17,899 matches
-
de altfel, dar era hotărâtă ca în una din zilele ce urmau, să-i facă o vizită Olgăi, fără a pune în calcul unele rezerve exprimate de Alex. Se putea ca el să aibă dreptate, dar când un om este bolnav, doborât de o afecțiune neiertătoare, îi ierți multe, nu poți trece nepăsător pe lângă durerea lui dacă, mai ales, îți asumi sufletește o parte din ea. Se scurseră aproape două săptămâni. Ina nu-și dădea seama cum trecuse timpul și nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în felul meu. Păstrează-și ție suma asta, iar, cu restul, mă întorc la Vasluiul meu cel românesc și sărac. Bine. Pa. Pa. Revenind acasă, tanti Măcrișa a zis, colegelor de măturat, la bloc, ceva, cum că ea ar fi bolnavă. și că nu mai muncește la scări. Dar, din ce-o să trăiești? - au întrebat-o celelalte. Din ce-o să-mi trimită fata din Italia. Că ea se mișcă mai bine, acolo, de-un timp. Bine. Drum bun. La revedere. și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că te-am întâlnit pe tine, pot spune că veneam aici ca sa întâlnesc un om. Că, mare necaz a căzut pe capul meu! De ce natură? De natură umană, părintească și...Zi-i, despre ce e vorba? Dochița mea e grav bolnavă. Ce i s-a întâmplat? Are ceva, foarte grav, pe creer. și nu se poate opera? Ba da. Însă, numai în Germania. și e foarte scump. și nu suportă amânare. și eu, în afară de leafă, nu am, de nicăieri, un alt
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
zdrențuită. Avea fața înfofolită într-un fular de lână, dar i se vedeau gulerul larg răscroit și pieptul acoperit cu păr. Puteai să-i numeri unul câte unul firele din barba rară, care-i ieșeau din pliurile fularului. Avea ochii bolnavi și roșii și buză-de-iepure. Semănam, cumva de departe și într-un mod ridicol: ai zice portretul meu reflectat de o oglindă deformantă. Nu mi l-am imaginat niciodată altfel pe tata. Abia intrat, omul se chirci într-un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe patul meu. Fața Îî rămânea în umbră și nu știam dacă mă vede sau nu, dacă poate să mă audă sau nu. Nu părea speriată, nici hotărâtă să reziste. Părea mai degrabă că venise aici fără să știe. Era bolnavă, Se rătăcise? Venise inconștient, ca o somnambulă. Nu poate să-și imagineze nimeni prin ce stări sufletești am trecut în acele clipe. Simțeam un fel de durere plăcută și inefabilă. Nu, nu mă înșelasem. Era aceeași femeie, aceeași fecioară; intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se colorează insensibil într-un roșu ce amintea culoarea cărnii expuse pe tejgheaua măcelarilor. Se reînsufleți. Ochii, peste măsură de mari și mirați, ochii Săi, în care se concentrase toată splendoare vieții și care străluceau cu o lumină morbidă, ochii bolnavi și mustrători se deschiseră încet și mă fixau. Apoi se închiseră din nou. Era pentru prima dată când sesiza că exist. Asta nu dură mai mult de o clipă, dar fu suficient pentru a-mi permite să prind expresia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
păreau că se țin de mână, de teamă să nu alunece în obscuritate și să cadă. Case bizare, ca dinții de ferăstrău, de forme geometrice, cu ferestre întunecoase, de parcă erau părăsite, străjuiau drumul. Dar pereții revărsau aceeași lumină alburie și bolnavă ca a licuricilor. Copacii treceau înfricoșători, grupuri-grupuri, rânduri-rânduri, fugind unul după altul, ai fi zis că tulpinile de nuferi le puneau piedică și ei cădeau la pământ. Mă năpădi un miros de cadavru, de carne putredă. Un miros de cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să audă. Ea înțelege, bineînțeles... Voi stoarce sucul picătură cu picătură, nu, vinul amar al existenței mele, în gâtlejul ei, apoi îi voi spune: „Iată viața mea!“ Cine m-ar fi văzut ieri ar fi văzut un tânăr debil și bolnav, dar astăzi ar vedea un bătrân cocoșat, cu părul albit, ochii destrămați, buză-de-iepure. Mi-era teamă să privesc afară, pe fereastră, teamă să mă văd în oglindă. Pretutindeni zăresc umbre, multiplicate la nesfârșit... Și totuși, pentru a-i explica mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îndrăzneau să respire. Deodată am băgat de seamă că trecusem de poarta orașului. Cu mii de guri lacome, căldura soarelui îmi sorbea nădușeala corpului. Strălucirea luminii împrumuta mărăcinilor din câmpie tonuri galbene, de șofran. Din fundul cerului, astrul, precum ochiul bolnav de febră, își revărsa razele asupra peisajului mut și neînsuflețit. Cu toate acestea, pământul și ierburile exalau un miros deosebit, atât de puternic, că, respirându-l, îmi reaminteam anumite minute din copilărie. Izvorau în mine gesturi și cuvinte din acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de trist :de ce? Fiindcă păpușa plecase, dar...cu mînă cu tot. În fond, ar putea fi o definiție univocă a păpușarului. Într-o confesiune a Paulettei Coquatrix, Întîlnesc descrierea unei scene terifiante : În ultima sa apariție la Olympia, Edith Piaf , bolnavă, cu picioarele umflate ...În pa puci ( nu mai suporta altă Încălțăminte!), cînta sfîșietor, dar showul ei emana un parfum funest. Jumătate din public, vai!, venise să urmărească progresia bolii ei! „Ei veniseră la music-hall așa cum te duci la arene, să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
spunea că regizorul are nevoie de numai trei lucruri : sănătate, sănă tate și sănătate. Corect! Dar cerința poate fi valabilă și-n cazul dramaturgilor, actorilor, scenografilor, maeștrilor de mișcare etc. Și totuși, pe vremuri se pomenea des zicala cu scoica bolnavă care face perle. Fiindcă, pe termen scurt, maladia poate căpăta sclipirea geniului. Ce frumos spune Ioana Pârvulescu Într-o revistă :”... Vedem mai des decît s-ar crede zîmbete fără omul aferent”. Cunosc și eu din ăștia - și nu puțini. Unii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a mai fost aventura cu actrița Vera Kommisarjevskaia - cea care a intrat, peste noapte, În Pescărușul și care, spre finalul vieții dramaturgului, Îl căuta avidă de continuarea relației lor, Într-o localitate Însorită. Era prea tîrziu, Anton Pavlovici fiind grav bolnav și, În plus, În etapa exclusivă Knipper („ultima pagină” a vieții lui)... În noiembrie 1895, Îi scrie lui Suvorin: „Am terminat cu amantele!”.Așa o fi fost? Oricum, peste 5 ani apărea Olga Knipper, și atunci devenea clar că nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de alte maladii neelegante, precum diareea, bronșita, flebita și hemoroizii. Bolile, pesemne, Îl făceau să simtă bătrînețea mult prea devreme :” În ianuarie Împlinesc 30 de ani...Te salut, bătrînețe singuratecă! Stinge-te, viață inutilă!”(scrisoare din decembrie 1889). Deși grav bolnav, Cehov avea delicateți impardonabile: așa se face că-n birou, la un moment dat, avea o plăcuță pe care scria „Vă rugăm nu fumați!”; musafirii Însă nu luau În seamă avertismentul și aprindeau cîte-o țigară, provocînd gazdei dese accese de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
profesor Gerard, sub frigiderul Fram al lui, a poveștii de iubire consumată în jurnalul anilor ’77, am înțeles întru totul situația în care se afla autorul lui Don Quijote sau al Țiganiadei, când aceștia se confruntau cu o societate în speță bolnavă. Recunosc că i-aș fi citit zadarnic pe aceștia, dacă n-ar fi trebuit ca, după lansarea propriu-zisă a primului meu roman, să mă confrunt și eu, cu o societate care, neștiind ce să mai apere, se trezește trăgând orbește
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în slujbă la mai marii altor neamuri, îmi fuge mereu gândul la ultima fotografie a lui Avram Iancu, văzută la casa memorială din localitatea Brad și făcută în jurul vârstei de patruzeci și ceva de ani. O poză cu un om bolnav, domnule Valy. Te întreb eu pe dumneata acuma: oare merita Craiul munților o asemenea soartă? Chemat de împărat la discuții, Iancu cică răspundea în răspăr: Un nebun nu stă de vorbă cu un mincinos! Dezamăgirea de pe fața lui bolnavă ascunde
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
om bolnav, domnule Valy. Te întreb eu pe dumneata acuma: oare merita Craiul munților o asemenea soartă? Chemat de împărat la discuții, Iancu cică răspundea în răspăr: Un nebun nu stă de vorbă cu un mincinos! Dezamăgirea de pe fața lui bolnavă ascunde și azi, d-le Valy, fostele lui dezamăgiri și înfângeri: nu numai pe cele ale lui Horia înainte de fi tras pe roată, dar și pe cele ale lui Mihai Viteazul-altă personalitate din care împăratul de la Viena a reușit să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar fi aprins becul de deasupra ușii, ar fi avut senzația că întreaga încăpere a fosei ar fi fost plină cu instrumente muzicale, de la viori și contrabași, până la flauturi, trompete, oboiuri și tube, xilofoane, etc, pregătite pentru repetiție. Lumina parcă bolnavă a becului murdărit de muște de-a lungul anilor, scotea la iveală umbrele paravanelor, ale cuierelor și ale dulapurilor, creionându-le apăsat proeminențele lungite și lascive pe dușumele, ca și cum acestea până atunci, n-ar fi existat. Gerard văzu cum toate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui Gerard favorabil pentru a nu știu câta oară. Daîși zicea el-îi declari dragostea. O răpești. Ea divorțează de Sima. Te căsătorești cu ea. Căsătorie cu o... leliță! -vor comenta părinții lui dezamăgiți. Încă o lovitură în plus pentru tatăl bolnav. Și-apoi venituri ca din palmă. Cu ce trăiești? Oare Iozefina ar accepta orice condiții de trai? Cam așa simțea. Simțea că Iozefina nu putea fi pentru el, într-un final, decât un personaj de vis. Gerard își propusese să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în sensul pozitiv și în interesul oamenilor. Ba, din contră, cele mai multe sunt îndreptate către denaturare, nocivitate și devalorizare. Problematica lumii moderne este pe cât de diversă, pe atât de acută. S-a spus și se va mai spune că Omenirea este bolnavă, foarte bolnavă! Printre factorii care și-au adus “aportul” la marea îmbolnăvire se numără și depărtarea omului de armonia naturii, de alimentația rațională, de credință și, mai ales, incapacitatea celor care pe diverse trepte conduc destinele omenirii. Se pare că
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pozitiv și în interesul oamenilor. Ba, din contră, cele mai multe sunt îndreptate către denaturare, nocivitate și devalorizare. Problematica lumii moderne este pe cât de diversă, pe atât de acută. S-a spus și se va mai spune că Omenirea este bolnavă, foarte bolnavă! Printre factorii care și-au adus “aportul” la marea îmbolnăvire se numără și depărtarea omului de armonia naturii, de alimentația rațională, de credință și, mai ales, incapacitatea celor care pe diverse trepte conduc destinele omenirii. Se pare că principalele scopuri
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mai rău decât altul. Dacă jocul nu ne-ar aduce o recompensă oarecare, nu l-am mai juca. O să vă întrebați, ce satisfacție poate exista în jocul victimizării? Cum poate cineva să se bucure când se simte slab, sărac sau bolnav? Răspunsul constă în recompensa sau în câștigul pe care îl obțin. De exemplu: Dacă jucați rolul celui slab, ceilalți vor trebui să vă iubească, să aibă grijă de voi și să vă protejeze. Este maniera absolută de a atrage atenția
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Jucând permanent jocul neajutorării, de fapt îi controlăm pe ceilalți. Puterea oamenilor Fără Putere este remarcabilă. Ei sunt buni în a-i determina pe alții să joace rolul pe care ei l-au scris. Gândiți-vă ce câștigați când sunteți bolnavi? Ceea ce faceți, este să arătați că boala voastră are mai multă putere decât voi în a vă hotărî destinul. Întrebarea retorică este: Cine îi conferă bolii o asemenea putere? {i exemplele pot continua până la nesfârșit. Cei mai mulți se folosesc de boală
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
femeie. Dorința mea de a fi băiat era de fapt dorința tatălui meu și eu am preluat-o ca moștenire genetică. Din păcate, această moștenire mi-a creat multe probleme la nivel fizic și psihic, eram foarte sensibilă și mereu bolnavă. Normal, ceea ce eram în interior nu corespundea cu corpul. Faptul că nu-mi acceptam, respectam și iubeam corpul, el se răzvrătea în diferite moduri. Mai era și faptul că tatăl meu era foarte bolnav în timpul proiectării mele și acum înțeleg
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
psihic, eram foarte sensibilă și mereu bolnavă. Normal, ceea ce eram în interior nu corespundea cu corpul. Faptul că nu-mi acceptam, respectam și iubeam corpul, el se răzvrătea în diferite moduri. Mai era și faptul că tatăl meu era foarte bolnav în timpul proiectării mele și acum înțeleg, cam ce se întâmpla atunci cu mine. Acum înțeleg de ce eram mereu foarte bolnavă și mama sărăcuța mă tot încuraja și-mi spunea că dacă sunt bolnavă de mică se întărește sistemul imunitar și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
acceptam, respectam și iubeam corpul, el se răzvrătea în diferite moduri. Mai era și faptul că tatăl meu era foarte bolnav în timpul proiectării mele și acum înțeleg, cam ce se întâmpla atunci cu mine. Acum înțeleg de ce eram mereu foarte bolnavă și mama sărăcuța mă tot încuraja și-mi spunea că dacă sunt bolnavă de mică se întărește sistemul imunitar și când o să fiu mare o să fiu o persoană sănătoasă și puternică. {i acele vorbe mă făceau să intru în criză
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]