2,555 matches
-
lovit arată ruina Ierusalimului”. Mama îndurerată ar fi, așadar, cetatea Sionului sau Ierusalimul ceresc, în timp ce fiul său mort la nunta sa închipuie Ierusalimul pământesc. Irineu simplifică lucrurile, aplicând acestui episod o grilă de interpretare creștină, potrivit căreia Ierusalimul pământesc este blestemat, căci nu l‑a recunoscut pe Mesia, iar Ierusalimul ceresc este Biserica însăși, locuită de uerus Israel, poporul sfinților. Pentru Irineu, ca și pentru predecesorul său, Iustin, creștinii au devenit după întrupare uerus Israel. Israel și‑a încheiat misiunea istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adoptat această variantă, însoțind‑o de speculații; aceștia vor ieși de trei ori în pierdere: - prin însăși ignoranța lor, „căci se îndepărtează de la adevăr”; - vor fi pedepsiți în virtutea faptului că cel care îndepărtează sau adaugă ceva din Scriptură va fi blestemat; - nu îl vor recunoaște niciodată pe adevăratul Anticrist. 3) Avertisment final: așteptarea divizării Imperiului Roman în zece regate (30, 2). 4) Anticristul se va naște din tribul lui Dan (30, 2). 5) Numele nu este atât de important (30, 3
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
confunda cu acesta. Dimpotrivă chiar, el încarnează această realitate misterioasă, katechonul, despre care vorbește 2Tes. 2,6‑7, capabilă să oprească pentru un anumit timp, venirea tiranului eshatologic. Roma va dăinui cinci sute de ani, fapt ce situează inaugurarea regatului blestemat la trei secole distanță de vremea în care trăiește Hipolit. În ochii săi, persecuțiile constituie semnul începutului sfârșitului. Imperiul prefigurează și împiedică în același timp venirea Anticristului. Între acestea două există o legătură complexă; dispariția unuia atrăgând imediat după sine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
călugărilor ce locuiesc într-însul, ca să fie și domniei tale ctitoria desăvârșită, ca și nouă, celor ce am trecut din această viață deșartă. Căci, dacă se va atinge mâna ta să ia, mai nimic nu-mi iei, și nu te blestem, că dacă vei gândi vei ceva, de la preacurata Maică a lui Dumnezeu, iei. Iar dacă vei adăuga și de la tine, după puterea ta, în acest hram [...]”, Neagoe Basarab scria un testament și o „propunere de asociere” la eternizare, lipsite de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dă noi, căce am căzut la vremi gréle și nenorocite, supt multe pateme și nevoi și grele prăzi...”324. Și le mai cerea ceva bătrâna postelniceasă feciorilor (înainte de a înscrie în testament blestemul care „garanta” îndeplinirea despozițiilor: „acela să fie blestemat de singur Domnul nostru Isus Hristos și de singură Maica Précista să fie pârât la vrémea judecății, așijderea și de noi; și să fie de trei ori procliat și afurisit de 318 sfinți părinți din Nichieia și să lăcuiascu cu Iuda
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lacom la avuție”, a fost un creator de faimă negativă, aducător al oprobriului celor din jur, al unui blestem exterior și al unei imprecații interioare (Neculce: „Și se rugau toți lui Dumnezeu să-i mântuiască de mânile lui, și-l blestemau de la mic până la mare, de audzeau slugile lui cu urechile”), iar soția își manifesta aplecarea spre puritate doar în privința încăperilor și a mobilei. Căci ochii îi mai fugeau și pe de lături și ca soție (relația cu Șerban Cantacuzino - evocată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îmbrăcată”), care îi ducea fiului merinde la temniță 451, „muma strinului” („Cea mumă bătrână/ Lu strinu ești mumă!”452), mama din Păcurari străin („Și vi-ți întâlni/ O mamă bătrână,/ Cu cârpă de lână,/ Lacrimi lăcrămând,/ Păru-și despletind,/ Noroc blestemând,/ De fiu întrebând...” 453) își împlinesc funcțiile ce derivă dintr-o maternitate acaparantă. (Dar nu numai. Văduva poate să fie - ca în balada Ion ăl Mare - o gazdă căutată de haiduci: Iar Călin ce mi-și făcea? Când oi zice
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aripa șubii 466. Ori: Pre munții cei mari Sunt trei păcurari [...] De cumva veți mere Pe la târgurele, Cu oi de-ale mele, Și vi-ți d-întâlni O mamă bătrână, Cu cârpa de lână, Lacrimi lăcrămând, Păru-și despletind, Noroc blestemând, De fiu întrbând, Aceea-i maica Și ea v-o-ntreba: - N-ați vait, vait, Nu mi-ați întâlnit Pe al meu Pătruț, Păcurari micuț, Cu păr gălbănuț, Floare de spicuț; Cu ochi viorele Ce scapăr ca stele, Cu dor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de legi” pe care îl reprezintă a cincea Carte a lui Moise (unde toate culpele posibile, virtuale, sunt așezate sub puterea blestemului) a construit o imprecație (27, 19) care încearcă să protejeze paupertatea și neajutorarea produse prin omorârea sprijinitorului (bărbat): „Blestemat să fie cel ce va judeca strâmb pe străin, pe orfan și pe văduvă! Și tot poporul să zică: amin!” (sau, cum zisese traducătorul din veacul al XVII-lea - cu siguranță Nicolae Milescu: „Blestemat carele va abate judecata nemernicului și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
neajutorarea produse prin omorârea sprijinitorului (bărbat): „Blestemat să fie cel ce va judeca strâmb pe străin, pe orfan și pe văduvă! Și tot poporul să zică: amin!” (sau, cum zisese traducătorul din veacul al XVII-lea - cu siguranță Nicolae Milescu: „Blestemat carele va abate judecata nemernicului și surumanului și văduvei. Și vor grăi tot poporul: «Fie!Ț”). Montarea sintagmei „văduvele și orfanii” într-un blestem evoca moartea, era o amenințare cu moartea - ca o pedeapsă ce cuprinde și partea fizică, și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
punitiv”, „de interzicere” ori „de protecție” - a făcut apel la aproape toate „mobilele imprecației” consacrate de Sfânta Scriptură și la aproape toată „experiența” acumulată în materie: [...] pe unii ca aceia cu toții împreună că dintr-o gură îi legăm și-i blestemăm; și într-acesta chip zicem: Să fie blestemați de Dumnezeu, Domnul Atotputernicul, și de a sa preacurată maică și pururea Fecioară Mariea, de slăviții 12 Apostoli și de acele toată lumea sfinte șepte soboare și de toți sfinții. Ferul, petrele și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
apel la aproape toate „mobilele imprecației” consacrate de Sfânta Scriptură și la aproape toată „experiența” acumulată în materie: [...] pe unii ca aceia cu toții împreună că dintr-o gură îi legăm și-i blestemăm; și într-acesta chip zicem: Să fie blestemați de Dumnezeu, Domnul Atotputernicul, și de a sa preacurată maică și pururea Fecioară Mariea, de slăviții 12 Apostoli și de acele toată lumea sfinte șepte soboare și de toți sfinții. Ferul, petrele și toată firea neputrezitoare să putrezească și să se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radu. Pe al treilea, pe Dumitru, îl dezmoștenește și se socotește îndreptățită să facă acest gest, „căci am zăcut 3 ani și la mine n-au venit să mă vază, să-ș ia iertăciune”. „Cine-i va da moșie să fie blestemat”, conchide jupâneasa Calea (pe fete nu le uită; popa Ivul și Radu vor fi cei care le vor constitui zestrea sau, dacă nu, „să fie frați de moșie”) și iscălește diata cu o drastică „formulare a uitării”: „Eu Calea, muma
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
depresie psihică, Iov este atins de ulcerații ale corpului, care adaugă suferințelor sale psihice și morale și suferințe fizice. eă În această stare, Iov se așază pe o grămadă de cenușă, cufundat În durere și suferință, fără Însă a-l blestema pe Dumnezeu, de la care vin toate. El totuși nu poate Înțelege de ce un om drept a putut fi lovit de către Dumnezeu cu nenoriciri. fă Iov este vizitat pe rând de trei prieteni apropiați (Eliphaz, Bildar, Tsofară, care vin să-l
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și implicațiile teozofice pe care pare să le impună. Eugen Ionescu, bunăoară, se radicalizează, ca și alteori, de percepția favorabilă hiperbolic conjugată a generației atunci când ia În seamă efectele culturale sau biografice ale Indiei 1, iar pe Eliade Îl consideră „blestemat de a rămâne literat”2. În ultimul său interviu, Ovidiu Cotruș, căruia nu o dată Eliade Îi arătase a anume (diferită) prietenie, afirma amestecul de stratagemă narativă și paradox existențial care leagă, cu istmuri foarte vizibile, cele două calote ale operei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de durere, când amăgit de speranță, când extaziat de renașterea iubirii. „Umblu pe străzi ploioase și te caut”, „Ce rană am acum în piept căscată”, „Vreau depărtării moarte să te smulg”, „Ce mângâieri îmi dai cu o privire”, „Parcă-i blestem, iubita mea”, „Eram turbat de ură și durere” fac să se desfășoare sub privirile „martorilor” - Dante, Baudelaire, Mallarmé, V. Voiculescu - eterna căutare a desăvârșirii spirituale, împlinirea iubirii profane fiind o primă piatră de încercare. SCRIERI: Patinoar, București, 1979; Un domeniu
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
2000; Grenade și îngeri. Proze cezariene, Iași, 2001; Atelier de potcovit inorogi, pref. Ioan Holban, Iași, 2003; Iași - citadelă europeană (în colaborare), Iași, 2003. Ediții, antologii: Parlamentari, prefecți, primari de odinioară - Vasile Pogor și Nicolae Gane, Iași, 1993; Mihai Codreanu, Blestemat la neuitare, Timișoara, 1996; Ștefan Vasiliu, Darul duhovniciei, Iași, 1997; Iași, orașul din inimă, pref. Al. Zub, Iași, 1999 (în colaborare cu Iolanda Vasiliu, Liviu Constantin Rusu și Olga Rusu); Cezar Petrescu, Georgetta (epistolar inedit), Iași, 1998 (în colaborare cu
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
mă doare gândul clopot”. Existența paradoxală a poetului, ființând în lume și totuși neaparținându-i („Îndoit prealiniștitul”) refuză să ia parte la istorie („Numele l-a scris pe apă”) întrucât întreaga realitate sublunară este creația imperfectă a unui «demiurg rău» („Blestemat model să-nceapă”); pe de altă parte, «căderea în lume» a sufletului („Cântecul s-a rupt din ceruri”) - poposit în «vârsta de fier» a creației („Dorului pierdut în fieruri”) și oprit de a avea o relație directă cu transcendența („Testament
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
zori,/ Trei pești zburători/ Din nu se știe ce ocean/ Rămaseră fără un ban./ O-la-la”. Câteodată e fantast în genul lui E. A. Poe, exemplul cel mai ilustrativ, poate, fiind imaginea proliferării infinite a lunilor. În permanență e depravat, „sărman” și „blestemat”, ca Paul Verlaine. Iată-l, „trestie sfâșiată de vânt”, într-o tavernă, ce „miroase-a pământ,/ A cer și a fete frumoase”, bând fără contenire, noapte și zi: „Ne-am frânt oasele nedormind și beți/ Am mângâiat, cu pletele desfrânatelor
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
un accident de TIR. Venea împreună cu unicul fiu ce-i mai rămăsese, un biet oligofren, placid, împreună cu care striga, într-un halucinant jam-session, obscenități de la balcon. La coadă, bătrâna se rotea pe loc și cânta ceva suprarealist despre Domnul Iisus, blestemând omenirea păcătoasă. După 1990 îl bocea de la geam pe Ceaușescu. Până la urmă, au luat-o din apartament împreună cu fiul ei și i-au dus la azil...) Erau și pensionari scorțoși, demni și aroganți, de o violență sugerând posibili foști torționari
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o pușcărie de drept comun. Plecam de la coadă cu o infinită repulsie față de specia umană, îmi era fizic scârbă de fiziologia mea și a semenilor mei. O dată ajuns acasă, mă refugiam într-o asceză sălbatică, autist-mizantropică a lecturii, înjuram și blestemam. O categorie difuză era cea a securiștilor de cozi. Cei mai mărunți erau colaboratori ordinari, „din invidie”, mulți pensionari săraci și răi, câtă frunză și iarbă. Unii copii de securiști, mai rar și părinții lor, stăteau la începutul cozii, mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ai elibera, de la o zi la alta, un condamnat pe viață. Orbit de lumină și nepregătit pentru un asemenea șoc, acesta sau va avea nostalgia închisorii, care-i oferea o anumită siguranță, sau va rătăci, ca Ulise, o viață întreagă, blestemându-și destinul tragic. Dintr-o altă perspectivă, cum actele umane nu sunt niciodată pure, nici gândirea nu este altfel și nici nu poate fi curățată prea ușor de tendința „duplicității”, a demersurilor paralele, așadar nu putem vorbi niciodată de o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dezgust. Colindând prin oraș, cu teamă și neîncredere, cu ochi ironici, dar și cu gura căscată, el exteriorizează o naivitate cât reală, cât jucată - e un fel de Moș Ion Roată, s-a zis -, minunându-se uneori parșiv, bodogănind întruna, blestemând, scoțând din volbura sufletului porniri crunte, sîngeroase („cum le-aș mai tăia gâturile!”). Scârbit rău, moș Gheorghe nu îi are deloc la inimă pe „surtucari”, fie ei politicieni, judecători, finanțiști, care își bat joc de norod („Ptiuuuu! trăsni-i-ar
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Cluj-Napoca, 1994; Reporter în trenul secolului, Cluj-Napoca, 1994; America, via Cluj-Napoca, Cluj-Napoca, 1995; Timp și timpuri peste Baia de Arieș, Cluj-Napoca, 1995; De vorbă cu... George Uscătescu, București, 1998; Amintiri pentru mileniul III, Cluj-Napoca, 2000; Student la Cluj, Cluj-Napoca, 2001; Blesteme și lumini, Oradea, 2000. Ediții: Dumitru Cristea, Viața mea, pref. Doru Motoc, postfață Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Horia Bădescu, „În vâltoarea vremurilor”, FLC, 1989, 12; Niculae Stoian, Rememorări transilvane, LCF, 1989, 18; Constantin Coroiu, „În vâltoarea vremurilor”, CL
MUSTAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288334_a_289663]
-
împărtășește cititorilor povara pierderii timpurii a părinților (tatăl murise la doar patruzeci și șapte de ani) și încearcă să reconstituie imaginea mamei cvasinecunoscute (Întoarcerea la rugăciune, Noapte). Tonul elegiac domină reflecția asupra destinului nedrept cu cei apropiați lui: „M-au blestemat pesemne ursitoare/ Să cresc mereu în veșnică durere”. Lacrimile, suferința nu pot fi învinse nici măcar de iubire, căreia îi lipsește văpaia, iar obiectul adorației, ,,o fată blândă ca o poezie/ Cu parfum vechi de levănțică și gutui”, nu descătușează energii
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]