând rugăminților Rozaliței și copleșit totuși de noutățile Învățate, vedea și retrăia nedumerit scenele din prima sa „căsnicie” și fără ca nimic
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fi ceva de capul lui În viață, de ce nu aleargă, țipă și nu face năzbâtii ca alți copii? Mariei Încă nu putea să-i zică „mamă”, iar ea nu se supăra și nu avea pretenții, firea sa de om bun, blând și răbdător, sufletul ei de o mare bunătate și Îndreptat către fapte bune și plăcute Domnului Îi dădeau puterea să aștepte și certitudinea că: Toate vin la timpu’ lor! Ai să-mi zici când ai să vrei tu! Bine-așa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tot ce le place la o căutătură grăbită, anunțându și net preferința față de o femeie încă de la prime rânduri [sic!] nerostite, genul acesta fiind gata oricând să-l umilească, neîndemânatice, greoaie, zdrobindu-i virtuțile tipologiei, el căutând un potențial de blândă alternativă în cazuistica artelor prea des hărțuită, sacrificată în profitul unor extrapolări dezinvolte ajungând în cele din urmă la paradoxul unei reducții, el echivalând cu un programator ce alegea pe bandă nudurile pictate de diferiți pictori în diferite perioade, uneori
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
noi perorații, la fel de pompoase și plicticoase ca pasajul pe care deja l-am reprodus. Ne rătăcim încă o dată printre sintagme de genul: „codificând opțiuni atipice în răspăr cu tot ce le place la o căutătură grăbită“, „căutând un potențial de blândă alternativă în cazuistica artelor prea des hărțuită, sacrificată în profitul unor extrapolări dezinvolte ajungând în cele din urmă la paradoxul unei reducții“, „nepierzând ocazia de a-și reitera fiabil tipuri de reactivitate și de atitudine, de la expansiune până la emoții, funcționând
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Precum spui, leuștene. Prietene, să-i dai o mână de ajutor mărarului! Ce-mi este dat să aud! Eu îl sprijin pe cartof. Este la doi pași de aici. — Știu, leuștene! — Atunci, pătrunjele? — Atunci să-l aduni de pe drumuri pe blândul și încrezătorul nostru cartof! Și să te întinzi tu peste straturile lui! — Ha, ha. Visuri de zarzavat smintit are mărarul. Și nebuni sunt și cei care se căznesc să-l creadă întreg la minte! Se va prăpădi de râs cartoful
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
decât pe un cititor necultivat: „O să lipsesc acum, la nunta ta, / Dar voi trimite-un înger să vegheze, / Ca stelele pe cer să fie treze / În clipa sfântă, când vei spune «da». / O să lipsesc acum, când ești mireasă; / Dar raza blând-a lunii te-o mbia, / Fii veselă, de-argint e nunta ta, / Nici o femeie nu e mai frumoasă! // Noiembrie a țesut din raze sfinte, / Covor pufos de frunze, spre altar. / Iubirea mea, azi ți-a adus-o-n dar, / S-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mînă. Este doar un vis, coane. Sigur, îmi pare rău că am murit. În sîmbăta aceea trebuia să vin la tine. Bine că ai reușit și azi. Cezar începe să cînte. Izbucniri vocale țîșnite spre ceruri se sting în unduiri blînde de vînt primăvăratic. Jeturi de lavă care revin reci în lava cu pojghița neagră. Jumătăți de revoltă, resemnare de drum spre veșnicie. Cîntecul se oprește și insatisface foamea de a înșela construcția lumii acesteia. Vezi, coane, mi-au ucis trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cineva ar fi privit atent spre acel separeu, ar fi remarcat o infinită tristețe la acel client izolat de mulțimea celorlalți, prezenți în acea seară de sîmbătă. O fată, foarte frumoasă, venea frecvent în separeu și întreba cu o voce blîndă, profund feminină: Mai doriți ceva? Încă un whisky cu gheață, vă rog. Și altceva? Nu doriți să mîncați ceva? Nu, mulțumesc! Fata aduce totuși o farfurioară cu alune, niște fursecuri și cîteva fructe. Îmi pare rău, am spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am știut, am fost un naiv... Cu facultatea de "hoț deștept", să se apuce săracul Pandele de cîrdășii cu oameni de afaceri? Prost mai este și Pandele ăsta! Sfaturi neinspirate Soarele încălzea pămîntul umezit pînă în adîncuri de o iarnă blîndă, care a sfîrșit prin lapovițe și ninsori abundente. Aburi calzi se ridicau în înălțimi formînd nori grași, pîntecoși, gata să revină cu mult tam-tam pe locurile, dacă nu chiar natale, măcar apropiate celor unde s-au născut. Cerul făcea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
apartamentul, nu crezi, doamna Eugenia, că am trăi boierește? Boierește la hîrciog în casă? Dar datoriile se adună și îți vor lua casa. Asta așa este și tare mă tem... Vezi? Eu îți vorbesc pentru că știu ce urmează. Ești om blînd și m-aș duce, dar cît ceri? Jumătate din chiria pe care o s-o capeți și aici la mine plătim juma-juma. Înțelegerea a fost acceptată și s-a dus vestea în tot cartierul. S-a însurat Grigore. A înnebunit, săracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
viața să fie suportabilă. În consecință, Dragoș vedea exact ce trebuie să vadă un om sensibil. În anul acela cu îngheț a cules din cei 13 piersici un coș plin cu fructe minunate. Avea ochii umezi și mîngîia cu cuvinte blînde fiecare copăcel, apreciind la superlativ efortul fiecăruia. O să le duc soției la spital, decide Dragoș. Soția sa era de două săptămîni la spital și medicii erau rezervați cu privire la o refacere totală. O să mai servească și pe ceilalți bolnavi, gîndea bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Era un bărbat în pantaloni scurți, cu un rucsac în spate, cu o șepcuță ponosită și neras cam de multișor. Am văzut că plîngeți și m-am oprit, se scuză el stîngaci. Aneta vine spre fîntînă și cu vocea ei blîndă îl întreabă: Doriți ceva? Nu, nu ceva anume, dar v-am auzit plîngînd și m-am gîndit că poate aveți nevoie de ajutorul meu. Mulțumesc mult. Cîteodată singurătatea mă învinge și atunci mă manifest și eu cum pot. Stați singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu va cîștiga. Își făcea socoteli și scenarii care implicau plătirea la fisc a celor 15.000 Ron care i se solicitau. Bostan urmărea Judecătorul cel Mare, care era foarte atent la spusele împricinaților și, uneori, intervenea cu o voce blîndă. Nu părea să se supere ușor și chiar vorbea cu o abia perceptibilă compasiune. Un rînd scris de mîna aceea m-ar scăpa de 15.000 lei. El nu dă socoteală nimănui, de ce oare nu ar ajuta un pîrlit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este cam mult pentru o sentință de 15.000 lei și se corectează: Să-ți ardă casa înainte de a face asigurarea. Se încruntă și privește urît spre președinte. Acesta ripostează cu o privire și mai cruntă. Doar îngerul rămîne la fel de blînd și ocrotitor. Procesul său începe și Iosif se uită urît la președinte, se bîlbîie și îl podidește plînsul. Nu-ți fă iluzii că plînsul are vreun efect. Dar nu de asta plîng. Atunci? Mi-i ciudă că mă umilesc inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sale cu iz de tipografie. Nu era o copie ca toate celelalte Dumnezeu, după ziua a șaptea, a spart matrița. Fierbințeala trupului, respirația, pulsul, atingerea ei, în fiecare dimineață când deschidea fereastră dinspre grădină, dinspre câmpie, dinspre cer. Eva era blândă. Avea zâmbetul mamei sale și sânii, și ochii, și buzele, și obrajii ei: Gustul laptelui este un contur alb, lichid, ce se deșiră an cu an, zi cu zi. Sânii tăi, Mamă, cresc în mine, în cruce, în icoană; buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
coborât ceața. Parcă dormea pe prispa de lut, parcă o ploaie până la grindă a acoperit satul; casa bunicilor s-a ridicat deasupra livezii ca o corabie și în casă nu mai era nimeni decât icoana bătrânului ursuz, bătrânului vigilent, bătrânului blând. Parcă dormea. S-a trezit ud. Curgea din fiecare streașină câte un râu, curgea de sub fiecare grindă, din stâlpi curgea și casa era un izvor de ploi, și în casă nu era decât o icoană, și a trimis Petru icoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se vor mângâia." Am plâns o pătrime din viață fără rost. Dintr-un om născut pentru viață suferința face un sfânt, dar dintr-un om născut pentru moarte nu poate face o cangrenă mai mare decât o nelocuire. "Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul." Milă mi-a fost și de o furnică s-o calc, în jurul meu am împrăștiat dragoste, iar acolo unde mi s-a întors spatele, m-am bucurat de umbra spatelui, de urma lăsată de umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de B.T., țigările mele pe două zile, nu-mi convine, unul fute și altul gâfâie. Ce faci chiorule? Te dai la fund? Am spus eu, e gelos prostanul, nu vrea să-i defloreze fetița! Nu-ți fie teamă, Dora-i iapă blândă și apoi, dacă îi papă cocoșelul, nu-i bai, pe tine găozul te interesează. Bă, mâine în gardă vă împușc, dacă mai mâncați căcat aiurea! Luați 5 lei și lăsați-mă dracului în pace! Să văd cum îl duceți acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
contur gol pe dinăuntru. Privește formele, fotografiile pocnesc de viață. Uite cum se desprind de pe peliculă precum polenul de pe flori și o iau de nebune pe alei. Văd... Pe un perete, proiectorul ejacula imagini diverse. Femei vesele, triste, fericite, îndoliate, blânde, acre, frumoase, urâte, virgine, futute, desfutute, răsfutute, dezbrăcate... Aparatul de pro-iecție prezenta fotogramele una după alta, la interval de 5 secunde; imaginea ca o minge de tenis: retină percepție însușire asociere arhivare. Printr-un tub de lumină, Petru era conectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
contur și de formă, memoria este contextualitatea principiilor, timpul șablon pentru intenții nedefinite, pământul o clipire de înger. (Plouă, genele heruvimilor aplaudă un spectacol în cer.) Vei iubi, Petre, dincolo de însemnările inimii. Nu ești singurul care se îndrăgostește de chipul blând. Și eu am fost ca tine, o visam mereu mai aproape: în genunchi, sub fereastră, precum bunica la rugăciune, pe marginea patului (mama îmi punea comprese pentru călduri ale sufletului), lângă mine, pe umărul drept, îmi vorbea despre o nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ilie? Bărbatul cu pufoaica duhnind a transpirație de cal și a votcă ieftină ce vrea de la mine? Spune-mi, de ce plânge, Dumnezeule, băbuța asta îmbrăcată ca o Sfântă Vineri în postul Paștelui și ce ascunde noaptea în sân? Chipul ei blând, din care tomnatica poveste s-a desprins și bătrânul cu buzunarele întoarse pe dos, moșul ce-și peticește rănile de gloanțe cu frunze de brusture, de ce mă cheamă la ei? Miroase a tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]