1,353 matches
-
lui peste lucrurile date uitării și reînviate. Din cauza literaturii am avut numai de câștigat, chiar dacă în timp ce scriam literatură, dacă la asta vrei să te referi, am pierdut câte ceva, o ființă iubită, timp în care puteam face călătorii, aventuri, lenevi sau boemă..., sunt convins că, chiar dacă nu integral, le voi recăpăta la un moment dat pe toate. Ești un poet cu fior religios explicit... Ai avut vreodată viziuni? Crezi în inspirație? Unde e ascuns Dumnezeu în poeziile tale? Am scris un poem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fiind viitorul, nu?) și că mi-am încheiat misiunea pe această planetă. Pe de altă parte, mi-am făcut datoria și față de mine, după puteri mi-am urmat "vocația" de la un moment dat (după o perioadă de șapte ani de boemă fără cap și coadă), am publicat cărți de versuri până la Revoluție, după Revoluție fiind primit în Uniunea Scriitorilor (astfel, am căpătat oficial statut de scriitor). După Revoluție am publicat și cărți de proză (romane), de eseuri, memorii, jurnale, publicistică sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
părea că se concentra adevărata viață, acolo își dădea de fapt întâlnire elita. Când am început să fiu primit la Nichita Stănescu mi s-a părut că primisem omologarea de tânăr scriitor demn de acest nume. Am cunoscut, pe scurt, boema, boema bucureșteană a anilor 80, boemă neagră câteodată pentru că mă mutam din loc în loc la București. Am locuit la început în cămine studențești, apoi în mansarde, în subsoluri. Am avut noroc și de locuințe extrem de decente, de exemplu am stat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că se concentra adevărata viață, acolo își dădea de fapt întâlnire elita. Când am început să fiu primit la Nichita Stănescu mi s-a părut că primisem omologarea de tânăr scriitor demn de acest nume. Am cunoscut, pe scurt, boema, boema bucureșteană a anilor 80, boemă neagră câteodată pentru că mă mutam din loc în loc la București. Am locuit la început în cămine studențești, apoi în mansarde, în subsoluri. Am avut noroc și de locuințe extrem de decente, de exemplu am stat doi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acolo își dădea de fapt întâlnire elita. Când am început să fiu primit la Nichita Stănescu mi s-a părut că primisem omologarea de tânăr scriitor demn de acest nume. Am cunoscut, pe scurt, boema, boema bucureșteană a anilor 80, boemă neagră câteodată pentru că mă mutam din loc în loc la București. Am locuit la început în cămine studențești, apoi în mansarde, în subsoluri. Am avut noroc și de locuințe extrem de decente, de exemplu am stat doi sau trei ani într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu mai e loc să pui. În stagiunea 2000-2001, a cântat „Romeo și Julieta” la Covent Garden, apoi „Turandot” la Metropolitan , a avut concerte de gală și angajamente la londonezele Royal Opera House, Hampton Court și Royal Festival Hall, apoi „Boema“ la Bastille din Paris. În ianuarie 2001, interpretează cu Alagna și Filarmonica din Berlin Requiem-ul lui Verdi, înregistrat live și lansat în august 2001. Tot cu preaiubitul său Alagna înregistrează în iulie 2002 „Trubadurul” și în februarie 2003 „Carmen
Agenda2003-21-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281053_a_282382]
-
dramă: în timp ce el cânta la Orange pentru 10 000 de audienți, soția sa Florence se stinge, lăsând-o orfană pe micuța Ornella. În toamna lui 1993, Roberto Alagna o reîntâlnește pe Angela Gheorghiu cu care cântase în 1992, la Londra, „Boema”. Ea, stea strălucitoare într-o galaxie a singurătății personale, el încă suferind. O iubire romantică, tandră, fierbinte și pasiuni comune precum cea pentru muzica italiană și franceză au împlinit destinul lor. S-au căsătorit în 26 aprilie 1997, la New York
Agenda2003-21-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281053_a_282382]
-
de ani, fără bani și protecție de capitală, însă nasul lui de vulpoi nu-l va trăda. Prima întâlnire cu Pușkin nu are loc, se amână, ba chiar îl dezamăgește pe tânărul „malorus“ care nu prea știe cum e cu boema de Petersburg. Când ajunge acasă la Pușkin, cere o întrevedere cu poetul. I se spune că nu poate să-l primească. Gogol, naiv, întreabă: „Ce face Maestrul, scrie?“. I se răspunde calm că „Alexandr Sergheevici a jucat cărți și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
târziu, deveneau teribil de greșite. În ziua în care-a cerut-o de navastă, Earl era perfect pentru ea - absolvise același liceu din Baltimore ca și ea, era poetic și sigur că el avea să ducă o viață romantică și boemă. La patru luni după nuntă, nici una dintre poeziile lui nu se vânduse, locuiau în continuare la părinții lui, iar Earl era rău. Pânâ-n prânz era deja beat. Se simțea imobilizat de detaliile practice și lipsite de romantism ale vieții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
viclene, / și tardiva ta ofensă / înghiți te-va, imensă, / căci roșeața cea de sfeclă / de pe cer nu-i foc, ci e clă... / bucul vrăjilor de ledă / al himerei Nimeni, ce dă / în grădini fosforescente / ferecate cu patente, / în livede cu boeme / pentru care-ți trebe gheme...“ etc. Rimele „sfeclă - e clă...“ și „ce dă - ledă“ dovedesc o anumită inventivitate (rebusistică), dar nu au nici o funcție estetică, iar versurile din care fac parte - „căci roșeața cea de sfeclă / de pe cer nu-i
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
știm ce anume nu îl mai ajută pe Adrian Mutu, dar pe Aculin Tănase, în mod sigur, nu îl ajută bunul gust. O cu totul altă opinie are, în această problemă, prefațatorul cărții, Iacob Voichițoniu, care scrie ditirambic: „Literatura și Boema românească a [sic!] mileniului trei are [sic!] nevoie de oameni de spirit cum este Aculin Tănase. Sunt rari. Sunt pe cale de dispariție, ca floarea de colț. [...] Prin creația și demersurile sale ambițioase, Aculin stârnește deopotrivă admirație și invidie.“ În ceea ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de concepția formală a maestrului, arătau de sine stătătoare. Singura studentă îi conferea nudului culcat la care lucra proporțiile abundente ale propriului trup. Ea părea să fie cea mai talentată. Atmosfera din atelierul nostru, era mai degrabă sobră. Fără aere boeme, nimeni care să fi-ncercat să se umfle în pene și să facă pe geniul. Cel mai tânăr dintre studentți, Gerson Fehrenbach, se trăgea dintr-o familie de cioplitori în lemn din Pădurea Neagră. Doi sau trei veneau din Berlinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un poem Hărțuit. O liniște rece îmi sărută timpul. O liniște a nopților a încercat să decanteze albăstritele nopți. Din steaua universului la o noapte de ger, îmi surâde El și Ea, poemul de timp născut din înseratele vieți de boeme și amestecat în tăcerile calme de Sorți. O unduire răcnește, Un ochi mă vinde, un ochi rămâne calm în atingerea apogeului ucis, nu e nici o înserare neagră și nici un BOEM Zidit în margini de cer și cuvânt. Lacrima din mine
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de cuvinte te-mbracă-n somnul viu, Și prin fereastra cerului, un chip banal, Îmi spune că-n visare sunt zâmbetul pustiu Și-n glasul stelei ce se pierde, În amăgiri și-n triste simfonii Cu versuri albe prin iubiri boeme El bea licoarea, dintre amare pribegii. De tunetul se-apropie de ființa pură Doar cerul știe bine a cuvânta Logodna ploilor din plapuma de spumă Ce-n valuri de iubire, uitarea se-avânta Să facă loc în taina CORALILOR DE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a lovit în dimineți Cu brațele înflorite a zăpadă, Umbra bătrână a albului meu nud, Ca pe-un veșmân stelar să te revadă. Ai devenit o taină efemeră, Blestem al vrăjii mut și clandestin Și lumea ta e iarăși o boemă În care-s o stingheră răsfirată-n mit, Ai vrea să treacă timpul acesta întrerupt, În care pleoapele le-nchizi pentru esență, E visul în delir cuprins de patimi Troiene înmiresmate în stânca de granit. Și în această însingurare muritoare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nuntitului fior... 30-07-1999, 1200h CHIPUL DE GERURI PREA SFÂNT domnului prof. Radu Pruncu La ora în care nebunii ucid Un suflet de vânturi întors înspre vreme Doar flăcări în doruri încet se aprind, Și candela albastră e-un décor de boeme. La ora în care destinul ucide, Frumoșii nebuni, din bonuri nocturne, Și-n carnea de chipuri ce vinde Doar somnul se clatină-n spume, Și-n gânduri se rupe o noapte Tăcerea se sfarmă-n cuvânt E ora târzie, prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
achita, la fel de discret, din plicul proaspăt primit... Dar mai e până atunci. Alexandre soarbe din cana de ceai și baleiază cu privirea camera minusculă, cu patul (de fapt nu e pat, ci o saltea sprijinită pe vrafuri de cărți - invenție boemă și pe deplin incomodă, care se dezechilibrează fatal ori de câte ori pro prietarul extrage din geo me tria cadrului improvizat un volum oarecare) tras la geam, cu fotoliul vișiniu funcționând pe post de dulap, cu câteva cutii vechi de pălării ale lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
La revedere, Sau la adio. Privește savant. Dacă nu-i Cu cine vorbi, Se scrie. * DE ARTĂ Cafeneaua Cu visători damnați. Trecutau ani, Simbolism, Curentul decadent. Broșuri, Bijuterii rare. Paradoxe Bizarul, Seri, Nopți, Efuzii de parfume Și naunțe. Orașul dominant. * BOEMĂ Se așeza să ningă - Ningea. Doream, Sunt ani de-atunci, Să te-ntîlnesc La sfârșit de stradă Ce dă în câmp. Îmi părea Că tu ești mai frumoasă Iarna. Doar corbii spuneau Că stai acasă Cu vreu prieten. Reintram în târg
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Ca un vierme, mă, o lună de zile. Și ca un fluture două zile, când iau banii și-i beau pe toți, la Vatra Dornei.” „Ina, cum e la Poienile de sub Munte?” Ina se încălzea în soarele primăvăratic de la terasa „Boema” și se uita drept în ochii mei. Își mai păstrase din facultate doar zâmbetul de puștoaică. „Măi, tu crezi în farfurii zburătoare?” „Ba!” „Ei vezi, atunci n-o să-ți spun nimic despre viața mea de la Poienile de sub Munte, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ce făceai tu la facultate, afară de fetițe, pileală și săpat gropi. E fain că ai asta în cap, aspectul ludic. În anul I, și eu am avut o viață mai aventuroasă: tatonări destul de inocente de altfel, despre o viață mai boemă și mai depărtată de remote-controlul adolescenței. Apoi m-am împrietenit cu Adi și am devenit sobră: seminarii, bibliografii, hai, câte un whist și câte un chefuleț mititel și decent. De fapt, la mine, vârful de sarcină în materie de „destrăbălare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și în favoarea muncitorilor. Azi mi-am început înotul cu Adriana, eu în bazinul mic, cu apă caldă. Ele înoată competitiv, numără bazine, ca un pariu cu propria persoană pe care eu nu cred că îl voi face. Mă simt mai boemă, mai omul Vineri. Caraghioslâcul este că tipul de la permise de piscină mi-a cerut, pe lângă ID și recomandarea departamentului ca să înot, ceea ce deja întrece orice tâmpenie am văzut în logica suspiciunii, adesea copilărești, instalată după 11 septembrie. Azi stau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dețin nimic în proprietate și că sunt plini de datorii până ce moartea îi va despărți de ele. Pentru studii, pentru case, pentru mașini. Asta e bine, că au acces la orice, dacă par „la locul lor”. Dar nu îți permiți boeme, riscuri, libertăți prea mari. În formula asta stai frumos și îți plătești creditele, ca să poți face altele. Dintre prietenii noștri de aici, doar Călineștii nu au această problemă și asta din cauza moștenirii din România. Ceilalți sunt „în rândul lumii”. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
își reamenajaseră apartamentul. Trecuse Stelian în vremea aceea la minister iar ea, cam tot pe atunci, se transferase de la uzină în centrală și primise relația cu arabii. Se studie îndelung, ca și cum se descoperea după o lungă absență. Se pomeni fredonând Boema lui Aznavour, trecându-și jetul de apă, ca într-un alint, peste umeri, peste sâni, peste coapsele lungi, încă zvelte, lăsându-se înfiorată de atingerea șuvoaielor pe pântece, de zvâcnetul apei căutându-i parcă sexul. „Bat spre șaptezeci“, oftă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la dans. Se aplecă ceremonios, o reverență de demult, cu un gest larg al mâinii întinse spre ea. - Vă rog... Ca vrăjită, se urni spre el, așa goală cum era. O înlănțui, rotindu-o ușor. Aznavour tocmai începuse să îngâne Boema lui. Se mlădia după pașii lui. Un dansator perfect, inventând parcă mișcările după dusul cuvintelor, descoperindu-le sensurile ascunse. Făcându-le să se nască atunci pline de arome de timp vechi, încărcate de aburul greu al nostalgiilor și amintirilor nenăscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în holul mare de la Filologie. De la casa lui, unchiu-meu nici nu mai ajungea la fiecare prânz, ci se întâmpla să ne trezim cu el abia a doua zi, încălzit de un vin bun la care începuse, ca în tinerețea lui boemă, să lucreze în ajun și sfârșise în dimineața sticloasă a zilei următoare. Cu cine zici c-ai băut, dragă? se interesează și mama. Păi, cu vecina de la scara cealaltă, despre care cu ocazia asta am aflat că-i murise soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]