2,430 matches
-
o necesitate”, zice Mimi. „Știu că e fără rost tot ce scriu. Nimeni nu va citi ce am scris, iar eu, dacă voi scăpa cu viață de aici, voi arunca În foc tot ce Îmi va aduce aminte de timpul blestemat petrecut În Djurin.” „Toate sînt zilnic la fel, pe care nici nu e nevoie să le scriu deoarece le voi ține minte, cu siguranță, toată viața.” Scrierea alungă timpul, timp care curge foarte greu și foarte dureros; scriind, Mimi se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1969 (în colaborare cu Anca Balaci); Gilles Perrault, Secretul zilei Z, București, 1969; Simon Wiesenthal, Asasinii printre noi, pref. Ioan Grigorescu, București, 1969 (în colaborare cu V. T. Spânu); Eric Ambler, Epitaf pentru un spion, București, 1970; Christian Bernadac, Medicii blestemați, București, 1970, 186 de trepte. Mauthausen, București, 1983; Rumer Godden, Bătălia de la Villa Fiorita, București, 1971; Nordhal Grieg, Dar mâine..., București, 1973; Henri Troyat, Viața lui Tolstoi, I-III, pref. Tatiana Nicolescu, București, 1973; Lillian Gish, Filmele, domnul Griffith și
MARIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]
-
E cântec sau rugăciune faptul că trec pe lângă zidurile dărâmate?...” De îndată ce văluri de întuneric împiedică vederea, fantezia se complace în mister; la malul apelor, focuri nocturne „vestesc comori” (Cântec sau rugăciune), jos, „lângă pământ”, paznici și câini dormitează, pe când „focuri blestemate scot limba pe comori”. Poetul e interesat de arhetipuri, dar nu în măsura în care ele îi acaparează pe Blaga și pe Voiculescu. Aproape despuiate de aura vechimii, aici funcția lor e mai curând de nuanță decorativă, fără tentații de cunoaștere mitico-magică. La
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
că mănăstirea nu poate fi înălțată decât cu prețul vieții uneia dintre soțiile sau surorile meșterilor. Toți se leagă cu jurământ să împlinească jertfa, dar singurul care nu trădează taina este Manole. În ziua sortită soția sa zorește spre locul blestemat. Deznădăjduit, Manole imploră sprijinul puterii cerești. Piedici de tot felul o fac pe Caplea să întârzie, dar nu reușesc s-o întoarcă din drum. Și, astfel, zidarii dau curs jurământului. Meșterul însuși participă la săvârșirea crudului ritual, menit să asigure
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
sau al mahalalei, „singaporenele” sunt, în realitatea lor adâncă, toarse din destinul unei întregi generații literare condamnate la tăcere și la mizerie. Caracterul trubaduresc, goliardic, înrudirea evidentă (și exprimată de autor) cu spiritul lui Villon, Rimbaud și al celorlalți „poeți blestemați”, dar și cu, în genere, marii obsedați ai transcendenței translucide („timpul extatic” barbian, „șistul acvatic” valéryan din Cimitirul marin), întregul intertext al acestor balade configurează o lume reală și o lume livrescă, confluente cu visul trăit de poet ca hotar
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
de un metru, București, 1993; Arta consumului, București, 1996; Arhipelogos, Botoșani, 1997; Ochiul de sticlă, București, 1997; Pantaloni și cămașă, Constanța, 2000; Evul Media sau Omul terminal, Cluj-Napoca, 2002. Traduceri: Michel Albert, Capitalism contra capitalism, București, 1994; Georges Bataille, Partea blestemată, Iași, 1994; Paul Veyne, Au crezut grecii în miturile lor?, pref. Zoe Petre, București, 1996; Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile, pref. Mircea Martin, București, 1996 (în colaborare cu Mircea Vasilescu), A supraveghea și a pedepsi, București, 1997, Arheologia cunoașterii, București
GHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
de o extracție socială modestă, sunt proiectați și în categoria parveniților. Mecanismul acestui tip de „denunțare” funcționează fără greș. Doi dintre complicii lui Toma Cantacuzino - cel care fuge la ruși, amenințând fatal echilibrul cu greu menținut de Brâncoveanu -, niște „marghioli blestemați și de minte striini, cu carii viața lui își petrecea”, Ghinea ceaușul și Toderașcu, „brat David ceaușul”, sunt, primul - „marghiol, curvariu, becisnic, dă neam mojic și foarte om spurcat”, iar cel de-al doilea - „neam foarte ciocoiu, șcheau, varvar și
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Quintet, București, 1941; De prin Bucuresci. Muzica la sfârșit și început de secol (1882-1904), îngr. și pref. Despina Petecel, București, 1987. Traduceri: Paul Grimm, Misterele din palatul țarilor, București, 1878; A. Bouvier, Domnul Coquelet, spionul, București, 1879; Wilhelm Hauff, Corabia blestemată, București, 1880; Lev Tolstoi, Sonata Kreutzer, București, 1891; Edouard Laboulaye, Călătorie în țara libertății, București, 1912; O.S. Marden, Puterea cugetării, București, f.a; Marc Aureliu, Cugetări asupra vieții, București, f.a.; Al. Dumas-tatăl, Istoria unui mort, București, f.a.; Lamartine, Ischia
ROSCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289370_a_290699]
-
suferinței (1920), alcătuită din stihuri mobilizatoare, optimiste, scrise în perioada 1916-1917, când suferința e văzută ca o forță capabilă să solidarizeze și să regenereze conștiințele. Mai târziu R. abandonează această vână lirică și consacră trăirilor erotice un întreg volum - Paharul blestemat (1924). Metafora din titlu, de un patetism naiv, trimite la caracterul inexorabil al pasiunii, „otravă” de care omul este dependent, în pofida rațiunii, moralei etc. De aici, starea de zbucium și chin, sentimentele contradictorii, oscilând între bucurie și durere, între adorație
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
Vălenii de Munte, 1909; ed. 2, Câmpulung Moldovenesc, 1911; Cele două Românii, București, 1919; Bucovina care s-a dus..., București, 1919; Cântarea suferinței, București, 1920; Dintr-un colț al României Mari, București, 1921; Poezii, pref. Sextil Pușcariu, București, 1922; Paharul blestemat, București, 1924. Repere bibliografice: Scrisori către N. Iorga, II, București, 1979, 254-258, 579-583; Victor Morariu, Poetul Bucovinei, „Junimea literară”, 1909, 9; M. C. [Mihai Carp], „Poezii”, VR, 1909, 9; N. Iorga, [„Poezii”], NRL, 1909, 735; Mihail Sadoveanu, [G. Rotică], LU
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
literare și culturale, Sibiu, 1910, 316-323, Corneliu Moldovanu în corespondență, București, 1982, 289-299; V. M., „Bucovina care s-a dus...”, SBR, I, 1920, 41; V. M., „Cântarea suferinței”, SBR, I, 1920, 49; Lovinescu, Critice, V, 182-184; M.V. [Victor Morariu], „Paharul blestemat”, GBV, 1924, 1534; Perpessicius, Opere, II, 127-131, XII, 533; B. Cecropide, „Paharul blestemat”, U, 1924, 105; Alexandru Hodoș, Un poet liric: G. Rotică, CZ, 1924, 9-10; Constanța Valescu, „Paharul blestemat”, „Buletinul Institutului de Literatură”, 1924-1925, broșura 1, buletinul 66; D.
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
V. M., „Bucovina care s-a dus...”, SBR, I, 1920, 41; V. M., „Cântarea suferinței”, SBR, I, 1920, 49; Lovinescu, Critice, V, 182-184; M.V. [Victor Morariu], „Paharul blestemat”, GBV, 1924, 1534; Perpessicius, Opere, II, 127-131, XII, 533; B. Cecropide, „Paharul blestemat”, U, 1924, 105; Alexandru Hodoș, Un poet liric: G. Rotică, CZ, 1924, 9-10; Constanța Valescu, „Paharul blestemat”, „Buletinul Institutului de Literatură”, 1924-1925, broșura 1, buletinul 66; D. Nanu, „Paharul blestemat”, CL, 1925, martie; Dragoș Protopopescu, „Paharul blestemat”, ALA, 1925, 229
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
1920, 49; Lovinescu, Critice, V, 182-184; M.V. [Victor Morariu], „Paharul blestemat”, GBV, 1924, 1534; Perpessicius, Opere, II, 127-131, XII, 533; B. Cecropide, „Paharul blestemat”, U, 1924, 105; Alexandru Hodoș, Un poet liric: G. Rotică, CZ, 1924, 9-10; Constanța Valescu, „Paharul blestemat”, „Buletinul Institutului de Literatură”, 1924-1925, broșura 1, buletinul 66; D. Nanu, „Paharul blestemat”, CL, 1925, martie; Dragoș Protopopescu, „Paharul blestemat”, ALA, 1925, 229; C. Loghin, Ist. lit. Bucov., 230-235; George Dumitrescu, Opinii literare, București, 1927, 93; Lovinescu, Ist. lit. rom
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
1534; Perpessicius, Opere, II, 127-131, XII, 533; B. Cecropide, „Paharul blestemat”, U, 1924, 105; Alexandru Hodoș, Un poet liric: G. Rotică, CZ, 1924, 9-10; Constanța Valescu, „Paharul blestemat”, „Buletinul Institutului de Literatură”, 1924-1925, broșura 1, buletinul 66; D. Nanu, „Paharul blestemat”, CL, 1925, martie; Dragoș Protopopescu, „Paharul blestemat”, ALA, 1925, 229; C. Loghin, Ist. lit. Bucov., 230-235; George Dumitrescu, Opinii literare, București, 1927, 93; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 79-81; E. Lovinescu, Memorii, II, Craiova, 1932, 135-137; Iorga, Ist. lit.
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
B. Cecropide, „Paharul blestemat”, U, 1924, 105; Alexandru Hodoș, Un poet liric: G. Rotică, CZ, 1924, 9-10; Constanța Valescu, „Paharul blestemat”, „Buletinul Institutului de Literatură”, 1924-1925, broșura 1, buletinul 66; D. Nanu, „Paharul blestemat”, CL, 1925, martie; Dragoș Protopopescu, „Paharul blestemat”, ALA, 1925, 229; C. Loghin, Ist. lit. Bucov., 230-235; George Dumitrescu, Opinii literare, București, 1927, 93; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 79-81; E. Lovinescu, Memorii, II, Craiova, 1932, 135-137; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 190-191; Traian Chelariu, Un
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
Cum văd o uniformă, cum mă simt vinovat. Ce bine-i înțeleg pe evrei! Să trăiești mereu la marginea statului! Drama lor este și a mea. La drept vorbind, ieșit dintr-un popor al cărui blestem e mediocru (dar totuși blestemat) - eram făcut pentru a intui blestemul prin excelență. Cît îmi urăsc poltroneria, lipsa ereditară de unitate! Azi după-amiază am trecut prin transele silei de mine însumi, ba chiar m-am detestat cu o furie ucigașă. Mă întreb uneori prin ce
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
lume-i... sfânt! LANȚUL E lung și strălucitor Fiecare verigă e o comoară Este lanțul care ne ține împreună Să nu ne pierdem în univers Are mii de ani Și a trecut prin furtuni și glorii A fost terfelit, pârjolit Blestemat Dar el a rezistat De fiecare verigă atârnă un suflet și de fiecare suflet un sentiment un avertisment pagini de storie a unui popor urgisit, alungat din patria sa, Ars pe rug, gazat, exterminat Dar lanțul niciodată n-a cedat
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
de petale”, poezia este totodată de o duritate de diamant. Foarte larg este și sufletul poetului, victimă și călău în același timp: „Am pe umeri capul unui animal fugărit, / mâinile sunt gata oricând să mânuiască sabia”, damnat și „țintă grației”; blestemat, el strânge cu disperare la piept „rămășițe de Hristos”. „Nu mai am în minte/ decât vocea descărnată a inexprimabilului”, mărturisește poetul. Rareori însă „inexprimabilul” s-a exprimat mai bine în limba română. Diotima este un fel de jurnal sans rivages
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
episcopului Lyonului. Altfel spus, acesta ne furnizează cheia înțelegerii prezenței acestui motiv în cartea a V‑a a tratatului său. Referatul demonologic debutează cu un citat din Matei (25,41): „Atunci [Isus] va zice celor din stânga: «Duceți‑vă de la Mine, blestemaților, în focul veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui»”. În concepția lui Irineu, există două mari etape ale acțiunii diavolului în cursul istoriei: prima, de la ispitirea Evei în rai (V, 21, 1) până la ispitirea lui Isus în pustie (V
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cea care vorbește de un cuplu de profeți, așa cum vom vedea mai departe. Spre deosebire de Irineu (Adu. haer. V 28, 2), care identifica Anticristul cu fiara „ivită din mare” (Apoc. 13,2‑10), Hipolit vede în cea din urmă simbolul domniei blestemate; Anticristul și complicele său fiind simbolizați prin două coarne mai mici (49, 1). Norelli consideră că „această distincție între cele două coarne, străină de Apoc. 13, a fost determinată de identificarea cornului de la Dan. 7, 8 cu Anticristul”. Potrivit fragmentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
putea afla. Trebuie să se împlinească mai întâi aceste lucruri, pentru ca „fiul pierzării” (2Tes. 2,3), adică diavolul să se arate. Apostolii, care grăiesc dumnezeiește, întăresc parusia Domnului nostru Isus Cristos. Fiecare dintre ei a vorbit de ivirea acestor oameni blestemați și primejdioși, dând în vileag lucrurile lor ucigașe. Petru, mai întâi, piatra credinței (cf. Mt. 16,17‑19), binecuvântat de Cristos Dumnezeul nostru și capul Bisericii, primul dintre ucenici, cel care are cheile Împărăției (Mt. 16,19), ne‑a învățat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Daniel, la începutul secolului al IX‑lea (probabil în mediul iconoclast). Anticristul, abia ieșit din infern, „va intra într‑un pește mic” care va fi „pescuit de doisprezece pescari”, printre care Iuda. Acesta va vinde, pentru treizeci de dinari, peștele blestemat unei fecioare pe nume Adikia, care, după ce îl va mânca, va da naștere Anticristului. Cf. ediția lui K. Berger cu o traducere germană, în Die Griechische Daniel‑Diegese: Eine altkirchliche Apokalypse, Leyde, 1976; „Apocalypse of Daniel”, intr., trad. și note
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
privilegiază simbolul polisemantic, muzicalitatea, respinge expresia discursivă, practică versul liber și sugestia, s. românesc exprimă o sensibilitate mai apropiată de cea eminesciană decât de cea a lui Macedonski. Așa se explică larga receptare a influenței lui Verlaine, a celorlalți „poeți blestemați” și rezistența la poezia lui Mallarme. Poezia noastră simbolistă a fost sensibil modelată de lirica franceză „decadentă” și aproape deloc de cea autoconsiderată „simbolistă”. În timp ce Verlaine, Laforgue, Rollinat, Rodenbach, Rimbaud își aveau, în primele două decenii ale secolului al XX
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
cât durase despărțirea de Petrică Nicolau), fusese extraordinară, și Petrini, bărbatul îndrăgostit, nu înțelege ce s-a petrecut cu femeia pe fața căreia apăruse, atât de promițător, lumina simbolică. Matilda are o forță de mistificare neistovită, în ea renaște, periodic, „blestemata chestiune insolubilă”, o ură năprasnică încolțește contra bărbatului cu care a făcut un copil. Romanul adună probele, dar refuză să dea un verdict. Când Petrini se îndrăgostește de altă femeie, Suzy Culala, se întâmplă ca Matilda, disponibilă, să apară la
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
său. Poezia lui Ș. din placheta de debut Troienii (1983), urmată de Lumina și uitarea (1989), se remarcă printr-o constanță stilistică (eufonie și lexic clasic), neanexabilă însă unei conștiințe ironice de factură livrescă. Situate la intersecția problematică dintre omul blestemat să poarte „memoria lucrurilor” și „omul fără nostalgii”, textele se achită de „marea plimbare” în spațiul mitologiilor consacrate (Troia, Ahile, Aiax, William Blake, Shakespeare etc.) sau personale. Iată modalitatea în care un mit acreditat virează într-unul personal: „William Blake
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]