1,995 matches
-
vrăjmaș. El s-a ferit, dar eu n-aveam nevoie decât două-trei clipe ca să ajung lângă el. I-am repezit capul În burtă, numai că era mai neclintit decât copacii bătrâni. - Enkim! am strigat, iar prietenul meu azvârli cu un bolovan În uriaș. Zdruf! - pietroiul Îl plesni În gură și-i zdrobi câțiva dinți, dar uriașul mai trecuse el prin d’astea că se și repezi la noi, slobozind un răcnet ascuțit, care cutremură crângul. Tată care i-ai făcut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pășitorii groși ai uriașului. De-aici Îți pleacă pruncii, de-aici Îți vine și moartea, am rostit cu glasul meu gros, cu cuvintele mele grele, iar uriașul se chirci cât ai clipi din ochi. Enkim Îl mai izbi cu un bolovan În cap dar, nu aveam timp de pierdut așa că nu l-am dat Umbrei, după cum se cădea. L-am lăsat să se zvârcolească lângă vatra părăsită și am luat-o la goană spre vale. Stk, stk, suuff! - Ah, chirăi Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Împrejurul lui plasa vorbelor. Cu puterea asta. De-aia și cred, câteodată, că sunt Tatăl. Când mi-e frică Însă, mă rog și eu de el, așa cum te rogi și tu. - O să te rogi și când o să te Îngropăm sub bolovani? Până și femeile și copiii vor azvârli cu pietre În tine, să vadă și ei ce pățesc cei ce se cred Tatăl. - Dar de unde știe Vindecătorul tău așa de bine ce dorește Tatăl? Poate că Tatăl se bucură de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din ce În ce mai teamă, iar păzitorii veneau de acum câte doi, ca să se pândească unul pe celălalt și să nu intre În vorbă cu mine. Singurul lucru pe care mi-l mai spuneau era că așteptau luna plină ca să mă ucidă cu bolovani. Așadar, trimisul se pregătea să fie dat Umbrei, și asta fără ca măcar să-și fi Încheiat călătoria. Dacă avea să fie așa, nici vorbele n-aveau să mai iasă la iveală. Era mai bine - În lipsa cuvintelor, nici povestea despre Krog, neputinciosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Am Încercat să mă iau după el, dar nu mai aveam putere, iar bulumacul mă țintuia la pământ. Păzitorul se ridică, rânjind. Avea ditamai sulița sprijinită de o piatră la intrare, dar se răzgândi și se aplecă să ridice un bolovan. - L-ai ucis pe Buze! - Nu Krog l-a ucis! se auzi de afară un glas necunoscut. Eu ți l-am omorât pe Buze. Păzitorul se răsuci brusc, dar nu mai apucă să facă altceva, căci o umbră se repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se Întindea pe mâna moale. M-am ținut după ea cu multă ușurință căci crescusem pe munte, dar bietul Enkim se tot poticnea și, la un moment dat, alunecă pe iarba umedă și se duse la vale, rostogolindu-se precum bolovanul. Când am ajuns lângă el, se schimonosea de durere. Pășitorul cel tare se umflase deja În partea de jos, iar frunzele de pătlagină Îi căzuseră de pe rana care Începuse din nou să sângereze. Gemând și eu de durerea lui, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În sus prin albia plină de pietre și stânci, târându-l pe Enkim după noi cum puteam mai bine. Era cald, ne era sete, dar lungana asta de Runa ne supunea mai departe la cazne, punându-ne să mergem pe bolovanii cei mai lunecoși, cei pe care nu lăsam nici un fel de urme. - Ziceai că Vinas o s-o ia la vale, i-am spus, răsuflând precum un câine fugărit. Mersul ăsta pe pietre ne seacă de puteri. - Ai curaj să lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog și-ar fi Încheiat călătoria, iar noi ne-am fi revăzut rubedeniile. - Eh, ce facem acum? Întrebă Enkim. Am privit În vale. Printre stâncile alb-gălbui se zăreau nenumărate peșteri mai mici sau mai mari, unele dintre ele săpate În bolovani Înalți chiar deasupra apei. Din cele mai multe ieșea fum, iar mirosul de carne friptă ajungea până la noi. - Până una-alta, hai să Înnoptăm la oamenii ăștia. 19. - Te așteptam, Îmi zise Vindecătorul. N-aveai cum să duci vestea tuturor neamurilor fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mers nopți În șir peste dune. Enkim și cu mine făceam potecă pe rând pentru Runa - când afundându-ne picioarele În nisipul mai fin decât zăpada, când tăindu-ne tălpile În stâncăria ascuțită. De cum se crăpa de ziuă, căutam un bolovan mai mare ca să ne dea umbră, ne ridicam la adăpostul său casa din piei, beam din licoarea lui Aban și adormeam. După o vreme Însă, stâncile s-au rărit de tot și n-au mai rămas decât dunele. Cât vedeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prinse să ne Îngroape de vii, așa că am luat-o spre o Înălțime apropiată, numai că picioarele ni se afundau din ce În ce În pulberea care se aduna de zor În jur. Cu chiu cu vai, am găsit un bolovan lângă care ne-am ghemuit precum caprele În viscol, și am așteptat. Furtuna s-a oprit la fel cum a Început. Deodată, s-a făcut liniște deplină, iar vântul a Încetat să mai bată. Am ridicat capul și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încredere. Nici eu nu Înțeleg, dar ce-mi pasă? Eu Îl știu pe Dogon. Uite. Îmi arătă Câinele Mare, care abia ce se ridicase pe cer, târându-se pe deasupra acelor copaci grozavi de mari și de groși, ca niște uriași bolovani din lemn, cărora Tuni le spunea pâinea-maimuței și din care Dogonii scoteau apă limpede când era seceta mai mare. Eh, printre celelalte stele ale Câinelui Mare, Tuni Îmi arătă una căreia Îi spunea Binu Tolo. Apoi, mă puse să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îi bufni prin rană și pe gură, iar dușmanul se și ridică de pe el, căutând un altul pe care să-l dea Umbrei. Se repezi spre mine dar, unul dintre vânătorii cei mari ai lui Tek Îl izbi cu un bolovan În cap, amețindu-l și făcându-l să meargă Într-o parte, ca beat. M-am repezit asupra lui, l-am Împuns cu sulița În burtă, după care l-am terminat, răsucindu-i vârful suliței În măruntaie. - Tot ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Tatăl, am recunoscut locul de unde pândeam urșii, și am recunoscut și valea adâncă unde hăituiam mamuții Înainte să prăvălim pietroaie peste ei. M-am rătăcit și m-am Întors pe urmele mele? - m-am Întrebat, așezându-mă alene pe un bolovan. Ce fel de călătorie a fost asta? M-am Învârtit În cerc? Ce naiba făcusem? Ce mai conta? Am răsuflat adânc și am recunoscut mirosul văzduhului meu. Apoi: - Of, of, Barra! De-aci am plecat În călătorie acum... mă uitai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că ar trebui să puneți unul mai tânăr, mai cu plămâni. Nu vedeți, acuma, la evenimente, trebuie să țipi, să ai plămâni de măgar, să urli la haut-parleur, că altfel nu te crede nimeni. Te mai și huiduie, aruncă cu bolovani, cu petarde. Îmbulzeală și agitație mare la revoluția asta, ce mai! Zău, nu e pentru mine. Stau prost și cu inima. Eu credeam că faceți Revoluția asta de la Județeană așa, ca o plenară populară, mai lărgită, cu invitați de la sindicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cap cu un drug de fier; îmi amintesc că mi-am zis într-un moment de luciditate că visele au o capacitate foarte convenabilă de a-ți pune la dispoziție bare de fier cât ai clipi. Hugo a căzut ca bolovanul și cuțitul i-a scăpat din mână. Am îndepărtat cuțitul cu o lovitură de picior și am îngenuncheat lângă el, luptându-mă să-i scot gluga. Inima îmi bătea nebunește; speram, nejustificat, să nu fie Hugo sub ea. Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îl azvârlea din nou pe tobogan în jos, în abis; un Sisif modern, un mit monstruos ce părea să devină destinul comun al Omenirii. Sute, mii, milioane de ființe începeau în fiecare dimineață ascensiunea muntelui de ambiții, cărând în spate bolovanul greu al incapacității lor, deschizându-și anevoie drum prin mareea de oameni urmărind același țel, cu privirea mereu fixă la drum, atenți la pietricele și la micile obstacole, fiindu-le imposibil să privească în sus, înspăimântați, privind în jos. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
albi cu ciocul imens. Vâsli moțăind în căldura amiezii din mlaștină, ocolind nuferii enormi și spinările caimanilor mari. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale primul afluent al râului San Pedro, care sărea din piatră în piatră, pe bolovani, vărsare naturală a mlaștinii și a lagunei. Cină pe plaja de nisip, unde descoperi urma lată a unei broaște țestoase care îl conduse la un cuib de ouă proaspete. Își pregăti cea mai pantagruelică omletă din viața lui. Dormi atârnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
agățătoare. Vâsli fără efort prin întinsele lagune, făcându-și loc printre mangrove, speriind cârdurile de stârci și de bâtlani albi. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale afluenților râului San Pedro, sărind din piatră în piatră sau peste bolovani... Cină pe plajele de nisip, unde descoperi urme late de broască țestoasă care îl conduseră la cuiburi de ouă proaspete, cu care își pregăti omlete pantagruelice... Dormi atârnat în hamac între două trunchiuri de palmier, protejat de apărătoarea de țânțari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
triumfa asupra experienței. Era fie asta, fie prostia în fază terminală a persoanelor faimoase. Din nefericire pentru departamentul juridic de la Intercorp, Janice Kittenburger, editorul revistei Style, era surdă la orice fel de sugestie legată de ideea că Amanda era un bolovan agățat de gâtul companiei. Janice, care era originară din Maryland, dar avea un ego de dimensiunile Texasului, detesta și cel mai insignifiant amestec în sacrul proces editorial. Din perspectiva ei - atât cât putea Janice să aibă o perspectivă prin ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să fie numit în pliant, să devină o minunată casă de familie era dacă familia în cauză era una de șoareci de câmp. —Dumneavoastră l-ați cumpăra, dacă ați fi în locul nostru? l-a presat femeia, uitându-se îngrijorată la bolovanii din fața ei. Hugo a continuat să tacă. Era clar că oamenii nu aveau nici cea mai vagă idee ce însemna să transformi un hambar și câte cheltuieli, eforturi și stres implica. Chiar și atunci când era vorba de un hambar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el voia s-o continue. Ce mai contau câteva zgârieturi în comparație cu toate astea? Hugo s-a dat cu câțiva pași înapoi, apoi s-a repezit înainte și a sărit peste gardul din sârmă ghimpată. A aterizat pe un morman de bolovani și și-a sucit glezna, dar durerea îngrozitoare produsă de accident nu era nimic pe lângă agonia cauzată de faptul că nu mai vedea pata roz în râu. Hugo s-a luptat să înainteze printre tufișuri. Când a ieșit de după ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se vadă. Ursulețul era tot în fața lui, dar nu reușea să-l apuce. Hugo a simțit cum brațul puternic al apei începea să-l strângă din ce în ce mai tare și cu mai mare viteză. Alarmat, și-a dat seama că mormanul de bolovani de pe fund, de care se ancorase până de curând, era acum mult prea jos ca să mai poată ajunge cu picioarele la el. Și ce era și mai rău era că el și ursul alunecau către o masă de apă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se căsca adâncă și neagră, cu pereții drepti... înfricoșător de drepți. Nu se putea deprinde cu gândul că Vasilica va fi depusă acolo pentru totdeauna, acolo...în pământ... Acolo, printre crucile străine... Groparii aruncară cele dintâi lopeți de pământ... Primii bolovani loviră scândura raclei cu un sunet innăbușit, tot mai innăbușit. Iorgu, cu privirea rătăcită simți lovitura fiecărui bolovan în creier... în suflet. Ar fi vrut să rămâie lângă dânsa, în groapă, într-o îmbrățișare veșnică în fața acelui Atotputernic și fără de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Vasilica va fi depusă acolo pentru totdeauna, acolo...în pământ... Acolo, printre crucile străine... Groparii aruncară cele dintâi lopeți de pământ... Primii bolovani loviră scândura raclei cu un sunet innăbușit, tot mai innăbușit. Iorgu, cu privirea rătăcită simți lovitura fiecărui bolovan în creier... în suflet. Ar fi vrut să rămâie lângă dânsa, în groapă, într-o îmbrățișare veșnică în fața acelui Atotputernic și fără de sfârșit. Și, într-o frântură de clipă, hotărâ ce n-a gândit niciodată. ”- Așteaptă-mă, Fata...așteaptă-mă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
repeadă la el, să-l bată, să-i facă brânci în apă. Fugi după el. Era prea târziu. Auzi o bufnitură, semn că a atins apa. Când ajunse pe marginea digului îl văzu în apă, cum se duce ca un bolovan, la fund. Nu stătu pe gânduri și se aruncă, după el. Reuși să-l apuce de o mână și să-l aducă cu greu la mal. Noroc că nu înghițise multă apă. După ce îi dădu primul ajutor și văzu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]