2,101 matches
-
fi împărțit cu nimeni. Deodată am auzit pași grăbiți în spatele meu. — Hei, stai puțin ! strigă el peste zăpadă. Uite ce am găsit aici ! Am întors capul, îngrozită că era pe cale să strice zăpada care era toată numai a mea. — O bomboană de portocale... — Nu vreau ! i-am strigat, de partea cealaltă a zăpezii, întinzând pasul. După acea amiază a febrei și a disperării când am văzut pentru prima oară spărtura, totul s-a închis la fel de neașteptat cum se ivise. La scurt
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu pruni, caiși, meri și peri -, precum și o mică grădină cu cele mai parfumate plante medicinale - mentă, mușețel, salvie, roiniță și măcriș... Din acesta din urmă nouă, copiilor, ne plăcea să mâncam până când ne apuca burticaria. Nu existau în casă bomboane sau televizor, distracția noastră era să mâncăm măcriș din grădină și să prindem păianjeni ca să „le facem operația“ : să le smulgem, unul câte unul, picioarele. Deasupra, în vârful dealului, la nivelul stadiului volatilizat al existenței, se află biserica și cimitirul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
frișcă din urechi. Printre afinele, căpșunile, zmeura și infinita frișcă ale tortului, abia reușesc să-mi croiesc drum până la chioșcul de ziare : iuhuuuu ! Privirea mea vrăjește tot și transformă totul în acadele de decorat tortul. Lumea e un magazin de bomboane colorate și de vată de zahăr ars. Iată, un urât își scoate capul prin zâmbetul meu care învelește strada ca o glazură de ciocolată. Stai acolo, spun eu și îi îndes capul la loc, lingând de zor la acadeaua mea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a încurajat Mariana. — Așa crezi ? am bâiguit eu, complet derutată. — Da. Stai să ți-l mai aranjez puțin cu drotul. Când m-am privit din nou în oglindă am avut un șoc. Arătam ca o bombonică sau poate ca o bomboană Kojak, așa, tunsă cu castron în cap și slabă ca un băț. Cred că asta va fi tunsoarea vieții tale, a conchis Mariana, bătându-mă încurajator pe umăr. Ce zici, îți place ? — Nu știu, nu-mi dau seama... — Ei, o să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a lumii, autostrăzi de fete blocau circulația unor băiețandri care nu visau decît sex, ce vină aveau unii sau alții? - chiar Dumnezeu le zisese Înmulțiți-vă!, asta și Încercau, dar nu prea izbuteau, sămînța era omorîtă În prezervative, chimizată cu bomboane anti, Înghițită, urîtă treabă, dar așa stăteau lucrurile. Cum să nu prețuiești, atunci, femeile care, În dorința nestăvilită de a avea un copil, mergeau la Cryos sau la altă clinică asemănătoare, așteptînd la rînd, plătind, umilindu-se puțin? Cei patru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
siluete s-au ridicat și mi-au urmat sfatul imediat, iar unii dintre ei au murmurat și diverse forme de salut, de genul „mă bucur să vă cunosc”, „ce toamnă minunată”, „locuiți în cartier ?”, „pot să vă ofer o o bomboană de mentă ?”... toți avurăm o vagă bănuiala că întîlnirea noastră fusese declanșată de un vis, ne aflam de fapt acolo întrucît cineva, undeva, visa o astfel de întîmplare. eram toți, fără să știm de ce, solidari cu acest om, și așteptarăm
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
servicii i s-ar fi părut o concurență neleală, dacă Otilia n-ar fi privit pe Titi cu ironie. În schimb, Otilia răsplătea pe Felix cu gingășii neprevăzute. Îi aducea din oraș fel de fel de mărunțișuri, fie măcar o bomboană. Odată îi dărui o cravată. Într-o zi, Felix se auzi strigat nerăbdător de glasul Otiliei. - Felix, Felix, vino mai repede, că mă grăbesc! Văzu pe Otilia în trăsura cu doi cai albi, care era închiriată de Pascalopol, și ședea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
subțire japonez. Pascalopol scoase dintr-un dulap un bocal de farmacie italiană din secolul al XVIII-lea și-l dădu tinerilor să-l miroase. Era ceai fin oriental, pe care-l căpăta pe cale particulară. - Eu știu că dumneata vrei și bomboane, ca copiii mici,observă râzând Pascalopol și împinse în dreptul Otiliei un alt bocal farmaceutic. Purtările blânde ale moșierului, epicureismul lui de om cult încîntau pe Felix și-i dădeau ascunse năzuinți. Prin contrast, îi răsărea în minte figura spână a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
oglinda spartă. Titi însuși înlocuise oglinda printr-o bucată de satin galben, prinsă cu pioneze. Într-un colț se vedea și o etajeră proastă, îmbrăcată în pluș, cu câte un bibelou improvizat: o sticlă goală de parfum, o ex-cutie de bomboane, o fotografie. Aglae, implacabilă, vru să vadă și bucătăria, care exista numai teoretic. Într-o magazie, o mașină șchioapă, ordinară ținea deasupra vreo două cratițe cârpite. Aglae se întoarse cam lividă în dormitor și se așeză pe pat ca să-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcut ce-ai vrut. Mă gândesc la o uniune de concepții, pe linii mari. Otilia, care îl ascultase din ce în ce mai palidă de mânie, nu se putu stăpâni și zise deodată surd: - Stănică, ieși afară... Acesta se ridică fără grabă, alese o bomboană dintr-o cutie a fetei și se ridică. După plecarea lui, Otilia rămase cu privirile în gol, își șterse cu o batistă niște lacrimi ce nu voiau să curgă, apoi se repezi ca o nebună pe scări și intră în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Eu aș fi venit, dar n-am vrut să mă vază lumea, am crezut în domnul Stănică. Felix făgădui, și Iorgu, în culmea satisfacției, se repezi să-i ofere fel de fel de lucruri, îi strecură în buzunar țigări exotice, bomboane. - Am să mă uit la dumneata ca la un tată, pardon, ca la un frate! La colțul străzii, Stănică răsări ca din pământ. - Ha, ha, tipule, te-ai dezghețat bine, frecventezi localurilede perdițiune! Bravo, te felicit. Dar ce cauți la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pozitive. Chestia e studiată, hotărâtă. Abia seara târziu, Otilia scăpă de toți și, așezată după modelul ei pe sofa, în fața lui Felix, pe care-l chemase, îi povesti toate măruntele bucurii ale plimbării, mestecând, din când în când, câte o bomboană și dând și lui Felix. Acesta asculta și contempla. Otilia se rotunjise puțin la față, așa încît forma osoasă a capului ieșea și mai bine în evidență, devenise mai lucioasă, mai feminină, fără să-și piardă aerul copilăresc. Ochii îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lipsea de acasă pe care le respecta cu sfințenie. În această vacanță Cehoslovacia este invadată de ruși. Parcă mai ieri prin anii ‘60 sovieticii erau masați în parcul din centru de lângă liceu, unde nu puteau localnicii pătrunde. Aveau magazine, alimentare, bomboane umplute cu ciocolată în hârtie roșie cu un puiuț galben, erau stăpânii noștri! În această vacanță reușește soră-sa la Galați, la Facultatea de Chimie alimentară și atunci soarta i se schimbă radical. Renunță la visul Geologie, secție care se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o iarbă. Peste mahalale se așternuse un cer leneș, albastru. Meșterul și-a făcut drum spre cârciuma lui Stere, a privit dugheana de scânduri, s-a mai sfătuit cu nevasta; tânărul venea duminica în casa lor, aducea fetei pachete cu bomboane, părea cam neînvățat, sta lângă Lina, povestea de-ale lui, se uita mai în pământ, dar nu i se apropia de suflet. Bătrânii își găseau de treabă pe afară, ei singuri în toată casa. Negustorul ofta lung, își apuca genunchii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ploconul la naș pentru botez: două gâște fudule, cu gâtul lung, albe ca laptele, legate cu funde albastre, împiedicate cu inel de cositor, o ploscă veche, împletită cu tei și cu rafie în care se afla vin negru, portocale, alviță, bomboane umplute cu cremă, totul pe o tavă lată, ținută de Aglaia și de Grigore. La spatele lor, cântau lăutarii de-i avuseseră la nuntă, atunci aduși din mahalalele vecine. Muierea chiuia și juca darurile, să afle toată lumea că botează cârciumarul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe treptele bisericii, își lăsa scula alături și aștepta. Nu scotea un cuvânt. Privea cu ochiul său beteag mulțimea. Femeile îi făceau porție din colivă și-l rugau să se închine. Spărgătorul de lemne mânca lacom grâul dulce, presărat cu bomboane, se ștergea la gură cu mâneca hainei zdrențuite și, când se sătura, se ridica, își sălta toporul pe umăr și pleca. A doua zi după trecerea lui prin mahala, muierile vedeau în câte o poartă drapelul negru al morților. Scuipau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mă dai, suflețelu meu, că nu pot fără tine!" Atunci, latră", îi spuneam. Și lătra. Cumsecade om! Avea trei fetițe și-o balabustă de nevastă, nu intra pe ușă. Fugea de-acasă și venea la mine. Ce nu-mi aducea? Bomboane, prăjituri, îmi făcea rochii! Am niște cercei de la el, numai să vi-i arăt! O minune! A dat cinci mii de lei pe ei, atunci în timpurile alea. Erau bani! La mine-n casă a murit. În brațele mele. Suferea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Întotdeauna la suprafață povești interesante. În timpul unei pauze, una dintre participante mi-a povestit o Întâmplare petrecută unui șef care era oarecum obsedat de curățenie. Acesta a emis un memoriu pentru toți angajații, prin care le impunea să nu consume bomboane la birou. „Ca să se asigure că regula lui era respectată”, povestea femeia, „ căuta prin coșul de hârtii al fiecăruia, să vadă dacă nu cumva erau pe acolo ambalaje de la bomboane”. Am Întrebat-o dacă fusese cineva prins vreodată. „Nu”, a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pentru toți angajații, prin care le impunea să nu consume bomboane la birou. „Ca să se asigure că regula lui era respectată”, povestea femeia, „ căuta prin coșul de hârtii al fiecăruia, să vadă dacă nu cumva erau pe acolo ambalaje de la bomboane”. Am Întrebat-o dacă fusese cineva prins vreodată. „Nu”, a răspuns ea, „fiecare Își Învelea ambalajele de la bomboane Într-o coală de hârtie scumpă cu antetul companiei. Pe acelea nu le verifică niciodată.” Transformarea eșecului În victorie 1. Starea fizică
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
lui era respectată”, povestea femeia, „ căuta prin coșul de hârtii al fiecăruia, să vadă dacă nu cumva erau pe acolo ambalaje de la bomboane”. Am Întrebat-o dacă fusese cineva prins vreodată. „Nu”, a răspuns ea, „fiecare Își Învelea ambalajele de la bomboane Într-o coală de hârtie scumpă cu antetul companiei. Pe acelea nu le verifică niciodată.” Transformarea eșecului În victorie 1. Starea fizică a locului de muncă este o declarație nonverbală puternică a standardelor companiei dumneavoastră. Aproape ca și comunicările nonverbale
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
prezente adeseori ca factori specific-modelatori ai viziunii simultaneiste. Așa se Întîmplă, de exemplu, În secvența a doua a poemului Almanah, ce Înscrie În cod spectacular elemente dintre cele mai diverse, situate sub semnul duminicii, al sărbătorii: Duminică duminică e o bomboană de mentă, E Dumnezeu În menagerie, amin glasul lămpilor, Trece cavalerul cu turnul Eiffel la butonieră, În flori de cupru inima, ca buruieni danțul ținutului, Cerul (gurii) biliard, Ce afișe sunt mările din sud. De cele mai multe ori, mărcile propriu-zis spectaculare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Cum ar fi?”, după care Danny dă exemplul unei scene pe care i-au povestit-o părinții de când el avea 2 ani și a mers de-a bușilea câteva sute de metri, de la casa lor până la locuința bunicilor, ca să primească bomboane. Un al doilea tip de intervenție poate provoca tranziții de la concret spre abstract. De exemplu, când Sara se descrie ca fiind iubită și răsfățată în calitatea sa de cea mai mare fiică a casei, are loc următorul dialog între intervievatoare
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
pentru anumiți handicapați cerebrali). O învățare sistematică i-a permis, să asocieze cuvintele auzite cu imaginile unor obiecte sau persoane. Astfel, el este capabil să înțeleagă o mie de cuvinte: obiecte (cheie, ușă), fructe (banană, măr), hrană (suc de fructe, bomboane), persoane (Sue și ceilalți membri ai echipei, familia sa), alte animale (șoarece de câmp, șarpe) etc. În mod spontan, el este capabil, de asemenea, să înțeleagă fraze, executând acțiunea corespunzătoare (spălând un cartof, aprinzând un foc cu o brichetă) și
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
poți să tai... Uite, niște parizer. E pufos, vine mai mult la kilogram. Feliile erau mari, dom’ Stănică le așeză pe cântar, una peste alta, apoi făcu pachetul sul, ca pe o clătită, și i-l întinse. Ia și două-trei bomboane cu pudră de cacao, să le dai maică-tii de la mine... Petrache puse pachetele în buzunare, mulțumi și ieși pie ziș. Dădu să îndese șapca pe cap, îndemnat de frigul ce se lăsase, dar se răzgândi și rămase cu ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe aragaz. Petrache veni din spate și o sărută pe tâmplă. Ea îi aruncă o privire fugară, dar nu se opri din treabă. — Ți-am adus parizer... puse Petrache pachetul pe masă. — A întrebat Stănică de mine ? — Ți-a trimis bomboane. Zice că sunt pudrate cu cacao... Da’ ciocolată n-avea ? — Nu știu, se apără Petrache. N-am întrebat... N-ar da, zgârcitul lumii... — Acuma ce să zic, șopti Petrache, ca pentru el, așezându-se la masă. Dacă e dar, nu-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]